Poezii despre ostenit, pagina 7
Să joci în visul altcuiva
da, sunt momente și momente așa cum sunt și visele
treci pe stradă și cineva întoarce capul să te vadă
să-și întipărească pe retină chipul tău
dar tu nu știi, iar celălalt nu înțelege
noaptea se strecoară prin paturi sărutând uitările
dintre toate nespusele, un vis își țese pânza
peste visător și visat, numai că tu ești în poveste
și nu știi că ești eroul salvator din visele celor din jur
dimineața se freacă la ochi speriată
visătorul se desprinde cu uimire
visatul se ridică ostenit din zbuciumul nopții
și peste amândoi se ridică stolul întrebărilor nespuse
de ce eu? de ce el? ce piesă incredibilă domnule...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre noapte
- poezii despre sperieturi
- poezii despre salvare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre jocuri
- poezii despre eroism
- poezii despre dimineață
Soare și ardoare
să iubești până la limita de rupere, să tragi, să tot tragi
dar ea inima să nu cedeze, să nu se rupă nicicum
ci din contră, să bată tot mai tare
de parcă nimic pe lume nu i-ar umbri bătăile
să te apleci peste ghizdurile vieții și să strigi către apa viselor
ahoeeeee... și de undeva de jos să ți se întoarcă strigătul
mai mult ca un ecou ostenit de drum
doar ca să te-încredințeze că mai ai multe vise de trăit
și când închizi ochii, soarele să-și arate ardoarea
ca-n prima zi, ca-n primul sărut,
ca-n prima iubire, ca-n primul suspin
și să răsufli ușurat că soarele nu a asfințit.
e tot înăuntru arzând, scrumind. iubind...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre Soare
- poezii despre sărut
- poezii despre prima iubire
- poezii despre ochi
- poezii despre limite
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Surâsul
în noaptea aceea
desculț de gânduri, de păcate
pășeam prin valurile vieții
mă loveam de stele răzlețe
căzute din cer lângă mare
m-am ascuns în trupul ăsta
desfăcându-mi legăturile cu flăcări și foc
purtam în ochi făclia să lumineze drumul
în palme stropi de iubire
să înflorească mărgăritare sub pași
uneori îmi așezam craniul ostenit
peste întrebările lumii
alteori mă culcam între cei adormiți
unde nu era nici durere, nici suspin
o clipă doar, o clipă eternă
atunci am înțeles veșnicia
când m-am trezit
râurile sufletului curgeau alegoric
pur, pășeam peste spini
purtând pe buze surâsul învierii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre foc, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre râuri sau poezii despre lumină
Muzică
Ce cânți, copile? Prin grădini, deodată,
pași și porunci șoptite s-au întins.
Ce cânți, copile? Sufletul tău, iată,
în bețele sirinxului s-a prins.
De ce-l momești? Sunetu-i o-nchisoare
în care el tânjește ostenit.
Ți-i tare viața, cântul și mai tare,
de dorul tău cu jale sprijinit.
Dă-i un răgaz, ca sufletul, cuminte,
să se întoarcă-n marea-nvălmășeală
unde trăia, vast, vesel, înainte
ca tu să-l prinzi în doina ta domoală.
Cum din aripe tot mai trudnic bate,
tu risipi-vei zborul lui mereu,
și-aripile-i de cântec destrămate
n-au să-l mai poarte peste zidul meu
când am să-l chem spre bucurii ciudate.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre zbor, poezii despre dor, poezii despre copilărie sau poezii despre bucurie
Jertfă pentru cuvânt
Scrie stihar și fă o icoană
Din poezie cu tainic fior,
Versul să-ți fie balsam pentru rană
La care se așează închinători.
Fă din iubire -jertfă de seară
Din care se-nfruptă colindători,
Iau cu ei darul, îl fac să nu piară
Și ne colindă de sărbători.
