rime foaie verde saramura

Parcă te cunosc de undeva

Te privesc dintr-o fotografie
cum risipeşti azur prin toamna mea,
cu ochii strâlucind de poezie,
şi parcă te cunosc de undeva!

Erai odată templu pân* la cer,
pe coloane pure de vise ivorii,
şi despletită de ruguri şi zăpezi,
păşeai desculţă pe raze aurii.

Erai aşa frumoasă la balul primăverii,
atât de înger dalb înmugurit,
când aripi îţi creşteau pe locul
în care -o simpă frunză te-a rănit.

Erai un cântec toată, abia la început,
pe o eşarfă verde, verde de speranţă,
la gâtul de topaz al unui anotimp
ce nu avea apus ci numai dimineaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi OM

După cum bate vântu' niciodată nu m-am dat
Şi nici nu am să uit de unde am plecat
Fiindcă mereu mi-a spus mama:
"Doar cei slabi se pierd când întâlnesc faima."
Destinul e mereu gata să te surprindă,
Iar hienele pregătite o cursă să-ţi întindă
Şi încă nu ştiu care va fi drumul meu
Asta ştie doar bunul Tată, Dumnezeu,
Dar am să rămân la fel, tot o fată din mulţime
Cu vise-n ghiozdan care face rime.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramona: Frunză verde arămie
Hai bădie
Sus la vie...
Romică (nedumerit): La vie? Ce dracu' să facem la vie? Mai bine mergem la un motel...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Lui Miguel Hernandez

Miguel Hernandez, poet
De înaltă sensibilitate,
Poezia-ţi are farmec
Şi ingeniozitate.

Poet de mare valoare,
Începutul elegiei tale:
În poezia cu aromă
Înmugurită pe bolta palatină.

Balade cu ţigănuşi;
Emfatic în exprimare:
Verbul poeziei tale
Nimeni nu-l va egala.

Poet de mare renume,
La o vârstă fragedă:
Metrica bine o ştii

[...] Citeşte tot

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste părintească

(să nu uităm niciodată de cei care ne-au dăruit viaţă, părinţii noştrii)

Foaie verde de sulfină
Plânge-o mamă si suspină
Că feciorul e departe
Peste mări şi ţări uitate.
Singurică si pierdută
Stă pe prispă şi ascultă
Ciripit de păsărele,
Purtătoare de veşti bune.

Trecătorii sunt uimiţi,
o aude suspinând,
Dau din cap şi trec grăbiţi,
Alţii o întreabă trişti:
- De ce plângi măicuţa aşa?
- Plâng şi mă topesc de dor
după dragul meu fecior.

Nu mai ştiu nimic de el

[...] Citeşte tot

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

Cândva am fost un crai,
Sunt verde şi sunt ştolţ,
Nu vreau s-ajung în Rai,
Ci la bordel pe colţ.

epigramă de Valentin David din Şarjele unui Don Quijote
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănânc şi râd

E miez de iarnă, e un ger cumplit
Şi m-am trezit cu greu de dimineaţă
Am băut ceai cu pâine şi dulceaţă
Şi-apoi la drum cu tata am pornit.

Micuţul iaz a dispărut complet
Sub platoşa de gheaţă lucitoare
Şi nu mai simte nicio frământare,
Iar soarele se-nalţă încet-încet.

Facem doi paşi şi ascultăm tăcuţi,
Dar pojghiţa cea albă nu trosneşte,
Ci parcă zâmbitoare ne şopteşte
Să nu mai fim atât de precauţi.

Tăiem o copcă mică lângă mal
Acolo unde gheaţa e mai groasă,
Iar apa clipoceşte întunecoasă
Sub cerul cu sclipire de opal.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (29 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

Mi-e stihul existenţă - mă constrânge
Să tai o venă, să-l aştern pe foaie;
Privesc hârtia cum se scurge-n ploaie
De vasul enigmatic ce-o mai plânge.

În ochiul de azur găsesc odaie
Şi braţele-mi sunt înmuiate-n sânge;
Ascut peniţa-n foi, când se răsfrânge
O rază din lumina vâlvătaie

Ce-a mistuit un calendar, şi-aproape
Din rădăcini mi-a zdruncinat puterea......
Purtând odihna sub un cer de pleoape,

S-a întrupat în veşnicii tăcerea
Şi-a strălucit, aflând un ţel să-ngroape
În alte versuri tari, lichefierea.

sonet de Ionuţ Popa (31 ianuarie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog

Dialog
M-a întreabat într-o zi poezia,
Ia să-mi spui prietenul meu drag.
De ce mă scrii pe o coală de hârtie?
Şi nu mă ţii la tine în cap.

Şi i-am răspuns cu glasul plin de melancolie,
Ea este tot ce eu am mai sfânt.
De aceea o scriu pe o foaie de hârtie
Ca şi alţii să citească al meu gând!

Ea atunci m-a înţeles şi mi-a răspuns.
Cu un glas plin de bucurie.
Scrie -mă dragă poete pe ce vrei,
Dar să nu uiţi că eu sunt o simplă poezie
Şi lumea e plină de atei.

poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feerie

Sub bolţile de trandafiri,
Am îngropat tristeţi trecute,
În ochi mi-am înflorit uimiri
Şi în priviri iubiri tăcute.
Sub tot seninul prins în ramuri,
Magia verdelui urzeşte,
Făcându-i inimii balsamuri
În clipa care frunzăreşte.

Sub cer senin miroase-a cânt,
Pământu-şi cântă simfonia,
Beau aerul curat din vânt
Şi-n palme curge armonia.
Când viaţa trece şi răneşte,
Din verde crud eu scot zvâcnirea,
Iar când privirea-mi ofileşte,
Prin trandafiri găsesc iubirea.

Sub bolta verde de smarald,
Mă regăsesc printre petale

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Grigore din Pelerin pe cărările iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!