rob

Călătorind prin voia Ta

Călătorind prin voia Ta,
Doresc pe Tin' să te-ntâlnesc;
Fă-mă un rob al ascultării,
Căci Tu eşti tot ce îmi doresc.

Nu vreau doar îngăduinţe,
Ci voia Ta, deplin s-o împlinesc;
Mergând pe brazdele durerii,
Dorind doar Ţie să-ţi slujesc.

Împodobeşte-mi sufletu' cu a Ta lumină,
Ca, mergând prin lumea frântă;
Să am Duhul Tău cu mine,
Şi să ofer dragostea-Ţi Sfântă.

Vreau mireasma Ta s-o împart,
Celora din jurul meu;
Aducând cu ea lumină,
Dragoste de Dumnezeu.

[...] Citeşte tot

poezie de Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plâng...

Mi-am adunat curajul în palma-‘mpreunată
Şi l-am trimis ca rugă, Lui, bunul Dumnezeu,
Prin noaptea dintre ani am mai trecut odată...
Singurătăţii rob, să-i fii... e-atât de greu.

Părinte sunt, dar fiii, îmi sunt plecaţi departe,
Nevoi, de alţii scrise, i-au dus printre străini
Eu am rămas aici... din când în când o carte
Mai pune câte-o veste, în viaţa mea cu spini.

Nu plâng, imi pun pe rană, speranţă şi tăcere,
Îmi caut alinarea... prin amintiri de ieri...
Dar sufletu-mi de mamă e-o mare de durere...
Şi-n palma mea, se sting, prea multe mângâieri.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn la rugăciune

Îndemn la rugăciune
din volumul Nostalgii de toamnă
de Vasile Şerban

Eu sunt stăpân peste nimic,
Un veşnic rob fără sărsam,
Un călător în astă lume,
Un biet creştin fără să ştiu.

Văd cimitirul plin de viaţă
Orânduind coloanele de morţi,
Un amalgam ciudat de oase,
Un dans macabru în decor.

Mă văd epavă într-un vid,
O umbră falsă pe pământ,
Sunt un orgoliu fad al unui slut,
Un bâlbâit timid al unui mut.

Văd moartea ca perfecţiune,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Şerban din Nostalgii de toamnă (2023)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să te resemnezi

Toţi cei care nu-s lunatici, sunt de acord cu anumite lucruri:
Că-i mai bine să fii viu decât mort,
e mai bine să fii bine hrănit decât flămând,
e mai bine să fii liber decât rob.
Mulţi oameni doresc aceste lucruri doar pentru ei şi prietenii lor;
ei sunt chiar de acord cu ideea că inamicii lor trebuie să sufere.
Aceşti oameni pot să nu aibă organ pentru ştiinţă:

Omenirea a devenit într-atât de mult o mare familie,
încât nu ne putem asigura propria prosperitate
fără a asigura şi prosperitatea tuturor celorlalţi.
Dacă vrei să fii fericit,
trebuie să te resemnezi să-i vezi şi pe alţii fericiţi.

poezie celebră de Bertrand Russell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miracolul iubirii

... Şi te iubesc, şi te iubesc mereu,
Şi parcă mi-e teamă să tot spun
Că te iubesc ca pe Dumnezeu
Atât de sincer, de blând şi bun!

... Şi te iubesc din zori până-n *serare,
Şi te iubesc nopţile întreg la rând
Că din iubire nu mai am scăpare
Fără să te port mereu eu în gând!

... Şi te iubesc în vremi de pace, de război,
Şi te iubesc prin vântul aspru şi prin ploi
Când seceta din noi nu ştie a rodi
De cât în miezul verbului A iubi!

... Şi te iubesc ca un călugăr orb,
Şi te iubesc ca un poet sincer rob
În care cuvintele ard în continuare
Căutând metafore, emoţii, ardoare!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica aripă

Nicicând nu am îngenunchiat pentru iubire,
În lacrimi şi osândă eram cu sufletul curat,
Am fost cândva năvalnica împătimire,
În conştiinţa mea nu- i nici un rob bărbat...