Presară credință și las-o aprinsă
Să o găsească cel rătăcit,
Aprinde-i lumina în candela stinsă,
În sufletu-i trist, mereu ostenit.
Pune-ți stihare viața în palmă
Și las-o ofrandă la cititori,
Trimite-ți trăirea și dorul afară
Să se adape cei doritori.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre tristețe, poezii despre sărbători, poezii despre seară sau poezii despre plâns
Nu-l uitați
Nu-l uitați pe cel căzut în război,
Lăsați-i din când în când un loc liber la masă,
Ca și cum ar fi viu între noi,
Ca și cum s-ar fi întors acasă.
De fapt el s-a întors dintre noi întâiul,
Numai că s-a întors puțin mai ostenit
Și pe un pat nevăzut și-a așezat căpătâiul
Lângă veniții acasă din mit.
El și-a făcut lucrul lui și acum
Poate că îi e sete, o sete arzând
Ora până la noi, ca un fum.
Deci lăsați pentru el să cadă viu pe pământ.
Nu-l uitați pe cel căzut în război,
Strigați-l din când în când pe nume,
Ca și cum ar fi viu printre noi
... Și atunci el va surâde în lume."
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, citate de Nichita Stănescu despre timp, poezii despre război, poezii despre ore, citate de Nichita Stănescu despre ore, poezii despre libertate, poezii despre fum, citate de Nichita Stănescu despre fum, poezii despre acasă sau citate de Nichita Stănescu despre acasă
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană...
Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare.
Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare.
Vechiu' grai tăcut ne-adapă prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.
Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.
Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem,
Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem.
Versul lor, e doar o umbră, ostenit, fără foșnire,
Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire.
Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre gânduri, poezii despre vorbire, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre prezent
Mure...
ne-am întâlnit în noaptea fermecată
aleasă pentru noi de cartea vieții
o noapte lînă. lungă. educată,
cuminte ca urzeala dimineții
ne-am întâlnit să nu ne mai despartă
nici un moment de pură întâmplare
păi cum altfel când hărăzit de soartă
un răsărit ne-a fost și un apus de soare
eram timizi ca doi adolescenți
eram frumoși ca două mure acre
eram asemeni unor aștri inocenți
împrăștiind lumina castității sacre
în altă noapte totul s-a sfârșit
și cerul s-a-nvelit în plapumă de nori
cu altă mură sentimentul ostenit
și-a sprijinit de muchia de zori
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (5 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre sfârșit, poezii despre nori, poezii despre inocență sau poezii despre frumusețe
Clipa
cerul presăra cenușă pe drum
desculț de gânduri, de păcate
pășeam prin valurile vieții
mă loveam de stele răzlețe
căzute din cer lângă mare
băteau în tâmple clopote a jale
m-am ascuns în trupul ăsta
desfăcându-mi legăturile cu flăcări și foc
purtam în ochi făclia să lumineze drumul
în palme stropi de iubire
să înflorească mărgăritare sub pași
uneori îmi așezam craniul ostenit peste întrebările lumii
alteori mă culcam între cei adormiți
nu era nici durere, nici suspin
o clipă doar, o clipă eternă
atunci am înțeles veșnicia
când m-am trezit
râurile sufletului curgeau alegoric în vale
pur, pășeam peste spini
purtând pe buze surâsul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi
Poem soarelui din mine
Ultimii fulgi,
născuți de o lună tăcută,
își croiesc drum solitar
în visele crinilor regali...
Un clopot ostenit
se sfarmă-n ghiocei
pe o câmpie nemărginită
din sufletul meu...
Dintr-o amintire
alunecă într-un hohot sălbatic
o ploaie de verde-nmugurit
ca un poem, muiat în farmec dureros,
sculptând cu un fior prelung
o frumusețe...
În lumina iminii
te simt.
Tu ești copilărie
sau... primăvara să fie?
Nu! E trupul meu
cuprinzând între granițe
[...] Citește tot
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crini sau poezii despre viitor