Poezii despre ostenit, pagina 8
Cum universu-n stele...
Cum universu-n stele iubește noaptea clară,
Cu toate-a mele gânduri astfel eu te-am iubit,
Când am plecat eu fruntea cu-a gândului povară
Pe sânu-ți să se-nchidă de lume ostenit.
Simții atunci puternic cum lumea toată-n mine
Se mișcă, cum se-ndoaie a mării ape-ntregi
Și-n fruntea mea oglindă a lumilor senine,
Aveam gândiri de preot și-aveam puteri de regi.
Dar ca pe-un măr cu vierme mi-ai omorât simțirea
În goana lumei oarbe, pe strada în noroi.
De-atunci mă-ntreb cum oare de m-a-nșelat privirea,
Cum s-a putut ca-n lumea asta să ne iubim
noi?
Astăzi inima-mi este o rădăcin-uscată,
Gândirea mea o toamnă ca gândul unui mort,
Sunt ca un imperator cu fruntea devastată:
Demult nu știu nimic de imperiul ce-l port.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre iubire
- poezii despre viermi
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre monarhie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dora Maar
Departe sunt:
Închinări de suflet spre certitudini efemere,
Căutări înfrigurate, iscoditoare căutături
Prin vitregii de primejdii pribege, tu m-ai găsit...
În prezența ta,
Tentacule de gânduri amorțesc, se retrag,
Ca demonii alungați de o prezență sfântă,
La tine, prin tine, se-ntoarce liniștea
Din făgașuri străine
Și caii sălbatici se opresc din goană,
Prin tine se-ntoarce pacea diafană,
Tu ești pajiștea de flori albastre,
Unde, centaur ostenit de lupte sihastre,
Voi îngenunchea...
Vreau, să nu înceteze pasiunea, durerea,
Un cer senin, ce nu amenință pe nimeni!
Mă primești în odaia ta:
Pe masă stau pâinea, vinul și sarea,
[...] Citește tot
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vin
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre pâine
- poezii despre puls
- poezii despre pericole
- poezii despre pace
- poezii despre lumânări
Versul și tu...
versul meu nu trebuie înțeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înșirat între file ca o iarbă pe șes
și pe el - numai tu la plimbare
versul meu nu-i nevoie nici să-l citești
doar ascultă cum picură vântul
și dezbrăca-te din straiele tale lumești
și respiră, respiră cuvântul
versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
și te lasă cu firea uscată
dacă poți savura și ți-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată
versul meu e un soare ce stă pe zenit
și aruncă din colțuri de gură
când un zâmbet subtil și puțin ostenit
când o eră învelită cu ură
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre uitare, poezii despre seducție, poezii despre poezie, poezii despre ploaie sau poezii despre plimbare
În vis mi-e fericirea și lenevesc ușor
În vis mi-e fericirea și lenevesc ușor;
Pe-aripi de vânt, o lume de umbre eu cutreier;
Pe-o mare fără țărmuri și fund încerc să treier;
Fac din nisip palate și scriu în vânt de zor.
Cum mi-ațintesc privirea la soare iar și iar,
Lumina lui cea vie îmi ia vederea toată;
Iar pe-o mârțoagă șchioapă, beteagă și înceată
Pornesc la vânătoare să prind un cerb sprințar.
Și orb cum sunt, de goana cea vană ostenit,
Pierzania m-ajunge, căci o dorii mereu.
Scăparea mi-e-n iubire, la Ea sau poate-n moarte.
Ani douăzeci de-a rândul (ce chin făr' de sfârșit!)
Doar de dureri și lacrimi și-oftaturi avui parte:
Sub stea nefericită crescu amorul meu!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre vânătoare, poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre sfârșit, poezii despre palate, poezii despre nisip sau poezii despre nefericire
Imn Demetrei
Sărută merele grădinii, Demeter, tu, recoltei doamnă,
De le săruți, înfiorate s-or înroși vestind a toamnă,
Și vinul va plesni din struguri și via scoate-va lăstari,
Când c-un mănunchi de spice-n brațe din lan de aur o s-apari.
Sub pasul tău voi pune-n cale doar plante scumpe și alese,
Undiri de dafin și zorele un verde labirint vor țese,
Pe tron de flori și stuf și creangă, divină te voi așeza
Și roade dulci, împurpurate din mâna mea le vei gusta.
