Replici despre pace in franceza, pagina 8
Diana: Traian, tu ești conștient de faptul că băiatul va pleca?
Traian: Normal, altfel cum?!
Diana: Și cum poți fi atât de insensibil?
Traian: Insensibil?
Diana: Da; e totuși fiul tău, iar tu pari atât de nepăsător...
Traian: Fiul meu...?! Mă mir că ți-ai amintit acum acest lucru! Par nepăsător, zici?! Sunt insensibil?! Poate că din cauza ta am devenit astfel, poate că tu m-ai transformat... Crezi că nu mai am sentimente? Scuze, greșești! Par nepăsător și insensibil; reține însă, aparențele înșeală...
Diana: Și atunci, în cazul tău...?!
Traian: Ce-ai vrea? Sunt totuși directorul... Nu-mi pot permite să mă exteriorizez, mai ales că nu se cunoaște adevărul; toți știu doar că-i preferatul meu... Chiar ar deveni suspect dacă m-aș manifesta altfel, adică așa cum mă simt... Insensibil, nepăsător... Să știi, nu mă așteptam să-mi spui așa ceva! Chiar nu mă așteptam la asemenea reproșuri din partea ta.
Diana: Vai... Repet, îmi pare rău.
Traian: Asta nu mă ajută cu nimic. Regretele tale nu-mi sunt de nici un folos, la fel ca mulțumirile sau recunoștința ta; n-am nevoie de ele! Repet: Dacă n-ai de gând să renunți la blondul tău, lasă-mă în pace, cu nepăsarea și insensibilitatea mea cu tot! Pricepi?
Diana: Bine, te las... Ah, iartă-mă, te rog, Traian... Iarăși am spus ce nu trebuia.
Traian: Să știi... Mai bine tăceai, dar... Off, chiar nu mai contează!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Ce ești? Pari cam micuț pentru un dinozaur! Probabil că ești pui, nu-i așa?! Ce știi tu oare? Ce mă privești așa? N-ai mai văzut asemenea ființe ca mine, nu?! Nici n-o să mai ai vreodată ocazia! Ține minte: Eu sunt Als! Un om... Pricepi?! Mai mult de-o groază... Ce să pricepi?! Ești tare prost, greu de cap, încet la minte! Și al dracului de urât, pe deasupra! Nu-i de mirare că ați dispărut toți de pe suprafața Terrei. Și-o să dispăreți din nou, în curând. Nu mai e mult până vine meteoritul, face "Bum!" și gata! Asta a fost! S-a zis cu voi! Sunteți istorie; de domeniul trecutului. Te uiți la mine... Vezi, eu reprezint viitorul, nu cei ca tine, de teapa ta. Hm; ești prost. Teribil de prost! Nu pricepi nimic, nici o iotă... Hai, cară-te, dacă n-ai treabă pe aici! Lasă-mă naiba în pace! Du-te unde oi vrea, să nu te mai văd pe aici... Ce dracu' de nu cade meteoritu' ăla stupid odată, să termine cu toate creaturile astea idioate, oribile și uriașe?! Eu și Rena ne-am descurca, am supraviețui, am avea unde să ne adăpostim. Cât despre proștii ăștia... Cui îi pasă ce pățesc? Probabil, doar Renei! Paleontologie; hm, ce porcărie inutilă! Oricum, extincția îi așteaptă pe toți fraierii ăștia și ei habar n-au; se plimbă nepăsători pe aici, de parcă ar fi stăpânii lumii... Tot aici ești? Pleacă, n-auzi?! N-ai dispărut? Ce mai aștepți? Hai, du-te! Cară-te! Marș...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Ce chei? De la care director?
Diana: Nu știai, Iuli, că fiul tău umblă prin oraș cu mașina directorului Institutului? Se pare că acesta i-a dat cheile de la mașină, până pe 27 iunie.
Iulian: Cum adică umblă cu mașina directorului? Eu văd doar că umblă cu un papagal colorat pe umăr, cu care s-a ales în locul câinelui său.
Diana: Nu glumi, e ceva foarte serios! Ar trebui să luăm măsuri severe.
Iulian: Ce măsuri, Diana?! Fii serioasă! Nu exagera, te rog! Dacă directorul i-a dat cheile mașinii sale, lasă-i în pace! Băiatul n-are decât să umble cât vrea prin oraș sau prin alte părți cu mașina directorului, dacă acesta i-o pune la dispoziție.
Diana: Ce tot spui?!
Iulian: Păi, doar de asta i-a dat cheile, nu?! Ca să se plimbe cu ea!
Lucian: Știi ce, blondule, de data asta sunt de acord cu tine. Ceea ce nu se întâmplă foarte des.
