patrie de dumitru matcovschi

Liviu Dragnea, către guvernul său

Dragul meu guvern frumos,
eu te-am pus, eu te-am dat jos,
că nu-mi mai eşti de folos.
Eu te-am băgat, eu te scot.
Să te suport numai pot.
Eu te-am numit, te-am instalat,
pe parcurs, tu mai trădat.
Cu ai mei confraţi din ceată,
cu moţiunea aprobată,
Cu tot riscul asumat
te voi scoate din palat.
De tine m-am săturat,
că n-ai jucat cum ţi-am cântat.

poezie de Dumitru Delcă (21 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelei

Privirii tale-am fost plebeu
Şi nu am vorba răsucită;
De eşti cumva nefericită,
Nefericit mă simt şi eu!

Mă rog la Cer mereu, mereu
Să ai o viaţă liniştită;
De eşti acuma fericită,
Să ştii că-s fericit şi eu!

Eu nu mai am nicio ispită,
Acuma nici nu-mi este greu...
Să fii tot timpu-ndrăgostită,

Aceasta îţi doresc mereu...
Şi dacă eşti tu eşti fericită
Să ştii că-s fericit şi eu!

poezie de Dumitru Râpanu (1995)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcis...

Convertit la mine însumi,
Singur, într-un han,
Fără niciun ban,
Mă-nconjoară plânsu-mi....

M-adresez tristeţii,
Singurel de tot:
Cât mai pot să-nnot,
În oceanul vieţii?

Dumnezeu mă vede,
Exilat în sine,
Vrea să mă posede,
Eul mi-aparţine...

Soarele-mi refuză,
Însistent, lumina,
Albă e hermina,
Viaţa e confuză.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se scutură pământul

Când se scutură pământul
Toată lumea se-înspăimântă.
Îl roagă pe Domnul, Sfântul,
S-alunge urgia cruntă.

Mintea se înnegurează,
Cerul se întunecă,
Pământul sub noi vibrează
Şi-în vale alunecă.

Cu el odată se prăvale
Aşezările lumeşti.
Distruge totul în cale.
Chiar şi vieţile-omeneşti.

Când vulcanul izbucneşte
Lavă către cer aruncă.
În jur totul pârjoleşte,
Viaţa o preface-n stâncă.

poezie de Dumitru Delcă (23 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasele zile...

Grădini mereu schimbătoare
desfăceau cozi de păun.
Eram ucenicul cuminte
al unui demiurg nebun.
Cerul îmi spunea basme,
etern nevăzut moşneag,
raze îmi botezau fruntea
ca pe un steag.
Alaiul năzdrăvan
trecea pe cai de lemn şi de oase,
minunile mă adulmecau
cu boturi credincioase.
Apa somnului
se tulbura în uragane;
zorile spaima o tăiau în albe iatagane.
Fluturi auriţi
mă visează în muzee de ceară.
Plăpânzi, noi am trăit
doar o primăvară.

poezie de Dumitru Popescu din Rază de cobalt (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus, pe bolta cerului

Sus, pe bolta cerului, doi ochi albaştri strălucesc
Şi în inima-mi rănită, amintiri îmi răscolesc.
Sunt ochii mamei mele, ochii care m-au vegheat,
Zile-întregi şi nopţi dea-rândul, mama grijă mi-a purtat.
Şi acum,
Din înaltul cerului,
din grădina raiului,
şi seara şi dimineaţa,
mama îmi veghează viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă priveşti în viitor

Dacă vrei să faci din vis,
în viaţă, un Paradis,
Nu păstra durerea
lângă bucurie.
Va ieşi o comedie.
Nu mixa lacrima cu zâmbetul.
Nici zâmbetul cu plânsul,
că îţi va grăbi sfârşitul
şi doar tu vei fi învinsul.
Din vis faci realitate
dacă priveşti în viitor.
Scrutezi zările toate,
atunci eşti învingător.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de câmp

Floare de câmp, Eleanor,
fior şi-alior,
flux şi reflux,
duh plin de dor,
unduitor,
aripi verzui,
suflet hai-hui,
nuri plini de sens,
sâni în consens,
ochi
bazaochi,
degete-lalele,
pe trup, praf de stele,
suflet şi har,
ţipāt solar –
versu-ţi hoinar...
– hei, viaţā,
ce-mi colcăi în sânge,
mā cheamā acasā,
e dimineaţă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frământări de limbă

Doamne,
Ştii Tu oare
ce mă doare
când nu-i soare?
Mă doare,
când văd cum moare,
moare om
şi moare floare.
Doamne,
unde am fost,
unde ne-au dus!
Cum am fost,
cum am ajuns!
Dacă ştii,
dă-ne răspuns!

poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centura de castitate

De frica de singurătate,
Îţi râde-o lacrimă, femeie,
Şi,-n decolteul tău de zeie,
Doi sâni îţi râd a puritate...

C-o falsă, vai!, naivitate,
Scrutezi privirea mea mereie,
De frica de singurătate,
Mă-ncătuşezi în curcubeie!

Ai aripi verzi de zeitate,
Le simt polenul ce scânteie,
Şi-o mână fină îţi descheie
Centura mov de castitate...

De frica de singurătate!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!