La umbra lin șopotitoare a domului împodobit,
Mă voi culca apoi în poala-ți, de munca verii ostenit.
Nevrednic ție, ars de soare, mă vei iubi ca rob al tău?
Sărută merele grădinii, sărută trist sufletul meu.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre verde, poezii despre vară, poezii despre tristețe, poezii despre struguri sau poezii despre sclavie
Ce țară mândră și frumoasă ești
Tânără chipeșă cu părul bălai
Luminată de lună și de-al ei alai,
Alunec-o stea și-n plete ți se-agață
Dându-ți putere și poftă de viață.
Ce țară mândră și frumoasă ești
Cu rochia verde smarald te fălești,
Din aortă spre vene petrolul îți pulsează
Lanul de grâu la picioare ți se-așează.
Greutățile ce umerii ți-au apăsat te-au copleșit
Ți-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Dar ai avut curajul să continui, nu ai renunțat,
Pe dușmani în firida timpului i-ai întemnițat.
Îți sângerează amintirile cu petale mici de maci
Dar te ridici biruitoare pe-ai destinului araci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Strămoșii te urmăresc cum aperi pământul sfânt
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre viață, poezii despre tinerețe sau poezii despre rochii
Ce țară mândră și frumoasă ești
Tânără chipeșă cu părul bălai
Luminată de lună și de-al ei alai,
Alunec-o stea și-n plete ți se-agață
Dându-ți putere și poftă de viață.
Ce țară mândră și frumoasă ești
Cu rochia verde de smarald te fălești,
Din aortă spre vene petrolul îți pulsează
Lanul de grâu la picioare ți se-așează.
Greutățile ce umerii ți-au apăsat te-au copleșit
Ți-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Dar ai avut curajul să continui, nu ai renunțat,
Pe dușmani în firida timpului i-ai întemnițat.
Îți sângerează amintirile cu petale mici de maci
Dar te ridici biruitoare pe-ai destinului araci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Strămoșii te urmăresc cum aperi pământul sfânt.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce rău îmi pare...!
Secundele, prin ceasuri măcinate,
se cern târziu pe gândul ostenit,
bat clopotele-n turnul din cetate
când orele se scurg spre asfințit.
Sub zidul vechi, cu pietrele căzute
pe tufele din gardul prăbușit,
mor singure-amintirile venite
pe-o aripă de vânt fără sfârșit.
Stă toamna după colț în așteptare,
iar zilele de vară au-amuțit
se-aude glas de păsări călătoare
sub mantia văzduhului cernit.
O, doamnă, dacă-ai ști ce rău îmi pare
că am plecat atunci pe înserat,
lăsând în urmă amintiri amare
pe tufele din gardul dărâmat.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre secunde, poezii despre seară sau poezii despre păsările călătoare
Ce rău îmi pare...!
Secundele, prin ceasuri măcinate,
se cern târziu pe gândul ostenit,
bat clopotele-n turnul din cetate
când orele se scurg spre asfințit.
Sub zidul vechi, cu pietrele căzute
pe tufele din gardul prăbușit,
mor singure-amintirile venite
pe-o aripă de vânt fără sfârșit.
Stă toamna după colț în așteptare,
iar zilele de vară au-amuțit
se-aude glas de păsări călătoare
sub mantia văzduhului cernit.
O, doamnă, dacă-ai ști ce rău îmi pare
că am plecat atunci pe înserat,
lăsând în urmă amintiri amare
pe tufele din gardul dărâmat.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce rău îmi pare...!
Secundele, prin ceasuri măcinate,
se cern târziu pe gândul ostenit,
bat clopotele-n turnul din cetate
când orele se scurg spre asfințit.
Sub zidul vechi, cu pietrele căzute
pe tufele din gardul prăbușit,
mor singure-amintirile venite
pe-o aripă de vânt fără sfârșit.
Stă toamna după colț în așteptare,
iar zilele de vară au-amuțit
se-aude glas de păsări călătoare
sub mantia văzduhului cernit.
O, doamnă, dacă-ai ști ce rău îmi pare
că am plecat atunci pe înserat,
lăsând în urmă amintiri amare
pe tufele din gardul dărâmat.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!