Iulian: Păi, da, Luci... Aș vrea să știi că eu am fost de acord chiar și cu plecarea ta în această misiune, încă de atunci, din seara aceea, doar că mama ta s-a împotrivit cu îndârjire; atitudinea ei n-a dus la nimic bun. Eu am avertizat-o, dar n-a vrut să mă asculte.
Lucian: Știu, blondule, mi-a spus; și mă bucur că mă susții.
Iulian: Ce-i cu Rikky ăsta? Ce tot cere biscuiți, bomboane și chei? Și cum o să dormi cu el, dacă nu se dă jos de pe umărul tău?
Lucian: Eu sper că o să se dea jos în cele din urmă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacey (pe ecranele televizoarelor): Chestia asta e deschisă? Așa. Bun. Hei. Sunt eu... evident. Dacă ai putea să te apropii puțin și nu-ți face griji, nu o să te mușc. Vin cu gând de pace. Tu și eu... noi o să stăm ceva timp aici. Se pare că destul de mult. Așa că eu cred că ar fi cel mai bine dacă am putea ajunge la o înțelegere. Și ca să ne fie mai ușor, sunt dispus să recunosc că sunt un adevărat dobitoc, lucru pe care îl știi deja. Mai bine decât oricine, decât toți oamenii de pe planeta asta. Dar mă îndepărtez de la subiect. Propunerea mea este următoarea: să lăsăm trecutul în trecut acolo unde îi este locul de fapt și să încercăm să îndulcim situația asta în care ne aflăm și să ne facem comozi. Cu alte cuvinte, ți-am cumpărat ceva. De fapt nu ți-am cumpărat ceva. Mai bine zis am procurat ceva, dar oricum mă înțelegi tu. E pe tejghea. (Ea se uită cu atenție și vede că el a pus pe tejghea o pereche de pijamale și o pereche de papuci) Nu mai știu sigur care e mărimea pentru că a trecut ceva timp, dar le putem schimba oricând. Și dacă îmi accepți propunearea, vei putea oricând pe o perioadă limitată să mă obligi să fac singurul lucru pe care nu vreau să-l fac nici în ruptul capului. Ceea ce nu înseamnă că nu ai mereu această putere asupra mea, dar mi-am dat seama că așa a început noaptea asta de calvar. Făceai ceva pentru mine ce nu îți făcea plăcere căci pentru asta sunt prietenii.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Dacă tot ai venit cu noi până aici, hai și până-n orașul artificial. Nu mai e mult de mers.
Lucian: Frumoasă încercare, blondo, dar să știi că nu merge! Nu ține figura. Nu mă las păcălit, deci, n-am să-ți cad în capcană.
Maria: Ar trebui, totuși; colegii noștri vor și ei să te vadă. Dă-le prilejul ăsta; după trei luni de absență, merită măcar atât. Nu zic să te întorci acum printre noi, dar...
Lucian: Blondo, nu insista!
Maria: Uau... Te-ai schimbat, Luci... Ești altfel.
Lucian: În ce sens?
Maria: Nu știu, dar felul în care m-ai privit acum... M-am simțit foarte ciudat; de parcă mi-ar fi înghețat brusc toate simțurile. Nu erai așa înainte...
Lucian: Serios?! Scuze, nu intenționam să... De fapt, nici nu știu ce vreau să spun.
Maria: Zău, Luci, de ce ești așa?
Lucian: Eu, blondo? Cum anume?!
Maria: Așa cum ești acum... Rece, dur, arogant, ursuz, morocănos, mofturos, încăpățânat, mândru, orgolios... Nu știu, te comporți prostește, copilărește, nicidecum ca un om matur cu pretențiile tale. Nu te ridici la standardul tău, la statutul tău.
Lucian: Eu, blondo?! Ți se pare ție numai...
Maria: Nu mi se pare deloc. Ești, dar ce să mai, te las așa, cu încăpățânarea ta cu tot; văd că nu am cu cine discuta. Ești foarte căpos, ca un catâr, ți-am mai spus parcă, însă te las în pace, n-am ce-ți face.
Maria: Nu sunt eu nici chiar așa, blonduțo.
Maria: Asta vom vedea.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Să reluăm, deci... Ești de acord cu mine că are acest drept, de a se plimba oricând, cu oricine, nu doar cu tine și că nu este obligată să-ți raporteze ție ce face în timpul ei liber, sau să-ți dea explicații referitoare la aceste lucruri?
Lucian: Da, domnule. Așa este. Aveți dreptate.
To Kuny: Bun. Până aici ne-am înțeles. Mai departe... Ar fi cazul să pricepi că nu trebuie să te deranjeze faptul că ea se plimbă și cu altcineva, nu doar cu tine.
Lucian: Desigur. Înțeleg perfect asta. Dar mă deranjează, enorm!
