minciuna are picioare scurte

Cărări albe

Mă ninge încet
pe tâmplele aşteptării
o iarnă venită prea devreme
se aştern nămeţi
la început de drum
a visului neîmplinit
frânturi de gânduri zac strivite
le calcă timpul în picioare
pe cărări albe nestrăbătute
m-aş ratăci... de n-ai veni cu mine
în poezia iernii fulguită
mă răscolesc dorinţe
ce au fost odată
din anotimpuri ce-au trecut
în umbra nopţii, steaua noastră
ne veghează
magia unei clipe
ne aduce mai aproape
au trecut anii...
suntem bunici

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (4 ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe punte... peste punţi

Ce straniu-mi pare-acuma
Când filmul desfăşor,
Un mânz de Pegas, spumă,
Se opintea a zbor.

Căta să se desprindă
De sol, vibrând spre soare,
Cu nara aburindă,
Pe fragede picioare.

Cerca să decoleze
Pe-o punte de răchită,
Dar cine să viseze
Că piere-ntr-o clipită?

Atâtea punţi în faţă
Înguste se-aşterneau,
Încrâncenări de viaţă
Genunchii îmi stârneau

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebună inimă hai-hui

Al tuturor şi-al nimănui...
Nebună inimă hai-hui,
Cum de poţi încă să te dai
Când tu pe tine nu te ai?

Când golul ţine totu'-nchis
În bezna propriului abis,
Iar gândul fuge înapoi
Spre tot ce a apus în noi?

Ce viitor şi ce prezent,
Când tu mă faci să fiu absent,
Târându-mă prin ne'mpliniri —
Trecut ce bântuie-n trăiri.

Minciuna nu e un răspuns,
Când dragostea ţi-e neajuns.
Mai bine-ai sta în banca ta,
Până ce rana ar seca.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au anii

Trecut-au anii... grăbiţi şi oneşti,
Clipele aşteaptă eterne poveşti,
Vântu-n burlane... frunze adună,
Amiaza asta... nu-mi pare bună.

Titluri parşive....... cronici fireşti,
Viaţa te-nvaţă, trist, să glumeşti,
Conflictul începe, aşa, ca ploaia,
Cooperantă îmi pare... odaia.

Pot recunoaşte... lira... şi sfinţii
Ce se răsfaţă-n oglinzile minţii
Şi aceea corabie.... fără de har,
Pusă-n mişcare, de un tâmplar.

Dinspre-ntuneric... spaimele vin,
Aprinsă e... lampa... lui Aladin
Şi o minciună... tandru zâmbeşte,
Tainice umbre când tâlhăreşte.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezia toamnei

toamna îmbrăcată-n rochie de caşmir
se plimbă pe alei cu ploaia pe tâmple
din palme i se scurge cerescul mir
revarsă bucurie peste lucruri simple.

cordon de frunze ruginii poartă la brâu
nostalgice covoare aşterne la picioare
pregăteşte-n taină recoltele de grâu
cu elixirul dragostei umple ulcioare.

la festivalul vinului se prinde-n horă
recolte de fericire etalează-n târg
fantezia toamnei este multicoloră
pictori şi poeţi o prezintă cu sârg.

se strecoară-n vers ca-ntr-un castel
mândrie lucidă cu trup de pastel.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am de gând să mor

Eu n-am de gând să mor, anunţ de-acum,
Să spună cine ce o vrea să spună,
Că nu pot şti dincolo ce şi cum,
Dar ştiu că ce-i în mână nu-i minciună.

Observ că moartea-l ia pe câte unul
Ce o aşteaptă calm şi resemnat,
Dar, personal, voi face pe nebunul
Şi voi ţipa întruna, ca turbat.

Transmiteţi-i, să ştie, să se teamă,
Să stea departe de persoana mea,
Să meargă la deştepţii ce o cheamă,
Eu nu vreau s-am de-a face-n veci cu ea!

Probabil va veni odată, dar
Anunţ acum pe toţi şi fiecare,
Să fie pentru toată lumea clar
Că de la mine n-are aprobare!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De tine

aici să fie pământul
ori de câte ori voi dori să il simt sub picioare
ai zis
şi m-ai atins şi eram
o coastă a ta din care să poţi prolifera în mulţime
să ajungi tuturor
m-ai sărutat şi ai zis aici să fie cerul
şi ai tăcut
şi tăcerea ta săpa săpa gropi în mine
şi ploua şi tu pur şi simplu tăceai mai departe
aşa ai creat mările
zilele nopţile peştii florile şerpii şi păsările
şi

mai mult nu ştiu
nimic
de mine

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ou

Iubire ou de sticla,
Pastrat la san de doi,
Te-ai spart si-n urma ta
Deja asterni razboi...

Minciuna, si regrete,
Tarziu facem ceva,
Zidim acest perete,
Dar cine-l va sfarma?...

Distanta si durere,
Atat avem acum,
Tu fugi dupa avere,
Eu sa te vad n-am cum...

Pamant este iubirea,
Din aur drumul tau,
Din huma amintirea,
Parerile de rau...

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În patul de ger

Mai întâi moartea şi-a rujat coasa
cu o inimă stătută
apoi a dansat o stea neştiutoare
prin lanul de picioare
o bătută...
Eu dorm în patul ei
cu secunda la cap
cu peretele la margine
şi în oglindă
cu o altă oglindă sap.
Mă trec fiorii
ascunşi în scânduri
în grădină bujorii
îmi miros din gânduri.
Se usucă foşnetul
se usucă vântul
se usucă
oamenii
ce ne ţin rândul!
Trec morţii pe cer

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Amintiri nu are decât clipa de-acum.
Ce-a fost într-adevăr nu se ştie.
Morţii îşi schimbă tot timpul între ei
numele, numerele, unu, doi, trei...
Există numai ceea ce va fi,
numai întâmplările neîntâmplate,
atârnând de ramura unui copac
nenăscut, stafie pe jumătate...
Există numai trupul meu înlemnit,
ultimul, de bătrân, de piatră.
Tristeţea mea aude nenăscuţii câini
pe nenăscuţii oameni cum îi latră.
O, numai ei vor fi într-adevăr!
Noi, locuitorii acestei secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu-o mie de picioare alergând oriunde.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!