poteci

De ce plecat-ai oare?! ...

În seri târzii de vară voi răscoli poteci,
Pe urmele-ţi pierdute, pe margini de răzor,
Mânat în căutarea-ţi de nesfârşitu-mi dor.
De ce plecat-ai oare?! De ce ai vrut să pleci?!
Pândi-voi orice urmă a pasului când treci,
Cu-n dor tot mai năvalnic şi tot mai zvăpăiat,
Ce n-a-ncetat să spere, rostind neîncetat:
De ce plecat-ai oare?! De ce ai vrut să pleci,
Lăsând nestins ecoul pe lespezile reci?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu ai nimic,
Nimica sfânt în tine,
De-aceea,
Nu-ţi pot crede un cuvânt,
Ce vine vicleneşte înspre mine,
Cu gândul
Să mă intre în pământ.

Nu ai nimic,
Nimic ce mă încântă
În oarba ta privire cu gândul de răzleţ,
De-aceea,
În tot ce faci, te vezi numai pe tine,
Tot chefuind în voie
De răzmăţ!..

Nu-mi spune un cuvânt,
E o bolnavă ceaţă,
Ce palidă se pierde pe poteci.
Nu înţelegi,

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe seci

Mă simt ca închis într-un sicriu
Pierdut pe singuratice poteci
Bătut de gânduri şi de ploi
În nopţile reci.

Astept o stea să îmi surâdă
Să plângă trandafirii-n zori
Să bata vântul cald de vară
Prin crengi şi flori

În cărţile ce zac în praf
Să-mi fie scris destinul meu
Cu sânge cald de vrăjitoare
Ca la un zeu

Să-mi poruncească cei din umbră
Să mi dăruiesc sufletul lor
S-aştept să cânte iar cocoşii
Şi-apoi să mor.

poezie de Alin Ojog (9 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul fals al ploii

Ce ploaie, ce ploaie urâtă!
Ce vânt s-a pornit pe sub nori!
Ce vreme, ce vreme-amărâtă!
Ce... nu eşti când, încă, mă dori!

Mai vino, mai vino prin ploaie,
Nu am nici umbrelă prin gând,
Să facem, să facem o baie
Sub norii ce-aleargă, plângând.

Să râdem, să râdem pe rupte
De norii schimbaţi în poteci
De ape, de apele supte
‘n canale ca locuri de veci.

Mai uită, în suflet, de lupte,
Şi ploaie, şi vânt... până pleci!

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea iubirii

Ne-am rătăcit
De atâta uitare
Şi stânca de veghe
Ne stă mărturie.
Aşteaptă clipa,
Întâlnirii noastre
Sărutul uitat
Să-l dăm iarăşi iubirii.
Trec zile tăcute şi reci,
Aşteptarea devine mai grea,
Sunt lacrimi pe triste poteci
Dorul e iarăşi în inima mea.
Te cheamă azi
Fulgii ce cad...
Şi albul zăpezii târzii
Şi ochii mei, care încă mai cred
Când nu eşti aici,
Tu... vei veni.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capodoperă vie

Pe lemnul putred al biroului,
o vază cu floarea-soarelui
minuna enigmaticii pereţi.
Şi pipa fumega de zor
în gura amărâtului scriitor.
Oasele îi erau acolo,
dar el era plecat demult.
Călătoreşte des cu gândul
pe meleagurile morţilor vii
şi pe poteci cu nuci bătrâni.
I-ai recunoaşte dramatica privire
şi din o mie de perechi de ochi.
În el se ascund toate frumuseţile lumii,
Dar tot ce văd oamenii comuni
este un trup de ceară, slab
într-o cameră galbenă...

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe târzii

Trăieşti la capătul
gândului meu
mult prea departe
să-mi auzi chemarea
în clipele târzii
te caut,
prin labirintul de umbre
sunt trepte ce urcă
şi trepte ce coboară
le număr mereu
din doi în doi
se aprinde o stea
din flacăra de dor
privirea-mi îngândurată
să-mi atingă
nu putem să împărţim bucuria
în noaptea albă
curând se vor aşterne ninsori
şi paşii se vor pierde
pe poteci îngheţate...

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catifeaua din iris

copleşitoare căldură
soarele încărca pivniţele iernii din noi
cu verdele din alb
se revărsau poieni înflorate
pe îngustele poteci de timp
caruselul vieţii îşi aroga dreptul
de prim-solist pe destine
prinşi la mijloc
ne-am agăţat de lianele gândurilor albastre
în balans
ultimul salt ne-a aruncat împreună
pe ţărmul cu pietre
le-am strâns la piept
recunoscători
împărăţeam secunda noastră
pe margine de lume
ne unea
catifeaua din iris

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă

zăpada frânge drumul în troiene
abia răzbate vântul prin poteci
picioarele se taie-n gol când treci
omatul plin de noduri gordiene

de-ar fi doar peste case să se-aştearnă
şi brazii să-i albească sub veşmânt
n-ar trebui de loc să mă frământ
dar simt cum mă îngrop adânc în iarnă

chiar totuşi surghiunit să mă condamne
la viscol şi zăpadă de crăciun
nu vreau decât să nu opresc niciun
cuvânt al tău când stăm de vorbă doamne

poezie de Dinca Valerian (2020)
Adăugat de Dinca Valerian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de aprilie

Floare de aprilie
Firavă şi blândă, ai ales să-mi fii
Dar de nuntă.
Acum faci parte din inima mea.
Eşti lumină solară
Şi vrajă de stea.
Eşti cântecul primăverii
Şi ploaia de muguri ce se închină
La substanţa divină.
Eşti râul ce curge zglobiu
Prin sufletul meu generos şi pustiu.
Eu sunt buchetul de maci
Peste care cu buzele calci,
Ca pe poteci de azur.
Sunt Soarele tău de acum!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!