rostul

Omenirea nu trebuie însă să uite că e superioară oricărui corp ceresc, deoarece noi putem să pricepem rostul lor, pe când ele, oricât ar fi de imense, tot simple lucruri rămân; admirare, da, dar nu adorare fetişistă, ca aceea a sălbaticilor. Inteligenţa e singura nobleţe, dar o nobleţe care preţuieşte mai mult decât un întreg univers, cu sutele de milioane de stele ce-l formează.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Ca şi cum ploile ar fi un destin
ni s-a făcut dor de apropieri
fără nume;

doar tu eşti aici şi ploaia aceasta
locuindu-mă;

n-aş vrea să plec niciodată
fără să ştiu că în mine
rostul vărsării din mugur în fruct
e sămânţă,
fără să ştiu că în noi
clipele-şi cresc frumuseţea
într-un colind.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinismul a fost încercarea de a "învinge" universul negându-l. Practic, un asemenea atentat nebunesc - o asemenea nebunească îngâmfare umană în raport cu universul - a dus la o sărăcire, depreciere, la o întunecare a fiinţei umane: doar categoria cea mai mediocră, categoria omului de turmă, şi-a putut găsi în asta rostul, "chemarea", ca să-i zicem aşa.

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Reus Adriana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de ţară

Adună din doină jalea dacilor,
Strânge în suflet
lacrimile lui Brâncoveanu,
care-şi priveşte
fiii sfâşiaţi!
Culege lacrimile morţilor
din ultimul măcel
(care nu-şi află rostul de fel)!
Pune-le bloc peste bloc
şi ai să te minunezi
de columna sufletului nostru.
Pe treapta cea mai de sus,
aşează-ţi sufletul tău!

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot nu sunt mulţumit de forma rugăciunii. E seara zilei de 9. Vreau să mă exprim altfel: Nu doresc nimic pentru viitor, ştiind că tot ce va fi va fi bine, nu doresc nici laudele oamenilor, ştiind că rostul meu nu e în iubirea oamenilor pentru mine, ci în iubirea mea pentru ei, iubire cu fapta, cu vorba, cu gândul.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plac oamenii care se ştiu înconjura de prieteni şi cărţi. Rostul prieteniei nu este acela de a te ajută să trăieşti mai bine, ci să trăieşti mai frumos, prietenii sunt o punte înspre noi înşine, un factor revelator. Cât despre cărţi, îmi place să cred că, citindu-le e că şi cum am cumpăra umanitate şi bunătate în stare conservată pentru a ne hrăni sufletul.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comori

Cu entuziasm
caută o vartintă
euforică în carouri
ca să poţi scrie
versuri şi stihuri
dar mai ales poeme
nu lasa să-ţi scape
nici o ocazie fertilă
de inspiraţie
pentru a scrie
numai şi numai sic
cu talent şi perseverentă
insistent şi consecvent
rostul să-ţi fie util
ca un paraclis divin
cu ingerii în preajma
şi comori în cer vei avea.

poezie de David Boia (11 decembrie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred nici în ruptul capului în existenţa conflictului dintre generaţii şi nici nu-i înţeleg rostul. Adică, ce conflict să existe între mine şi Radu Beligan? Pentru ce? Ca să-i iau eu rolurile? Ca să joc ce joacă Beligan? Păi, ca să joc ce joacă Beligan trebuie să învăţ să ţin mâna în buzunar ca el. Nici asta nu ştiu. Trebuie să ai o anumită atitudine, caracteristică fiecăruia.

citat clasic din Marin Moraru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea ta...

Scrisoarea ta mi-a destrămat
A visului beteală,
Ce viperă ţi-a-mprumutat
Veninul drept cerneală?...

Cu slova ta vin anii toţi,
Şi-n vraja lor mă fură...
În rostul ei mărunt cum poţi
Să-nchizi atâta ură?...

Cetind-o azi, ca alte dăţi,
În mine-un gând tresare:
Ce-ar fi s-o sfârtic în bucăţi
Şi s-o arunc în mare?

Din ale scrisului tău veşti
Otrava s-ar desprinde,
Ca mâine-atât amar de peşti
Pescarii n-ar mai prinde...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ să respir apa între foc şi îngheţ

cum delfinii recită adâncul din oceanul neînţelegerii
bobul de nisip către vârful muntelui nu are cărare
nici scoica în care aşez speranţa
nu ştie rostul măsurării timpului
dintre două stări de agregare precum un sărut
între prăbuşirea cerului şi răsăritul grâului
nu caut oul de zbor
nici măiastra de banal
doar cânt iubirea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!