To Kuny: N-ar trebui, sau chiar dacă te deranjează, nu dovedi acest lucru, păstrează pentru tine ceea ce simți, prefăte că totul e-n ordine, pentru că altfel dai de bănuit.
Lucian: Dar nu pot pretinde că totul ar fi în ordine! Nu mă pot preface!
To Kuny: Păi, ar trebui să poți, pentru că altfel, acest comportament al tău, aduce a gelozie. Începi să pari gelos, băiete și nu cred că e bine. Nu e bine deloc!
Lucian: Uff... Dar... Nu doar par gelos! La naiba! Chiar sunt gelos! Foarte gelos! Gelozia mă roade cumplit, mă chinuie, nu-mi dă pace... Fierb... Clocotesc... Simt că explodez și alta nu!
To Kuny: Și cum îi poți explica ei acest lucru? Ce-i poți spune? Cum îți poți justifica acest comportament? Cum va interpreta ea reacția ta? Ce va crede?
Lucian: Nu știu.
To Kuny: Păi, vezi, nu te-ai gândit la consecințe.
Lucian: Nu, nu m-am gândit. Deloc! La nimic! La naiba! Nu mai pot gândi logic... Îmi pierd raționamentul, totul; complet...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Eu... Rămân doar comandantul... Sau condamnatul misiunii, mai bine zis. Atâta tot! Nimic mai mult.
Maria: Nu-i așa, Luci... Ești tot tu, așa cum te știam. Așteaptă doar să ajungem înapoi, pe Terra, să vezi cum te vor înconjura iarăși o mulțime de tinere frumoase. Ai de unde alege. Deci, nu vei rămâne niciodată singur; nu s-ar putea. Nu tu!
Lucian: Te rog, blondo! Nu-mi aminti de ele! Nu-i momentul potrivit. Nu mă interesează, nici una! Alesesem deja...
Maria: Da, știu, tu o alesesei pe Lia, încă de atunci, de mult timp...
Lucian: Am ales greșit, se pare... Însă doar ea mă interesează. Nici o alta. Asta e... Mai și pierzi în viață, nu poate fi totul așa cum ți-ai dori... Ar fi prea frumos. Doar nu trăim în basme... Ce credeam?! Cât de naiv puteam oare fi? Tocmai eu?! Hmm... Aici e vorba de realitate, nu de povești.
Maria: Totul, Luci?
Lucian: Păi, da... Restul dorințelor mi s-au împlinit, aproape toate. Cea mai importantă însă, tocmai s-a îndepărtat teribil... Ascultă, mă simt mult mai bine acum, așa că te poți întoarce liniștită, să mănânci. Eu te-am întrerupt de la masă și nu aveam nici un drept să fac asta.
Maria: Nu-mi mai e deloc foame.
Lucian: Atunci, te poți întoarce la Nick, probabil te așteaptă nerăbdător și nu vreau să ai din nou probleme cu el, mai ales nu din cauza mea! Nu din nou. Pricepi?
Maria: Nick?! Lasă-l în pace pe Nick! N-am nici un fel de probleme cu el. Cu excepția uniformei ăleia, pe care o poartă într-una. Ar lua-o și ca pijama, dacă s-ar putea...
Lucian: Hmm...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ce faci? Ești cumva nebună?! Hai să ieșim imediat de aici!
Lia: Nu! Ieși tu! Eu rămân. Vreau să văd ce e pe aici. Interesant; e o peșteră... Și lasă-mă-n pace! Dă-mi drumul imediat! Ai zis că pleci... De ce te-ai întors? Eu nu te-am rugat să vii înapoi.
Lucian: Ești foarte încăpățânată și neascultătoare; tipic ție... Ți-am spus să ne întoarcem! Să plecăm spre avion. Acum!
Lia: Dar eu nu vreau. Pleacă tu!
Lucian: Bine, domnișoară. Ai chef de aventuri montane și de investigat peșteri în plină noapte? N-ai decât să te descurci de una singură! Eu nu mă amestec! Dar, înainte de asta, țin să-ți amintesc că eu sunt comandantul misiunii și-n acest caz, îți ordon să părăsim imediat această peșteră! Dacă nu vrei să-mi dai ascultare, treaba ta, dar nu-i bine. Asta-i insubordonare; din nou, tot din partea ta...
Lia: Nu mă lua pe mine cu chestiile astea! Știi bine că nu-ți merge! Nu mă amenința! Ți-am mai spus: Nu face pe comandantul cu mine! În caz contrar, mă văd nevoită să-ți amintesc că suntem în vacanță, pe care chiar tot tu ne-ai acordat-o și nici măcar nu ești îmbrăcat în uniformă, deci, nu poate fi vorba de nici un șef sau comandant al misiunii aici, acum.
