Replici despre pace in franceza, pagina 7
Lucian: Lia, eu... Lasă-mă-n pace, te rog! Și pricepe odată că n-am vrut să devin eroul tău! Nu sunt idolul nimănui!
Lia: Dar ce-i rău dacă eu te văd așa?
Lucian: Este, pentru că eu nu sunt așa! Sunt același, ca și până acum, nu m-am schimbat deloc. Tot așa eram și înainte, întotdeauna. Pricepi?! Nu vreau să mă privești cu alți ochi doar pentru că ție ți se pare că ar fi fost un gest deosebit.
Lia: Dar nu mi se pare deloc. Chiar este un gest deosebit. De ce nu-mi dai voie să-mi arăt recunoștința față de tine? De ce te deranjează acest lucru?
Lucian: Nu înțelegi?! Nu-mi place! N-aș vrea să mă placi doar pentru că mă consideri un soi de erou. Vreau să mă vezi la fel ca și până acum. Eu sunt același Lucian Enka dintotdeauna.
Lia: Hmm... Poate că nu te cunoșteam prea bine până acum, nu te vedeam așa cum erai în realitate.
Lucian: Și ce te face să crezi că acum m-ai cunoaște mai bine? Nu vezi că greșești?
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Luci, celorlalți le e dor de "Pacifis"... În plus, poate doresc să vadă planta artificială, cu recipientul... Ar putea veni în navă, să o vadă?
Lucian: Sigur, de ce nu?! Luni, marți, miercuri și joi, pot veni între orele 12.00 19.00, să viziteze planta artificială; pe mine nu mă vor găsi aici, voi fi plecat, preciză el. Vineri, sâmbătă și duminică să nu vină deloc; atunci, de obicei, stau doar aici, în navă, nu plec nicăieri.
Maria: Ah... Doar așa să vină, când nu ești tu aici...
Lucian: Exact; așa aș prefera.
Maria: Și dacă vor întârzia mai mult la bord, peste ora 19.00, sau vor veni mai devreme de ora 12.00, ori poate în week-end?
Lucian: Sper să nu fie cazul.
Maria: Dar, Luci, nu-i corect; normal, ar vrea să te vadă și pe tine.
Lucian: Eu, nu! Nu vreau să-i întâlnesc. Aș prefera să fiu lăsat în pace, singur...
Maria: Iar ești încăpățânat ca un catâr.
Lucian: Posibil...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joey: Am vrut să te întreb asta toată seara, Pacey. Vrei să dansezi cu mine?
Pacey: Da. (Se ridică, se îndreaptă spre ringul de dans.) Cum de simt că e bine ceea ce facem acum?
Joey: Poate din cauza lecțiilor de dans.
Pacey (vorbind despre cerceii ei cu diamant): De unde îi ai? Nu te caracterizează.
Joey: De ce? Pentru că sunt un băiețoi sărac sau pentru că sunt de la Dawson?
Pacey: Nici una, nici alta. (Îi ridică mâna cu brățara) Asta te caracterizează. Nu este țipătoare sau vulgară. Este simplă, elegantă, frumoasă.
Joey: Este brățara mamei mele.
Pacey: Știu.
Joey: De unde?
Pacey: Pentru că mi-ai spus tu acum șase luni. Purtai bluza aia a ta albastră cu fulgi de nea. Mergeam pe holurile școlii, eu te tachinam ca de obicei și tu mi-ai spus "Uite ce e, Pacey! Am găsit brățara mamei în dimineața asta, așa că mai lasă-mă-n pace!"
Joey: Îți amintești asta?
Pacey: Îmi amintesc totul.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Luci, ce-a însemnat asta?
Lucian: Poftim?! Mihai, încă ești aici?! Nu te observasem. Credeam că ai plecat cu ceilalți.
Mihai: Ei, uite, că n-am plecat. Și... Repet, ce-a fost asta?! N-am înțeles nimic.
Lucian: Păi, dacă ai auzit, nu e nimic de adăugat. A fost exact ce-ai auzit, nimic altceva.
Mihai: Da, am auzit, tocmai de aceea spun că nu te înțeleg. Adică, tocmai ți-ai dat acordul ca ea să se întâlnească zi de zi cu Sid, fără ca tu să participi la acele întâlniri, decât ei doi.
Lucian: Văd că pricepi. Exact asta am făcut.
Mihai: De ce?
Lucian: Mihai, poate ai treabă și eu te rețin, ceea ce, sincer, n-aș vrea să se întâmple!
Mihai: Nu, n-am nimic de făcut, altfel n-aș fi încă aici, cu tine.
