rime foaie verde saramura

Floarea

Nu ai rădăcini,
priveşti pe fereastră,
geamu-i făcut din
sticlă de glastră.

Cu lacrime schimbi
apa din vază,
vrei ochiul străin
să-l bucuri cu-o rază.

Te-mbraci în culori
noi rime găseşti,
miresmele tale
duc glastra-n poveşti...

Dar vremea se schimbă,
sevele scad,
tăcute-ţi arată
vadul spre iad.

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi (6 decembrie 2019)
Adăugat de Njcolae Petrescu Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă-n freamătul pădurii

Paşii mei miros a verde, a străfunduri de pădure,
Şi-aş rămâne-n primăvară pe sub poalele-i obscure,
Să mă-mbăt cu glăsuirea păsărilor cântătoare,
Să mă spăl cu roua rece şi să mă usuc la soare.

Şi-n desimea neatinsă de securile hulpave,
Mângâi scoarţa crăpăcioasă fredonând domol octave,
Ascult freamătul când boarea trece prin frunzişul care
Îşi mai schimbă din nuaţă cerând ploi spre vindecare.

Calc uşor ca să nu sperii nicio gâză adormită,
Şi să nu strivesc absurdă, melci, gândaci sau vreo termită,
Urmăresc o veveriţă cum se zbenguie-n şiroaie,
Şi-aş sălta pădurea-n braţe de-ar veni apa-n puhoaie.

Cade ploaia, bate vântul şi apleacă în vocale
Ramuri care strigă-n verde versurile-mi muzicale.

sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O prietenie adevărată este, în viaţă, ceea ce este o oază în pustiu: un colţ verde de umbră în infernul fierbinte şi galben al nisipului nestatornic.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Villonească

Culori borţoase, deşuchete.
(din frunză cursă şi rachiu)
alb îl purta în trup pe verde,
rosu mişca-n potrocaliu.
culori strivite de sărutul
oraşului de-un veac surpat
îmi amintiţi de începutul
unui amor neruşinat.
El, fruntea îşi târa să-şi culce
în degetele-evantai
cu unghii de zăpadă dulce,
dar nesolubile în ceai,
şi. nu e nimeni să-l disculpe.
ani, şaisprezece, tăinuia
în arcul unor groase pulpe
ca în părăginiri de stea.
Îmbrăţişări usturoiate,
mişcau un sânge vechi în trunchi,
stârnind făpturile culcate
în uriaşii ei genunchi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi mi-am scris

cum stăteam risipit printre poezii
servind tofu alături de montague
la un pahar de cinzano şi dialogând
despre epistemologia lui locke
îmi scriu uneori câteva foi să nu uit
de mine în negura timpului
îmi aduc aminte şi de-o iubire
cu tot cu trupul său ostenit
arunc privirea spre montague
şi mă întreb ce-a vrut shakespeare
să-mi ascundă în această idilă
trec pe altă foaie rece şi albă
poezia scrisă pentru sufletul meu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta vine din trecut şi se prelungeşte sub formele viitoare. Nu e un copac uscat, nu e nici stâlp vopsit verde, fără rădăcină, dar pe care e scris cu litere izmenite: modernism.

citat celebru din Camil Petrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ar fi primăvara o victorie, iar nu o capitulare: o capitulare în verde!?

aforism de Costel Zăgan din Definiţii eretice (4 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfect de acord! Primăvara este o capitulare în faţa unor minţi congelate! De fapt, dacă stau şi mă gândesc bine, [...] | Citeşte tot comentariul

Nedefinită

Sunt jumătatea orelor de noapte
Cu teama necredinţelor credinţei.
Luminoasă prin aromele de tei,
Luna-mi veghează vechile păcate.

Trează în focul viselor de idei,
Rămân atentă la gânduri mate,
Neîmpăcate şi învolburate,
Curg în urma lacrimilor din condei.

Sunt jumătatea mea necenzurată
Şi unitatea mi-o întind pe-o foaie.
Lângă un vers cu rimă legănată.

Sunt jumătatea vremilor în ploaie
Sau împăcarea cu o dimineaţă
Şi fug din drumul marilor gunoaie.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul, frate cu grătarul

Când vine ziua de Rusalii
La iarbă verde ies vandalii
Şi după ce s-au stins cărbunii
Pe-acolo zici c-au fost şi hunii!

epigramă de Vasile Manole (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amu cică era odată într-o ţară un crai, care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat; şi împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mulţi ani trecură la mijloc de când aceşti fraţi nu mai avură prilej a se întâlni amândoi. Iară verii, adică feciorii craiului şi fetele împăratului, nu se văzuse niciodată de când erau ei. Şi aşa veni împrejurarea de nici împăratul Verde nu cunoştea nepoţii săi, nici craiul nepoatele sale: pentru că ţara în care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului, şi crăia istuilalt la o altă margine.

Ion Creangă în Povestea lui Harap-Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!