Lucian: Cu uniformă sau fără, fie că e vacanță sau nu, tot eu sunt comandantul, încă, din nou; doar tu însăți mi-ai cerut insistent acest lucru. Ai uitat deja? Nu mai ții minte?! Așa că-mi datorezi ascultare!
Lia: Nu-ți datorez nimic! Și sunt capabilă să decid și să mă descurc singură, fără tine. Și te anunț că vreau să rămân aici, în această peșteră, în noaptea asta. Iar tu nu mă poți împiedica. N-ai cum, pentru că n-am nevoie de aprobarea ta. Și nici că-mi pasă ce vei face.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacey: Ce încerci să demonstrezi?
Dawson: Vreau doar să o ajut pe Joey.
Pacey: Doar să o ajuți pe Joey. Uite ce e, omule, de ce nu mă bați? Pe bune acum, lovește-mă, termină odată cu tot, o să economisești timp și o să ne scutească de atâta bătaie de cap. Nu i-ar implica pe prietenii noștri.
Dawson: Sau familiile.
Pacey: Chiar crezi că, dacă te complaci în iluzia asta gen James Dean o ajută pe Grease Lightning, o să demonstrezi că ești o persoană mai bună decât mine?
Dawson: Nu trebuie să demonstrez asta. Ai făcut-o tu când te-ai decis să mi-o iei pe Joey.
Pacey: Pentru ultima dată, Dawson, am greșit. Credeam că dintre toți oamenii tu o să înțelegi cel mai bine de ce m-am îndrăgostit de Joey Potter.
Dawson (râde nepoliticos): Chiar crezi că relația ta cu Joey este adevărată?
Pacey: Dacă o fac, motivul este că suntem niște persoane care pot decide singure.
Dawson: Chiar crezi că un cuplu confuz de câteva săptămâni înseamnă ceva în comparație cu prietenia noastră de o viață?
Pacey: Și tu chiar crezi că o să poți să ții lângă tine o femeie atât de frumoasă doar cu un ultimatum egoist?
Dawson: Răspunde-mi, Pacey! Chiar crezi că poți concura cu povestea noastră de o viață?
Pacey: Și ce poveste! 15 ani de uitat la filme în camera ta urmați de un an și jumătate de prefăcut că sunteți maturi ca să clacați la primul semn de criză. Asta e povestea voastră? Haide, omule! Și o numești pe femeia asta sufletul tău pereche?
Dawson: Da, așa fac și tu știai asta și mi-ai luat-o oricum.
Pacey: Imediat după ce tu ai respins-o.
Dawson: Ah, deci era vulnerabilă. Perfect pentru tine pentru că ești interesat doar de fetele pe care le poți salva sau cu care te poți culca, nu-i așa, Pace?
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupoi (privind spre sandviș):... Șuncă de Praga, salam rusesc și mușchi țigănesc!.. Câtă solidaritate internațională, între două felii de pâine albă! (Pauză). Ca să prindă putere, organul puterii trebuie bine hrănit! (Mușcă din sandviș). Am nevoie de calorii! Că m-am ascuțit, mai rău ca lupta de clasă... Munca securistului e grea! Muncă de... cum îl cheamă? (Încearcă să-și aducă ceva aminte).... Că doar am învățat astă iarnă, când am fost la școala de vară!... Cum dracu' îl chema pe ăla?... Un grec tâmpit, care primise o piatră de moară în gestiune... El o ridica întruna, pentru că așa avea ordin, dar piatra se prăvălea înapoi, la loc comanda!... (Își freacă fruntea cu palma). Muncă de... Iosif?... Nu, ăsta n-a fost grec! A fost dictator... Muncă de... (Fața i se luminează). Muncă de Sisif!... (Pauză. În scenă se strecoară, pe nesimțite, colonelul Adam. Lupoi își continuă monologul, fără să-l vadă). E vorba de zădărnicie, aici... Prind un dușman al poporului, îl bag la zdup... Și în loc de pace socială, dau peste alt dușman! Tot al poporului, se-nțelege. Unul mai înrăit. Îl bag și pe acesta la zdup! Vreau să plec și eu în concediu, la Căciulata, când vine sursa și mă informează. (În șoaptă) Cetățeanul Mistică uneltește împotriva noii orânduiri! A scris trei poezii, cu care subminează statul popular... (Tare). Dar eu nu voi permite așa ceva! Partidul m-a pus de pază! Liniștea poporului a fost trecută în gestiunea mea! Am datorii mari față de partid. Partidul m-a scos din pușcărie! Partidul mi-a dat o pâine albă... Partidul mi-a dat grade și tărie! (Scoate o sticlă de vin din birou. Ia poziție de drepți, cu sticla sus.) Trăiască și înflorească partidul muncitorilor și țăranilor! (Bea zdravăn. Declamă)... Partidul e-n toate! E-n cele ce sunt...
Și-n cele ce mâine... vor râde... la soare...
replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!