semne

Orbesc de dor

Afară, cerul e-nnorat,
În suflet am un strop de soare,
Pe care, tainic, l-am păstrat
Din tine, astrul meu, şi care

De cald şi de urât îmi ţine
Când este noapte sau e nor,
Când iarna semne dă că vine,
Când ochii mei orbesc de dor.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit cândva o fată

Am iubit cândva o fată,
Nu de pe la noi din sat,
Împărţeam mărul în două
Şi, cândva, acelaşi pat.

Dar acum, mănânc migdale
Şi primesc din satul meu
Coşuleţ plin de petale,
Semne bune de rod nou.

Primăvara, iată, vine,
Soarele străluce iar
Prin înnoitele vitrine,
Răsfoind un calendar.

poezie de Dorică Lascarache (2 februarie 2013)
Adăugat de Dorică Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi lepăd pe cer
privirea cu lumini tulbure

pe Vârful Câmpului
gânduri nemişcate
aşteptă dalta tâmparului
să asiste la cioplirea trupului meu
imortalizat pe calapodul dealului
nemângâiat măcar în vis
de mâna gheţii străine

nu mă grăbesc
nu fac pod peste pietre
voi bea licori descântate

în semne de foc dezbrăc ultima cămaşă
dar nu voi invoca chemarea sufletului

aştept înflorirea iernii

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 cerneala tăcută

Ecoul vorbelor tale vibrează şi azi în gurile multora
Şi mă întreb cum de pot zice că nu mai vorbeşti
Ce clar te aud când citesc
Cerneala nu scoate o vorbă,
lemnul s-a transformat tăcut în foaie
Pomu' a murit
La-u îngropat sub rădăcinile din lut.
Descifrând cu ochii convenţia de semne
Încifrată pe scoarţa albă
Constat că încă îţi mai aud glasul.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala

Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.

Făptură e? Sau numai vânt e?
N-are nimenea grai s-o descânte.

Bolnav e omul, bolnavă piatra,
se stinge pomul, se sfarmă vatra.

Negrul argint, lutul jalnic şi grav
sunt aur scăzut şi bolnav.

Piezişe cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare şi leac.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul sfântului

"Fetele au îndrăgit balaurul"
(Motiv de poveste)

Pe cal turnat în oţele
Sfântul Gheorghe caută semne
de drum - şi în vânt
se oglindeşte pe rând
în ape sfinte şi rele.

Când numai umbră,
când numai om,
binecuvântă pânea pe câmpuri,
binecuvântă vinul pe dealuri,
loveşte pinteni de pom.

Mai tare strânge frâul de fier.
Fâlfâie peste şapte hotare
sălbaticul cer.
Subt planete galbene şi fără de lege
se opreşte şi nu înţelege:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iurieosoianu

trei semne mici de exclamare
s-au inversat în al meu nume
mă ponegresc tiptil la lume
ca între doi de zero -zero îmi e şi harul
(himeră încovoiată precum
dolarul)

şi doi magneţi mai am
cu sensuri strict antipolare
şi (ducă-se pe pustii)- şi o spânzurătoare
mai e şi-o eprubetă inversată
şi-o căţeluşă electronic despuiată
penultima- o arcă de triumf
la ea
când n-oi mai fi
am să ajung...

poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori

Ninge, copile,
nouri spumoşi
deapănă basme
cu eschimoşi.

Zâna Zăpezii
atinge-un gheţar,
gheţarul devine
palat de cleştar.

Ninge agale,
ninge şoptit,
fulgii par semne
de infinit...

O puşcă atinge
vrăjitul cleştar,
palatul devine
din nou gheţar.

poezie de N. Petrescu-Redi (2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre lirismul pântecelui

Ştiţi poezia aia
care se linişteşte
în pântecele inimii?
Aceia care ia
hrana din sângele-soarelui,
apoi doarme,
doarme,
şi nu mai vrea
să lase semne către muritori...

Travaliul minţii omului
de a fi om, înainte
de orice joc al versurilor?

Ştiţi ţara aia
în care îşi caută
ieslea versului?

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dragoste

Să nu crezi in semnificaţia viselor,
pesemne-n semne,
în cifre pare,
în cercuri triste-circumscrise,
în ritualuri prăfuite
şi ursite
în palma ce-i ghicită îndelete pe abscise
să nu crezi în mine,
în trupul deşirat
aleatoriu,
nici în cuvintele
ce mă adună-ntr-un poem
algebric-derizoriu
să crezi doar în dragostea mea
şi în lumina care-o lasă,
mistic,
după ea!

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!