De pasari mi- am legat întotdeauna zborul
Şi am zburat ca pasarea, de zbucium frântă,
Când ziua mi- era neagră, îmi ogoiam fiorul,
La cuibu- mi reveneam, la cealaltă aripă.

Căci fără ea puteam să zbor, nu prea departe,
Eu o lăsam în grija pruncilor, drept alinare,
Trecea şi timpul alăturea de mine- aproape,
Dar cu o singură aripă am fost in încercare.

Şi nici să cred că aş fi fost total perfectă,
Şi-n libertatea mea să mă complac,
Dar niciodată unica aripa nu a fost incertă,
Şi niciodată ea nu m- a trădat, nu ne- a trădat!

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă pilotul

Dacă te-am rugat vreodată, suflete, să spui, să spui,
Ai tăcut! Ai fost eroul îmbrăcat cu scut şi zale,
Eu am fost sărmanul cui.
Palmele spre rugă-ntinse îi sunt toată arma lui:
Herostrat ce-ncrede crimei faima biruinţei sale!

Iar când te-am rugat odată, inimă, să taci, să taci,
Ai vorbit! Mai lesne-ai smulge un stejar ce însuşi este
Codru-ntreg între copaci,
Decât cum ai fost tu gata trista jertfă să mi-o faci!
Că sunt inimi şi de ceară, asta nu-i numai poveste!

Acum ce? Plângând te vaieţi că eşti pustiit de tot,
Suflete! şi ţipi de groază, inimă, n strivirea sorţii.
În zadar v-am fost pilot:
Inima un rob nevolnic, sufletul stăpân despot
Doi nevrednici, nu de viaţă, ci de sfânta pace-a morţii!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul nerisipitor

— Cu cel ce nu-i decât un ciob,
cu un hoinar te bucuri, tată.
Eu ţi-am dus greul ca un rob —
şi n-ai fost vesel niciodată.
— Da, fiul meu, tu ai robit,
dar eu te-aştept de-o veşnicie
ca să-mi slujeşti ca fiu iubit,
din dragoste, nu pe simbrie...

— Cu-acest fugar, cu-acest proclet
petreci sub viţă şi sub cetini.
Şi mie nu mi-ai dat un ied
ca să mă bucur cu prieteni.

— O, nu un ied, ci zeci de zeci
ţi i-aş fi dat, căci se cuvine.
dar tu voiai ca să petreci,
vai, cu prietenii, nu cu mine...

— I-ai dat inel împărătesc

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emotii, mandarine...

Emoţii, mandarine, îţi şoptesc...
Lumina mea are ochi senini,
Cu norii se joacă în portofel,
Banca noastră a rămas la fel de verde.
Îţi recunosc paşii,
În gândurile mele
Nu ajungem deloc la stele,
Ci dormim în praf cărămiziu...
De ziua ta am închiriat o trăsură,
Vizitiul spunea mereu:"Roata e perfectă,
poşeta e defectă, mai bine mergi pe jos!"
Nu l-am ascultat, voiam doar
Să-ţi culeg nişte flori de zăpadă,
Ascunse de ochii lumii
Ce crede în încălzire globală.
Linişte, riduri, cred că am realizat
Că albul doare şi transformă
Un armăsar în simplă gloabă,
Doi..... în rob şi roabă!
Eu nu o să-ţi fac poze, ştii,

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Dacă tu vei căuta
Să se nalţe pacinic fumul
Jertfei tale, nu uita
Că, de ai spre soare drumul,
Umbra este-n urma ta.

Rob tăcut, pe care-l cheamă
Domnul său c-un gest tăcut,
Ia aminte plin de teamă
Orice gest i-ar fi făcut
Şi de toate ţine seamă.

Umbra-i robul, când urmezi
Drumul tău spre soare ţântă:
Nu te supăra, n-o vezi;
Chipul ţi-e-n lumină sfântă,
Şi-n lumină naintezi,

Dar când vii de dimpotriva
Soarelui, ea-i sfetnic rău:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!