fata cu ie

Despre sărut

Sărutul este pecetea
Care legitimează iubirea.
Sărutul este reţeta
Care menţine fericirea.

Iubirea e legitimată
Între un băiat şi-o fată,
Când sărutul este dat
De fată, nu de băiat.

Fericirea-i menţinută
Cu dragoste multă, multă,
Dacă sărutul se menţine,
Optzeci de ani şi mai bine.

Atunci viaţa e frumoasă,
Când sărutul stă acasă.
Dacă a plecat în sat,
Iubirea s-a terminat.

poezie de Dumitru Delcă (6 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semaforul de la colţ

Copleşit de plictiseală
Chiar la colţ de strada mea
Un semafor plin de fală
Celorlalţi le povestea:

Zi de zi, la opt jumate
Pe trecere observam
Un băiat privind în spate
La o fată cu ghiozdan.

Câteodată, pare-mi-se
Fata îl mai saluta
Dar băiatul cu gropiţe
Tot din spate o căuta.

Într-o zi, curios din fire
L-am oprit întâia oară
Să-l întreb, de se cuvine
Ce-i cu acea domnişoară?

[...] Citeşte tot

poezie de Silviu Obreja (mai 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castelul Banffy

Căprioara s-a aşezat în faţa portocalului
cu un lup întins în faţa ei.
Ei aruncă în curtea interioară
cărţi, fântâni arteziene, cai cu adăpători
din marmură roşie
în formă de scoică...
El dă foc!
Ard candelabre cu melci cu broaşte cu senin
Ard figurine de şah cu venin
Arde un struţ adormit în pământ
Arde beciul din vin
Ard nuferii arzători
Ard!
Ei pleacă! O statuie de titan
se desprinde şi aleargă pe iarbă în picioarele
goale. An după an după an
cărămizile stau sub ninsoare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zmeii îl ascultară, orbiţi de lăcomia ce aveau ei să puie mâna pe fată. Şi apoi, de! de zmei, zmei; de voinici, voinici; dară se vede că erau cam nătăfleţi, de ascultară la gura băiatului să intre după dânsul câte unul, unul; căci fiul cel mic al împăratului sta acolo înăuntru cu paloşul în mână, fără să ştie zmeii, şi cum intrau, el hârşt! le lua capul şi îi trăgea cu totul în cameră. Făcu unuia, făcu la doi, până la al şaselea. Dracul de zmeu cel d-al şaptelea, pesemne că el nu era tocmai atât de nătăflete, căci parcă-i spuse dracul la ureche ce prăpăd li se găteşte acolo înăuntru că nu-i veni să intre şi fugi. Băiatul aşa de încet şi uşor lucrase, încât fata nu simţi nimic. Ea dormea dusă în pat, fără să iabă vreun habar. Atunci şi el se apropie de fată - şi, dreptul lui Dumnezeu! nici că mai văzuse până atunci aşa frumuseţe - îi luă inelul ce avea în degetul cel mic şi marama de pe faţă. Cu aceste două lucruri se întoarse el acasă la fraţii săi, fără să le spuie ceva, din cele ce i s-au întâmplat.

Petre Ispirescu în Poveste ţărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rămas faţă în faţă, încordaţi, cu ochii ţintă unul la altul, traşi parcă de firul acesta întins care ne lega privirile, el câinele şi eu omul. Simţeam că-i e frică de mine şi nu mă putea împiedica să-mi fie frică de el. Nici unul nu se mişca, spre a nu rupe un anumit echilibru creat. Ceva obscur, ceva originar ne lega într-o asemenea unitate, încât simţeam că suntem, el câinele şi eu omul, feţele unui aceluiaşi act existenţial. Berdiaev are dreptate: omul poate avea relaţii METAFIZICE cu câinele.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, românii, în întârziere faţă de Europa, am creat mitul poetului naţional cu un decalaj destul de mare faţă de restul naţiunilor occidentale şi, o altă fatalitate istorică, l-am creat tocmai în perioada interbelică, perioadă care a coincis cu ascensiunea ideologiilor naţionaliste, de extremă dreapta. Sintagma a fost, apoi, preluată cu succes şi de ideologia comunistă care a folosit-o în scopurile propagandistice binecunoscute. Cred că ceea ce deranjează cel mai tare în această sintagmă nu e cuvântul mit, ci cuvântul naţional.

citat din Florina Ilis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel pe care-l vedeţi

că trece prin faţa
teatrului nostru ca o umbră de peşte
adică rece şi
se îndreaptă-n tăcere spre fântâna cu cleşti
de apucat partea scrisă a inspiraţiei din
faţa luminată nesigur în cerc sau pătrat
a veşnicei librării eminescu

nu e bărbat, e femeie (?!) o actriţă: aduce cu maia

morgen
stern ea în urmă cu ani cu pixul ei bleu
jandarm şicanat dând autografe pe corso
la care în
scrisuri am participat figurant exclusiv din intensă
plăcere am şi acum carneţelul mă
jur de note imaculat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut har, îngăduie-mi odihnă...

Caut har înaintea Ta,
îngăduie-mi o clipă odihnă lângă Tine!
Lucrările ce le fac,
le voi sfârşi mai apoi.

Pustie de vederea feţei Tale,
inima mea nu cunoaşte răgaz şi tihnă
şi truda mea-i numai povară fără margini
într-un pustiu de suferinţă.

Acum vara a venit la fereastra mea,
cu murmurul şi suspinele ei
şi albinele grăbite
aduc dragoste tufişului înflorit.

Iată ceasul de pace şi de cântare,
faţă către faţă cu Tine,
binecuvântarea vieţii mele,
în liniştea acestui blând popas!

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali - Ofranda Lirică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor îmi e de tine ...

Dor îmi e de tine, dragă,
Dor de ieri, cu dor de azi.
De noi doi ce-o să se-aleagă,
De nu vii la piept să-mi cazi?!

Dor îmi e de tine, fată,
Tu mi-eşti dragostea dintâi,
Ce-a plecat ca niciodată,
Când credeam c-ai să rămâi.

Dor îmi e de tine, dragă,
Nu-s nici flori, nu-s nici fântâni,
Lângă ele-a gurii fragă
Să mi-o dai fără s-amâni.

Dor îmi e de tine, fată.
Crezul meu e că m-aştepţi,
Proaspătă şi-mbujorată,
Vechi fiori să redeştepţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea soarelui

Ma-ntorc acum spre viitor cu faţa.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Şi oamenii îmi sunt şi mai aproape
Şi parcă m-a luat de mână, viaţa.

Eu secolului meu i-aud povaţa;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca faţa unei ape
Când soarele răsare, dimineaţa.

Ca peste şesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Şi peisajul lumii viitoare.

Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.

sonet de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!