Poezii despre poteci, pagina 8
Nocturnă
În pânza tremurândă a lacului sihastru
Se oglindește luna cu ochii-diamant;
Ferigile-amețite de aerul albastru,
Tot răspândesc miresme, cu-n foșnet delirant;
Poteci insingurate doinesc pădurea verde-
Ce vise 'nalță-n beznă pe-un lujer prins de stele;
Ți-aud pășirea-nceata, desculță, tot se pierde
Spre cetine-obosite, prin move imortele;
Lintoliu de-aer mistic de umeri mă cuprinde,
Mă-nalță ca pe-o zeie spre-altare cu rășină
Văd pașii rătăciți pe creste tremurânde,
Dar nu vei șți nicicând c-o umbră ți se-nchină.
poezie de Luiza Nerut (11 iunie 2015)
Adăugat de Liliana Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre păduri, poezii despre noapte, poezii despre albastru sau poezii despre aer
Se stinse mama
Știam, că n-am să te mai văd!
Se stinse candela-n lumină.
Prin ferestruica din poteci
Se-ntrezăreau doar mărăcine.
Cercam ecourile vii,
Se risipeau în căutare,
Știam că pleci, n-ai să mai vii...
Mă-nfiora o așteptare!
Și fulgeram prin nori plângând,
Și căutam o îndurare
Alb-vânătuluil sărut de vânt,
Mă arunca din val în mare!..
Colină lină, lindă, tu,
Aura-ți arde în visare...
Știam că pleci, că vei pleca...
Se stinse-n ochi lumina-soare!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre nori, poezii despre mamă sau poezii despre lumină
Balada cu iz de fan
Angrenajul oribil in care m-am nascut
Nu-mi ofera nici o libertate,
Coapse arcuite si pulpe inalte
Zburand prin aer s-au parut.
Dar nu, caci era fanul sfant
Din mana calda-a unui demiurg,
Mirosul pur privesc, si curg
In albia raului adanc.
Amintirile tristetii reci
Obsesiv revin in ogive,
Muschii-nchisi in teci,
Si simtiri crestate in orgie
Coboara prin lanuri, prin poteci
Sa smulga gandurile-o mie.
poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate sau poezii despre amintiri
Suspine
Noaptea, în coroane de suspine,
Umblă goală pe poteci boeme,
Sălcii-n unduiri colind saline,
Peste șoapte-n buze de poeme.
Vulturi de pucioasă-au să pătrundă,
Sub rimelul ploii frângând zarea,
Vinele din munți cu foc inundă
Și-n priviri de nori plânge visarea.
Deznădejdea umblă-n straie grele,
Rechemându-și cloaca blestemată,
Eu doinesc prin geruri și prin rele
Și prin toată lava vinovată.
Prin secunde,-n pleoapa-ți de gazelă,
Curg vârtejuri în dragoste rebelă!
sonet de Aurel Petre (18 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre vinovăție, poezii despre secunde, poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre ploaie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă moartea va fi-îngăduitoare
Poate ne vom întoarce iarăși pe pământ să respirăm
Parfumul unei seri, dacă moartea va fi-îngăduitoare;
Vom coborî pe vechile poteci spre mare și,-aplecându-ne,
Vom mirosi mireasma proaspătă-a trifoiului în floare.
Vom ajunge-împreună din nou pe-această plajă albă
Și vom asculta valurile mării și cântecele nopții;
Vom fi fericiți o oră sub obrajii cerului îmbujorați de stele,
Pentru că morții-s liberi, știm asta, deși nu-o rostim, cu toții.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre plajă, poezii despre ore, poezii despre muzică sau poezii despre moarte
Șoapte de iarnă
Inima-mi scrie poezie
când peste ea se topesc
fulgi de mir înghețați,
în foc și dor metamorfozați.
Miresme tari de brad și portocală
se sting sub greutatea sufletelor seci,
și văd, fără vreo îndoială
că azi uităm de darurile cerești.
Dantela de argint cade
peste frunzele stropite prematur
de diamante reci...
fluturi albi se aștern azi, pe poteci.
Poezia savureză mirosul iernii
plimbându-se desculță
prin nămeții cenușii,
ai dorului îngropat în fâșii de bucurii.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre dor
- poezii despre zăpadă
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre portocale
- poezii despre greutate
- poezii despre gheață
Șoapte de iarnă
Inima-mi scrie poezie
când peste ea se topesc
fulgi de mir înghețați,
în foc și dor metamorfozați.
Miresme tari de brad și portocală
se sting sub greutatea sufletelor seci,
și văd, fără vreo îndoială
că azi uităm de darurile cerești.
Dantela de argint cade
peste frunzele stropite prematur
de diamante reci...
fluturi albi se aștern azi, pe poteci.
Poezia savureză mirosul iernii
plimbându-se desculță
prin nămeții cenușii,
ai dorului îngropat în fâșii de bucurii.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitei
Într-un colț uitat de crâng
Cugetele se răsfrâng
Și ca frunze adie în vânt,
Risipind raze de-argint,
Peste trupul diafan,
Buza dulce, de mărgean
Și aștept s-aud din nou
Mătăsosul tău ecou
Și șoptirile dintâi,
Vis albastru, să-mi revii!
Vremea treacă nesfârșit
Și în ritmul netrăit
Calce pasul lungi poteci
Și cum clipele se scurg,
De prin zori până-n amurg,
Să culeg un diamant
Din abisuri de neant
Și sfințitul meu topaz
De iubire și extaz!
poezie de Ștefan Ciuculescu din Cuget nemuritor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre ritm, poezii despre prăpăstii, poezii despre frunze sau poezii despre diamante
Despărțire
Te duci, iubire, trebuie să pleci,
Destin potrivnic astăzi ne desparte -
Dă sens cumplit cuvântului "departe"
Și noimă dă expresiei "pe veci".
Să nu vorbești, cuvintele-s deșarte,
Doar uită îndrăgitele poteci
Și fă un semn cu degetele reci
Că ne vom regăsi cândva, în moarte.
Și dacă șerpi imenși și răi mă strâng,
Iar sufletul îmi trage la galere
Și am dureri în omoplatul stâng
Cum n-a mai fost în Univers durere,
Să nu îți fie teamă, n-am să plâng,
Bărbații știu să sufere-n tăcere...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre șerpi, poezii despre vorbire sau poezii despre tăcere
Vis de iarnă
Când totul e alb și cenușă,
Iar soarele-n doliu plutește,
Doar iarna eterna mătușă
Din colțul de gheață privește.
Pe creste, sclipiri de zăpadă,
Prin ace de brad suflă vântul,
Rebeli, câțiva fulgi vor să cadă
În gerul ce-mbracă pământul.
Sălbatica fiară se-ascunde
La umbră de timp și uitare,
Își cerne ecoul în unde,
Din văi și poteci solitare.
E liniște iar și e bine,
În suflet, lumini mă inundă,
Nu știu de ce, care sau cine
Pașii prin stele i-afundă...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger sau poezii despre văi