divina

Avalanşa de emoţii

mi-e dor de copila din prima amintire
patos de viziuni ce constrâng veşnicia
infinităţi de clipe traversând prin fire
în sânul universului găsesc temeinicia.

pornesc o cruciadă pentru Luceafăr
punctul culminant a devenirii mele
vreau să-l seduc cu spiritul teafăr
e dominaţie divină rege printre stele.

irezistibila chemare răsună profetic
dă contur sonor clasicelor versuri
sărutări de îngeri eului meu luetic
speranţă transcendentă prin universuri.

mi-e dor de mine copilul năzdrăvan
amintiri în lacrimi se scurg pe divan

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţie de Florii

aştept luna Mai luna fără pereche
să-mi fac din cireşe cercei la ureche
să umblu desculţă prin grădina de flori
să descarc în natură roiuri de fiori.

luna florilor dorită de îndrăgostiţi
invadată de fluturi din candori răsăriţi
cu parcuri pline de frumoşi visători
cu râuri de speranţe printre trecători.

iarba verde de Acasă ca mătasea de fină
păscută de mioare din turma divină
scăldată de rouă şi dulce mireasmă
îmbracă pământul- vie catapeteasmă.

castanii înfloriţi să zâmbească în soare
un soi de fericire din zi de sărbătoare

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de ispititor ar fi să ascult nisipurile cântătoare sau stâncile din care ies şoapte misterioase, atunci când vântul bate într-o anumită direcţie; oricât de minunat ar suna vocea lui Dumnezeu în foşnetul frunzelor sau oricât de ademenitor ar fi să desluşesc voinţa divină în mişcarea ramurilor; oricât de grăitoare mi s-ar părea trosnetele lucrurilor aruncate în foc şi oricât de fascinant aş socoti zborul păsărilor, nu pot să văd în aceste manifestări naturale surse de oracole, ci doar mărturisiri necuvântătoare ale lui Dumnezeu despre prezenţa Sa în frumuseţea lumii.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartele cerului

Ades vre-o cometă apare'n constelaţii
De care însăşi luna rămâne eclipsată
Şi care împreună cu coama ei perlată,
Transportă'n alte ceruri umanele-admiraţii.

Dar când din fundul nopţii revine iar spre soare
Ne-apare despuiată de gloria-i divină,
Profetică fantomăce scutură'n lumină
Intensul frig ce-aduce din neagra depărtare.

Ni se urăşte apoi întoarcerea-aşteptând.
E oare sfărâmată în goana-i, semănând
Cu stele căzătoare imensa ei orbită?

Sau, dusă de menia-i în haosul acel
În care nu pătrunde al sorilor apel
Neantului şi pacei rămase'nlănţuită?

poezie de Gabriel Donna din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Construcţii poetice

doruri au bătătorit multe cărari de viaţă
aşa e soarta mea veşnic în căutare
de splendori şi de lumini- sfântă povaţă
arborii mi-au transferat febrilă fremătare.

vântul şi ecoul m-au însoţit pe munte
am cărat cu greu în spate rucsacul de vise
am trăit extaze cu razele pe frunte
strângând în conştiinţă fericiri promise.

la izvoare-am poposit cu o sete mare
în braţele naturii am fost răsfăţată
şi-am ascultat mereu a cerului chemare
să mă închin la sfinţi am fost învăţată.

Dumnezeu mă locuieşte divină sublimare
karma mea credinţei i-a fost încredinţată.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirism şi frenezie

sărbătoresc viaţa în lumină astrală
sărbătoresc iubirea pe un colţ de rai
îmbrac poemele într-o haină de gală
timpul fericirii este un fel de crai.

se scurge prin artere dantelărie fină
împleteşte în cuvinte magice lumini
o minune de cântec e căsnicia divină
însemne stelare sunt crestate în mâini.

pe fuior albastru torc vise măreţe
dragostea mea e ca lâna de aur
îmi ţine de cald astăzi la bătrâneţe
când fiece secundă o trec la tezaur.

universul iubirii e plin de poveţe
îmi aşează pe creştet o cunună de laur.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea divină este inevitabilă, căci ea are în sine puterea de a făptui ceea ce a fost decis. Cine o suportă este dus fără să ştie spre cele pe care le va îndura stârnit de o mişcare nesigură pretutindeni în rătăcirile sale, şi sleit după multe eforturi cărora li s-a opus, sfârşeşte prin a ajunge la locul cuvenit lui, având ca pedeapsă o suferinţă nevoită datorită mişcării sale. În lege se spune cât şi până când trebuie să dureze suferinţa, şi tocmai la încetarea pedepsei apare şi puterea de a fugi din acele locuri, graţie armoniei care domneşte peste toate.

citat celebru din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Ziua Bucovinei - Reîntoarcere în "Ţara de Sus"

Se-adună-n juru-ţi fiii, Bucovină,
În strămoşeasca vatră-colţ de Rai,
Din Obcine lumină să le dai-
Golgota voastră pururea divină.

E un altar acest "Picior de plai"
La care lumea toată se închină
Şi vin străinii ca să ia lumină
La mănăstiri, cu preoţi şi alai.

Văzând aceste locuri îţi dai seama
Că-n "Ţara cea de Sus", cu dansul, cântul,
La început a fost aici cuvântul.

Iar la,, Muzeul Oului" din Vama
Dezleg dilema,, oul sau găina"
Şi zic: întâi de toate-i... BUCOVINA!

sonet de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea de-nalt fi-va de vină

Doua drepte paralele îşi fac veacul
Intrând într-un punct de lumină,
În el se intersectează
Existenţa divină.

Tu eşti dreapta purităţii dorite,
Eşti albă, imensă, fertilă.
Eu sunt dreapta neagră,
Răutăcioasă reptilă.

Dacă amândouă definim
Planul vieţii şi-al trecerii în moarte,
În interiorul veacului nostru
Vor rămâne planuri deşarte.

Lunecăm una pe alta de-a latul,
Griul se va scălda în rutină,
Un alt punct nu va creşte în spaţiu,
Iubirea de-nalt fi-va de vină,
Sicriul întins cât e patul!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodia luminii

drumul spre lumină e pavat cu rugăciuni
cu ample sentimente din iubirea curată
nu supăr universul nu fac stricăciuni
în creaţia divină veşnic binecuvântată.

la răscruce de gânduri se află Cristos
cu alaiul de îngeri ce cântă în cor
e triumful dragostei, elixirul gustos
ce curge prin sânge ca un magic izvor.

sărbătoarea luminii îmi curge prin vene
nu-i nici o fericire ca în zi de Paşte
când mântuitorul învie printre gene
şi pretutindeni natura renaşte.

razele dansează printre triluri codrene
un înger al dragostei în mine se naşte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!