Lucian: Cred că Ly te așteaptă. Mai bine ai pleca, să nu se supere.
Mihai: Las-o pe Ly în pace! Mă așteaptă, e adevărat, dar... Nu se va supăra deloc. Nu mă goni, că nu plec. Spune-mi clar, ce-i cu tine!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rena: Te-ai încumeta să te aventurezi printre ele?
Als: Poate; închis într-o navetă, echipată corespunzător cu armamentul necesar. Aș înlătura rapid din cale orice creatură din asta, mică sau mare, ierbivoră sau carnivoră...
Rena: Ce-ai spus?! Să-ți fie clar, zevzecule! Nu vom ucide nici un dinozaur! Cap sec!
Als: Cum adică?!
Rena: Nu ne aflăm aici ca să ucidem aceste creaturi.
Als: Mai bine noi pe ele, decât ele pe noi. De altfel, oricum se ucid singure, între ele.
Rena: Asta nu-i treaba noastră! N-au decât să facă tot ceea ce vor! Noi n-avem dreptul să ne amestecăm, să ne implicăm, să distrugem echilibrul ecologic dintre ele.
Als: Despre ce echilibru vorbești? În scurt timp va sosi meteoritul și... Buuum!!! Pa! S-a zis cu orice echilibru. Adio!
Rena: Ia mai lasă meteoritul ăla afurisit în pace! În orice caz, noi n-avem dreptul să provocăm moartea nici unui exemplar dintre aceste creaturi.
Als: Ascultă, drăguțo, eu am de gând să ne apărăm cu orice preț. Și prefer ca prețul să fie viața vreunui dinozaur, nu a noastră.
Rena: Să ne apărăm, de acord! Dar asta nu înseamnă să ucidem. Credeam că ne deosebim de acele creaturi...
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Deci, noi trei știm despre voi câte ceva, cel puțin atât cât am aflat din fișele voastre personale, când le-am studiat mai sumar, laolaltă cu ale celorlalți 26 de tineri pe care i-am selecționat în vederea participării la concursul pe care l-ați susținut, cât și acum, astăzi, cu mai multă atenție, după rezultatele obținute. Ar mai fi câteva mici amănunte de stabilit, foarte probabil, mai mult de partea voastră, pentru că presupun că voi nu știți prea multe despre noi trei, dar sunteți nerăbdători să aflați. Așa că, vă ascultăm!
Stela: Păi... Ce vârste aveți? Păreți cam tineri...
Nistor: 22.
Lucian: 21.
Alex: Eu... Aș putea spune 25, deși am să-i împlinesc la toamnă.
Lucian: E bătrân și nu vrea sau nu-i place să recunoască. Nu-i așa, bătrâne?
Alex: Aș... Ia mai lasă-mă în pace!
Lucian: Bine, bătrâne, te las. S-a lămurit, deci, problema vârstei noastre. Ce altceva doriți să mai știți despre noi?
Maria: Ar mai fi multe; destule... Să vedem. Deocamdată însă, ar fi suficient să aflăm ce specializări aveți voi, cu excepția astronomiei; asta se știe, că sunteți cu toții astronomi. Și astronauți; sau viitori astronauți.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Cine să cedeze, iubitule? Luci, să cedeze?! Niciodată! Ar fi trebuit să înveți acest lucru până acum. Dar la ce anume nu vrea să cedeze de data aceasta căposul nostru comandant?
Nick: La unele dintre mai vechile sale idei.
Maria: Păi, dragule, Luci nu renunță aproape niciodată la ideile sale, oricât de vechi ar fi ele, până nu sunt combătute de dovezi greu de contestat. Totuși, despre ce era vorba, de data asta?
Lucian: Dragul tău Nick nu e încă dispus să recunoască faptul că ar fi unul de-al nostru, de pe Terra, dar oricât s-ar împotrivi, sunt convins că așa este.
Maria: Mda... Ce să-ți spun?! Tipic ție. Dar te rog, Luci, lasă-mi iubitul în pace, nu-l cicăli cu convingerile tale; îl amețești...
Lucian: Blondino, îl lăsasem deja; pe moment! Îl avertizam doar să nu fie surprins dacă voi mai aduce și altadată subiectul în discuție... Deci, sunt căpos, nu-i așa?! Credeam că doar Nis mi-a atribuit această caracterizare. Nu știam că-i împărtășești opiniile. De ce i te alături?
Maria: Nis, eu, altcineva, ce contează?! Tot căpos rămâi.
Lucian: Poftim?
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Nu înțeleg; până acum, în ceilalți ani n-ai reacționat astfel, de ziua mamei tale.
