divina

A-mbătrânit Sisif

A-mbătrânit Sisif, se pare
Că pietroiul lui e drob de sare...

Îl pune, pentru gust, în mămăligă
Şi-n visul lui doar visurile strigă...

Nu mai văd zarea, văd un muşuroi
De cârtiţa-necată în valuri de noroi...

Văd albinele cu aripile-n zbor ciuntite
De dulcele vieţilor în miere pritocite...

Văd mămăliga, soare copt în vatră,
Gura pământului ce muşcă şi chiar latră...

Veniţi la bulzul vieţii în care-am pus lumină,
Hrăniţi-vă sub crucea lui divină...

Îmbătrânirea vine pe furiş oricând
Şi lasă pietre albe ca semne pe pământ...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Petre Gigea Gorun, autorul cărţii "Despre Craiova, cu dragoste", spre cea de-a 74-a aniversare

Ai scris cu gingăşie şi iubire
Despre Craiova care-a fost
Despre trecutu-i cu mărire
În care oricine avea un rost.

Ai sculptat cu literă divină
Pe craiovenii anonimi,
Spre care fruntea se înclină
Ca spre eroii din vechimi.

Şi eu mă-nclin în faţa ta,
Fiu de notar din Goicea Mică
Citindu-ţi astăzi cartea ta
Ce şi pe mine mă implică

Eu îţi doresc ca să ai parte
De viaţă lungă, ce nu doare
Şi să mai scrii câte o carte
Despre Craiova ce nu moare.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruciadă senină

iubesc profeţia ce nu înghite timpul
întâmpin viitorul cu zâmbete pe faţă
în formă absolută azi rodeşte câmpul
lanuri de fericire voi secera în viaţă.

elanul irumpe ca dorul de extaze
valuri de energie debordantă nutresc
imnurile luminii vibrează în fraze
gânduri de înălţare la stele sporesc.

dureri devin pure prin credinţă divină
adăpostită în iubire vise dezrobesc
să zboare şi noaptea prin superba lumină
într-o mare contemplare naturi să iubesc.

iar port în univers cruciadă senină
un colţ din veşnicie ca să cuceresc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă dragoste din adâncul inimii, fără a te gândi la grijile cotidiene, detaşează-ţi trupul şi închide robinetul minţii conştiente! Fă dragoste fără să ai habar ce o să urmeze, în următoarea secundă a vieţii tale şi admiră senzaţia pe care sexul o produce la tine şi la partenerul tău. Sexul este o experienţă Divină care, probabil, aduce cea mai mare şi cea mai intensă senzaţie fizică şi care este la dispoziţia oricui. Avem cu toţii acces la amor, indiferent de rasă, vârstă, religie, credinţe. Priveşte sexul ca pe o binecuvântare, nu ca pe un păcat.

Cătălin Manea în Totul din Întreg, Iubirea de sine, Iubind Iubirea
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ICOANA IN LUMINA...

Icoană făcătoare de minuni
Ia-mă în a ta oblăduire,
Sub a ta cupolă să aduni
Ce e mai frumos într-o iubire.

Lumină, tu să fi cu mine,
Să-mi arăţi o cale-n viitor,
Astfel, în inimă cu tine,
S-ar putea să fiu nemuritor.

Acelaşi lucru îl doresc şi eu,
Să fi tu veşnică, divină,
Te însoţească gândul meu,
Cu o aureolă de lumină.

Sunt credincios ca orişicare
Cei care călătorim prin lume,
Dar uit de totul şi-n uitare
Mă cufund adeseori în rugăciune.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu-i târziu

Niciodată nu-i târziu să-mi fii aripă în zbor,
Să-mi fii clipă în clepsidra de rubin,
Să-mi fii cuibul meu de dor
Unde demn să ne iubim.

Niciodată nu-i târziu visele să le hrănim
Cu imagini printre ceruri asamblate,
Printre gânduri să doinim
În cuvinte fermecate.

Niciodată nu-i târziu să fim rază în sărut
Foşnitoare pe o fantă de lumină
Semănată-n ochi căzut
Într-o ardere divină.

Niciodată nu-i târziu visători ca să vibrăm
În dorinţe înfrunzite adunate în zidiri,
Până când pe flori crestăm
Inima cu amintiri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pe aripi de suflet (sonet)

RUGĂCIUNE PE ARIPI DE SUFLET
(sonet în rugă)

La Tine, Maică Sfântă, vreau să trimit
Cu glasul gândului, un vis tomnatic,
Ce-n iarnă eternă va fi ostatic
Şi nicicând la viaţă nu va fi trezit.

Prin întomnarea-mi trece vânt năprasnic
Şi-mi ducă lumina din vis ne-mplinit
Pe stea divină cu al ei răsărit,
Purtând speranţa-n Univers galactic.

De sfârşit dramatic înspăimântată,
Pe aripi de suflet scriu rugăciune,
Spre a-mi fi veşnicia luminată.

Să îmi salvez visarea din genune,
De Maică a fi binecuvântată,
La poarta Raiului fac plecăciune.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mii şi mii de ani, am trăit identificându-ne cu mintea condiţionată, din care a rezultat un simţ limitat şi iluzoriu al sinelui, un eu infim, care se luptă în permanenţă, fiind veşnic temător, neliniştit şi în conflict cu el însuşi şi cu ceilalţi. Acum ne deschidem către starea naturală a sinelui nostru, unificat cu Prezenţa Divină – vastul tărâm al conştiinţei sau inteligenţa universală însăşi, în care mintea gânditoare este doar un mic aspect. Acesta este tărâmul păcii lăuntrice, din care iau naştere toate aspectele care fac ca viaţa să merite a fi trăită: creativitatea, pacea, vioiciunea, bucuria, iubirea.

citat din Eckhart Tolle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut deunăzi un acordeonist interpretând la un colţ de stradă "Valurile Dunării" de Ivanovici. Şi gândul m-a dus la destinul omului, la existenţa lui care, asemenea mişcării burdufului acordeonului, se dilată şi se contractă după cum îl lovesc valurile vieţii. Şi, la scară mult mai mare, de dimensiuni incomensurabile, mi-a venit în minte una din teoriile cosmogonice care atribuie Universului o soartă asemănătoare cu cea a acordeonului nostru, aceea de a se extinde şi apoi de a se comprima într-un ciclu fără sfârşit. Ca într-o muzică divină, pe care nu orice ureche o poate percepe şi înţelege.

Mihail Mataringa (19 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă un sărut...

Când inima îmi simte
Că ea,.. e-nviere,.. moarte
Din piept bate să iasă
Să zboare la cea aleasă

Ca două ciocârlii spre soare
In triluri de dor răvăşitore
Una în alta să topească
Si infinitul o să le dorească

Muzica lui divină, senină
Printr-o fantă de curcubeu
Să moară de ciudă orice zeu
Când spre tine zbor... eu
Să te iubesc un infinit
Şi incă un sărut..
In triluri curcubeu
Ce le simt când ştiu
Că exişti pe pământ
Si mai renăscut din lut

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!