Serioase/triste despre l�sa�i copiii s� g�ndeasc�, pagina 9
Tot ce avem de învãþat, învãþãm de la Naturã, ea ne dã tot ce ne trebuie. Vrem sã zburãm, ne uitãm la pãsãri ºi învãþãm sã zburãm. Vrem sã învãþãm sã iubim copiii, ne uitãm la animale, care îºi dau viaþa fãrã sã clipeascã pentru puii lor. Vrem sã învãþãm cã viaþa e fãrã sfârºit, ne uitãm la râu cum curge fãrã încetare. Vrem sã învãþãm sã fim buni ºi folositori, observãm cum sãmânþa pusã în pãmârit încolþeºte, devine lujer ºi dã bucate.
Ion Bãieºu în romanul Balanþa
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
În micul univers în care trãiesc copiii, indiferent cine anume îi creºte, nimic nu este mai ascuþit perceput ºi mai adânc resimþit ca nedreptatea.
Charles Dickens în Marile speranþe, VIII
Adãugat de Roxana M
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Karl se juca; lua bucãþi de gheaþã netede ca niºte tãbliþe ºi alcãtuia cu ele tot felul de figuri, aºa cum se joacã la noi copiii cu cuburile. Jocul lui era însã aºa-zisul joc de gheaþã al înþelepciunii. În ochii lui figurile de gheaþã erau frumoase ºi de foarte mare însemnãtate ºi asta din pricina ciobului de gheaþã pe care îl avea în ochi. Aºeza bucãþile de gheaþã în aºa fel încât sã formeze un cuvânt, dar niciodatã nu izbutea sã formeze cuvântul pe care îl voia ºi care era "veºnicia".
Hans Christian Andersen în Crãiasa Zãpezii
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Cãci unde am ajunge rãmânând platonici? La ante, apud, adversus, sau mai pe româneºte, la o deposedare a lumii de copiii sãi. Cãci copilul din ce se naºte, ca instinct de conservare? Din bere? Din fiºicuri cu alune? Din plimbãri prin grãdini? O! Nu! Copilul se naºte în baza legii gravitaþiunii universale, adicã din împreunarea unui Eu, sau a unei Tu, cu altul.
Tudor Muºatescu în Doresc ca micile mele rânduleþe... (1945)
Adãugat de Simona Enache
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
De ce îi pãlmuiþi pe copiii voºtri în momentul în care ies din pântec. Chiar vã imaginaþi cã acesta este unicul mod prin care le porniþi motoarele?
Neale Donald Walsch în Conversaþii cu Dumnezeu, volumul II (1997)
Adãugat de Lucian Velea
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Fiin'cã bãtrânii nu mãi îs pã lume (poezie în grai bãnãþean)
Un sat mãi gol ca niºiodatã,
Pãmânce goale, nelucrace,
Fiin'cã bãtrânii nu mãi îs pã lume,
Iar copiii-s în altã parce.
Cu spini, urzâºi ºî mulþ bruscani
S-o "împodobit" grãgina,
Fiin'cã bãtrânii nu mãi îs pã lume,
În ªieruri º-or gãsât ogina,
Cu lacrãmi pã obraz priveºci,
Poarta ge la drum cã-i rujinitã,
Fiin'cã bãtrânii nu mãi îs pã lume,
Ca poarta sã mãi fie fãrbuitã.
Pã la oraºã îs plecaþ copiii
Ge casa pãrinceascã s-or zuitat,
Fiin'cã bãtrânii nu mãi îs pã lume,
Casa sângurã, lãsatã... îi în sat.
poezie de Claudiu Românu
Adãugat de Claudiu Românu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Spune-þi pãrerea!
Aºa moare viaþa...
Eºti bogat ºi totuºi
nu ai nimic
ºi asta pentru cã
nu îndrãzneºti sã te uiþi
înlãuntrul tãu
nu îþi priveºti soþia ºi nici copiii
cumperi lucruri de nimic
lumea se învârte în jurul
banilor tãi
de Dumnezeu nici cã îþi pasã
noaptea pãºeºti printre morþii din gînd
care nu îþi dau pace
te miceºti pe dinlãuntru
de urã ºi invidie inima
þi-e prinsã pe sloiuri de gheaþã
nu mai e loc de nimic
nici chiar pentru tine însuþi
de la o vreme þi-se face frig
de dincolo de zid priveºte Dumnezeu
dar taci...
[...] Citeºte tot
poezie de Teodor Dume din Cartea: Durerea din spatele cãrnii, editura Pim/Iaºi
Adãugat de Teodor Dume
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
La aceste cuvinte, femeia ºi dascãlul o sfeclirã de tot ºi tremurau ca varga. Iarã neguþãtorul, creºtea inima într-însul de bucurie cã-ºi gãsise copiii. Împãratul zise cã de când el este împãrat, aºa pricinã grea nu mai judecase. Hotãrî darã ca toþi sã cazã în genunchi ºi sã roage pe Dumnezeu sã le arate dreptatea lui. Aºa ºi fãcurã. Pe când încã se rugau, deodatã, dascãlul ºi femeia se fãcurã stane de piatrã. Împãratul porunci sã puie asta stane de piatrã de o parte ºi de alta la scara palatului. Iarã negustorul rãmase la curtea împãrãteascã.
Petre Ispirescu în Cei trei fraþi împãraþi
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Esenþialul
Sã nu cãdem în amãnunte
ºi sã uitãm esenþialul,
din râu în râu,
din munte-n munte,
cum valul
face trup cu malul,
în Ziua Sfântã,
Ziua – Punte,
acasã s-a întors Ardealul.
A fost atunci o þarã-ntreagã
a fost o þarã ca o roatã,
Românii ºi acum se roagã
s-o vadã aºa
încã o datã,
ºi plâng în harta lor beteagã
copiii mei,
bãiat ºi fatã,
ºi jurãminte noi se leagã.
Luãm de la Râmeþi putere
ºi ultima cuminecare
[...] Citeºte tot
poezie celebrã de Adrian Pãunescu
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Fratele Greuceanului, umblând mai multã vreme în sec, se întoarse la locul de despãrþire ºi, gãsind cuþitul curat, se puse a-l aºtepta acolo cu bucurie, cã vãzuse soarele ºi luna la locul lor pe cer. Iarã Greuceanu se duse, se duse pe o potecã care-l scoase tocmai la casele zmeilor, aºezate unde-ºi înþãrcase dracul copiii. Dacã ajunse aici, Greuceanu se dete de trei ori peste cap ºi se fãcu un porumbel. Vezi cã el ascultase nãzdrãvãniile ce-l învãþase Faurul-pãmântului. Fãcându-se porumbel, Greuceanu zburã ºi se puse pe un pom care era tocmai în faþa caselor.
Petre Ispirescu în Greuceanu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!