minciuna are picioare scurte

Prietenie

Bine e să ai prieteni,
Dar din cei adevăraţi,
Ca şi-n codrul cel cu cetini
Unde pomi toţi sunt fraţi.
Să-i păstrezi mereu alături,
Vântul să nu-i plece jos
Ca pe pomi din pădure
După un vânt vijelios.
Trec ani şi ei se schimbă
Ca şi pomi scorojiţi
Poate mulţi cad din picioare
Ca şi pomi îmbătrâniţi
Tu să nu îi dai uitări
Chiar de au căzut la vale
Uită-te, porneşte îndată!
Să-i mai vezi poate odată
Pe calea cea lunecoasă
Aşezaţi sub iarba deasă.

poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem liturgic

îmi exprim trăirea în poem liturgic
nobilul soare mă mângâie pe tâmple
de săptămâni aştept extazul demiurgic
în viaţa mea minuni să se întâmple.

umblu desculţă strâng rouă pe picioare
mireasma ierbii să-mi pătrundă în sânge
izvoarele credinţei îmi umplu ulcioare
un fel de agheasmă ce flăcări le stinge.

în mijlocul naturii mă simt în altar
soarele îmi ascultă confesiunea
undeva pe-o stea am un avatar
îmi îndeplineşte destinul, misiunea.

speranţa din mine are trupul vânjos
topeşte în raze sentimentul grunjos.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâierea miresmei de tei

Floarea de mac imită singurătatea
unui cuc ascuns în lumina stelelor.
Cocori ce uită-n zbor verticalitatea
spun că lumina ne-aduce stele de dor.

Doar floarea aduce bucurii pe zâmbet
pe un drum de petale cu urme de paşi.
Minciuna arde un indescifrabil alfabet
care nu acceptă-n pădure chiriaşi.

Întunericul orb ne ţine de mână,
aduce dimensiuni alese din nimic,
ceaţa face melancolia stăpână,
dar eu voi rămâne cu o floare amic.

Am fugit de vacarm pe umbroase alei,
însă n-am aflat drumul spre eternitate,
am doar mângâierea miresmei de tei
pe culorile din amintiri adunate.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt fel de poveste

somn. fără respiro. doar o scufundare în nimic. un nimic organic
din care cu greu mai aduci la suprafaţă fragmente
pentru un puzzle numit simplu vis

dincolo de tine, o rochie neagră de piele, nişte cizme cazone
şi un pic de adrenalină numit alter ego
ce se strecoară inundându-te

îndoiala te perforează. ai vrea să ţipi dar îţi muşti buzele
două realităţi alternative te vor, se căţără pe tine
şi nu ştii ce ar trebui să alegi...

adevărul avea picioare lungi, fustă scurtă şi un aer de simplitate

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Ca un savant din vremuri vechi
Imi plimb prin cafenele mutra
Am par in nas si in urechi
Si-aduc putin cu Brahmaputra
Mi-e capul bleg si lataret
Picioare: doua prajine
Si-un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine.

Desi sint tont si fonf si slut
Si am o masca incolora
De cimpanzeu sau de mamut
Toate femeile m-adora
De sint urit si nataflet
Si n-am nici muschi, nici intestine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!

Sint stirb si timp si am pistrui
Si o alura imbecila

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pribeagu (mai 1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluşa Misty

Am de-acum o căţeluşă
Drăgălaşă şi ghiduşă,
Este prima zi la mine
Şi doresc să-i fie bine.

Blana este lucitoare,
Negricioasă pe spinare
Iar pe gât şi pe picioare,
Mai deschisă-i la culoare.

I-am făcut şi un locşor
Ca să aibă somn uşor.
Toţi ai casei, împreună,
O să-i spunem:,, noapte bună!,,

Iar apoi, în zori de zi
Căţeluşa s-o trezi
Şi-o să fie bucuroasă
Că-are-acum o nouă casă.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (8 septembrie 2016)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de zăpadă

Sunt copilul iernii
Născut din zăpadă
Nu-mi place căldura
Locuiesc pe stradă

Eu nu am picioare
Şi sunt cam rotund
Am un nas cam mare
Dintr-un morcov crud

Ochii îmi sunt negrii
Din tăciuni se pare
Braţul meu puternic
Ce să fie oare?

Hai nu râde frate
Stiu că-i măturică
Singurel în stradă
N-o să-mi fie frică

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Danu (16 noiembrie 2019)
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire fără sfârşit

povestea noastră de iubire se va scrie de la sine
şi va intra prin ferestrele celor ce s-au iubit,
unii se vor închide-n ea ca într-un labirint,
alţii vor arunca în noi cu inimile noastre
spiritele, în schimb, vor zbura liniştite tocmai la zenit
nu ca nişte păsări cu aripile ciuntite, lovite
noi am fost singurii îndrăgostiţi plecaţi să caute luna
când armatele văzduhului nu mai visau
decât un soare roşu sângerat de lupi la asfinţit
doar noi, frumoşii nebuni, mai visam aiurea
în forme geometrice viaţa şi spaţiul şi timpul
în versuri înaripate primeneam anotimpul iubirii
dincolo de sicriul lumii, noi eram morţii frumoşi
care-şi schimbau în îngeri zglobii înfăţişarea
trăiam totdeauna în intersecţia dintre real şi ireal,
între fantezie şi oboseala lucrurilor mărunte,
aici ne mişcam copleşiţi de aceste întretăieri scurte,
ca ale inimii, secunde de prezent, de trecut, de viitor,
dincolo de această intersecţie, era nebănuitul,
acea ameţeală a unui timp rigid, îngheţat,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri epice

mânuiesc condeiul cu talent de scrib
literele dalbe se scaldă în cerneală
transpun în memorii tradiţii de trib
cuvintele transcend în forma ideală.

versuri cu picioare cu clopoţei de-argint
gonesc prin lume cu mare viteză
gânduri mă îmbată cu gust de absint
la şcoala vieţii am de dat o teză.

clepsidra cu valuri se sparge de dig
amintiri cu vara la mare s-au strâns
anotimpul iernii este ţesut cu frig
cu fulgi de zăpadă veniţi din necuprins.

vin-o primăvară din rărunchi te strig
magnolii, liliaci gem cu glasul stins.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem însufleţit

trăiesc beatitudini cu iubirea adâncă
timpul meu e freamăt pur de poezie
tăcerea cenuşie e închisă în stâncă
pe care răsună cântec de ciocârlie.

ador cuvântul primit de la sfinţi
vibrează în lumină ca o melodie
topeşte în raze zăpezile din minţi
şi din tristeţe face frumoasă parodie.

vorbesc cu poeţii câte-n lună şi stele
poeme cu picioare aleargă prin suflet
prind şi aripi de zbor sentimentele mele
când clipele golaşe se îmbracă în sunet.

pun vise la clocit în coşul de nuiele
timpul să le-nmulţească în zi de răsunet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!