melodie trista

Autoparodie

Costel Zăgan nu mai rezistă
de dimineaţa până seara
de-i lumea veselă sau tristă
pe toţi-i-ntreabă unde-i ţara

De dimineaţa până seara
mai rău e domnilor ca râia
prin vene-i curge iar cerneala
când scrie că iubeşte România

Mai rău e domnilor ca râia
de-i lumea veselă sau tristă
aceasta-i pentru el filosofia
Costel Zăgan nu/mai rezistă

De dimineaţa până seara
pe pâine îşi serveşte ţara

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi tristă pentru mulţi copii..

8 Martie este o zi,
Tristă, pentru mulţi copii...
Aceştia sunt, din păcate,
Lăsaţi prin orfelinate...

În pătuţuri reci să crească,
Fără grija părintească...

N-au cui să ofere flori,
Sau pupic pe obrăjori,
Şi nu au cui spune "mamă"
Poate doar "tanti" sau "doamnă".

Cu privirile tristuţe,
Şi cu ochii-n batistuţe,
Privesc uşa, suspinând,
Asta fac zile la rând...

Însă nimenea nu vine,
Pruncilor să le aline,

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria, tu plângi

Maria,
tu plângi, - ştiu.
Aş vrea şi eu să plâng
la preţul tău.
Cu fruntea pe pietre, nătâng
Vreau să plâng...

Mâinile tale fierbinţi, le ştiu;
Dacă aş pune clape de clavir sub tine,
atunci o melodie suavă ţi-ar rămâne.

Dar ceasul moare fără moştenire...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge întunericul

curge întunericul peste ţară
în astă tristă noapte
ploaia plânge în geam
stau la o masă şi beau
stau de vorbă cu mine şi mor
cu visul, cu dorul
nu sunt beat, sunt treaz
sunt beat de tristeţe
privind la cetele bete
demult veneau cu bâte
în sinergia paşilor uitaţi
acum vin cu petarde urâte
să dea foc în piaţă
unui pur ideal
sunt suflet agonic şi trist
curg fără urmă pe drumul din urmă
sângerez în ploaie, sânge curge şiroaie
în ploaie, noroaie
ei pleacă mai departe
murdari de sângele meu

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

?

o tristă stabilitate
o veselă anarhie
omule
care ai vrea să îţi fie
începutul sfârşitului?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De voi pleca

De voi pleca, să nu fii tristă,
Mă vei uita uşor, uşor,
Nu ai nevoie de batistă,
În suflet... n-am să-ţi rămân dor.

De voi pleca... îţi las păcatul
Şi nemplinirile... arunc,
Răstoarnă tu, de vise, patul
Şi scaldă gânduri în adânc.

De voi pleca, fii fericită
Iadul m-aşteaptă şi mă duc,
Nu vreau iubire ne-mplinită,
Nu vreau să fiu, un eunuc.

De voi pleca, voi vinde vise,
La pret redus de bună seamă
O poartă voi lăsa deschisă
Şi nu voi cere, deloc, vamă.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă din Cioburi de vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două-trei

Două dimineţi:
Un soare.
Trei dorinţe
La picioare.

Două căşti:
O melodie.
Două mâini:
O veşnicie.

Trei păreri:
O ipoteză.
Două inimi
O viteză.

Două guri:
O nostalgie.
Două vieţi:
O bucurie.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trista Democraţie...

Răsfăţaţi de realitatea
Ce duce spre agonie,
Zidul plângerii învie...
Căci prostia n-are ţarc.

poezie de Valeria Mahok (18 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică umoristică

,, O ţară tristă plină de umor"
E România noastră milenară,
Spunea Bacovia, întâia oară,
Gândindu-se la bravul său popor.

Haz de necaz se face, dar e clară
Această stare, ce-i de multişor;
O ţară tristă plină de umor
E România noastră milenară.

Dar şi satira are-un colţişor,
Ştiind la vreme unde să apară,
Dorind oricare viciu să dispară,
S-avem noi toţi românii-n viitor:

O ţară mândră plină de umor,
Cu poante fine, nu ca din topor
Şi-n tot, cu drag, ce facem fi-va spor.

Satira şi umoru-n mână-n mână,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Larco din Un porumbel de ciutura fântânii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte inima ta...

Permanent îmi spui că sunt a ta
Şi mă răsfeţi cu vorbe înstelate.
Dar sub trista pulbere de stea
Mereu sunt prinsă în singurătate!

Cresc pe mine frunze de durere
Şi vântul muşcă din tulpina mea
Şi de-aş simţi o mică mângâiere
S-aştept o altă dată, aş putea!

Vine seara rece pe la geamuri
Şi toate-n cuibul lor se odihnesc;
Captivă sunt şi cu dorinţa-n hamuri
Pe triste ierburi ude mă trezesc.

Tăcerea sună dintr-un clopoţel
Cu glas de toamnă muribundă
Şi simt adânci dureri şi de oţel
În singurătatea mea profundă!

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Rolea din Mi-e dor de cineva ca tine (15 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!