Lucian: Nu?! Așa crezi tu?! Ți-am mai spus, Lia, cât de puțin mă cunoști; aproape deloc, chiar...
Lia: Adică...?!
Lucian: Ce-ai vrea să-ți spun? Da, tot așa m-am comportat de fiecare dată, în fiecare an, de ziua ei... Doar că, desigur, nu de față cu voi...
Lia: N-am observat.
Lucian: Nu mă mir...
Lia: Dar nu înțeleg, de ce te chinui?
Lucian: Ți-am spus, i-am zis unele cuvinte care nu-mi dau pace, chiar dacă ea m-a iertat, ba chiar m-a asigurat că n-a fost supărată deloc, că n-a luat seama la câteva cuvinte rostite în acele momente tensionate. Dar știi bine cum sunt eu, cum mă comport în asemenea momente, adică, exact cum n-ar trebui, prostește, iar cuvintele rămân, nu pot fi șterse; de aceea, ar trebui să ne gândim mai mult înainte de a le rosti.
Lia: Ce puteai să-i fi spus, atât de grav? Cred că exagerezi!
Lucian: Exagerez?! Nu, deloc... Cum aș putea să exagerez? Atunci, da, într-adevăr am exagerat, însă nu și acum.
Lia: Dacă-mi povestești, poate te vei simți mai bine după aceea.
Lucian: Nu cred, dar dacă ești dispusă să mă asculți...
Lia: Te ascult, Luci.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: M-ați chemat, deci, aici sunt. Și... Eu, comandantul misiunii, Lucian Enka, declar ședința de azi deschisă. Așa că, puteți începe! Vă ascult, desigur...
Stela: Ce-i asta, comandante?! Așa te prezinți tu la ședință? Ciufulit și... În pijama?!
Lucian: Doctore, sunt foarte obosit, deci, puteți fi mulțumiți că am venit totuși, indiferent cum.
Stela: Obosit?! Ce oboseală mai e și asta pe capul tău, la ora asta?! Du-te imediat și schimbă-te în uniformă! Și aranjează-te puțin! Dă-ți cu apă rece pe față, bea o cafea, fă ceva, orice, să te trezești!
Mihai: Stela, lasă-l în pace!
Stela: Nu, nici nu mă gândesc! Cum să-l las în halul ăsta? Voi nu vedeți cum arată? Ce-ai făcut, frumosule? Te-ai îmbătat cumva, din nou?! Iar ai băut?
Lucian: Nu, doctore, nu sunt beat, sunt doar foarte obosit! Atâta tot. Ce-i greu de înțeles?
Stela: Greu de înțeles... Nu-mi place deloc oboseala asta a ta! Ori te duci imediat în rezerva ta, să te pui la punct, ori mergem chiar acum în cabinetul medical, să vedem care-i problema cu oboseala asta!
Lucian: Nu, nu-i nevoie. Bine, îmi pare rău... Mă duc să mă schimb și să mă aranjez... puțin măcar.
Stela: Să nu întârzii prea mult. Și repet, să nu cumva să mă faci să vin din nou după tine!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Luci, prietene, nu că sunt eu soțul ei, dar să știi că de data asta Stela are dreptate. Ai făcut-o prea de tot, cu vârf și îndesat! Ce-o fi fost oare în mintea ta când ai procedat astfel?! Ai mers prea departe... Nu așa te cunosc eu.
Lucian: Știu. Și n-am cuvinte prin care să-mi cer iertare. Regret...
Mihai: Chiar ne-ai speriat, pe toți, rău de tot, serios! Până și Ly, încă mai tremură...
Maria: Ah, Luci, să nu mai faci așa ceva, niciodată!
Nistor: Ia nu vă mai luați de șeful meu! N-a vrut... Nu-i așa, șefu'?!
Lucian: Nis...
Nistor: Poate ai greșit, șefu', ba chiar îngrozitor de mult, dar ce să-i faci, se mai poate întâmpla. La urma urmei, ești doar un om...
Stela: Și vorbi Nis, înțeleptul... Lasă-l în pace, Nis! Nu mai face pe avocatul lui! E vinovat și știe foarte bine acest lucru. Pedeapsă, 72 de ore, frumosule! Nu pentru că așa aș vrea eu, ci pentru că așa trebuie, după cum am zis, ca să scapi complet de efectul pastilelor pe care le-ai luat. Și să vă fie clar, atât vouă, cât și lui: Dacă închide ochii în această perioadă, fiind încă sub efectul somniferelor pe care le-a luat, o va face pe propria-i răspundere, definitiv! Iar noi nu vom mai putea interveni în favoarea lui din nou, cu nimic, oricât am încerca... Ne-am înțeles?!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!