Poezii despre macii, pagina 8
Cărarea macilor
Ai vrea și tu, aș vrea și eu
ca vara-n care macii cântă
să fie vara cea mai sfântă
din calendarul tău și-al meu
Și, împreună de-am putea
cărarea macilor s-alegem,
cântarea lor să înțelegem,
ne vom iubi și vom spera
că-n timpul nostru viitor,
trecând prin multe anotimpuri,
ne vom mai aminti-n răstimpuri,
de-această vară fără dor.
Iar cântecul de-ar înceta
sau vara macilor s-ar stinge,
în nemurire vom învinge
și printre stele vom dansa.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunia e singura cale spre libertatea socială
așa că tu te prefaci că mă înțelegi
și te urci pe mine
ca pe un scrânciob agățat de lună
deși am învățat
că nimic nu e mai șocant ca realitatea
mă ciupesc de tine să nu fie iar vis
pe când tu ai nevoie de cuvinte
sa-ti creasca macii prin carnea albă
iar eu mă lupt să-ți găsesc rezervorul cu lacrimi
în timp ce o liniște ciudată ne cuprinde
ca atunci când după ce urcăm intens spre vârf
ne întindem pe o poiană să respirăm cerul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, Soare!
Hai, Soare, să te prind în oglinjoară!
Striga băiatul alergând prin șes.
Și eu, în mreaja mea de la răstoace!
Râdea pescarul cu luleaua-n dinți.
Și noi! roșiră macii în poiană
Și se șoptiră clătinând din cap.
Și eu, să-mi fie-n cuib un ou de aur,
Pe culme clămpănea un cocostârc.
Și eu cu rouă vreau să-l car acasă!
Zâmbea cumătra vulpe din răchiți.
Și eu din cer l-oi pune în știubeie!
Cânta albina-n urdinișul ei.
Un lăutar îl prinse în vioară,
De scăpară pe coarde sub arcuș:
Ba dimineața-i tremură luceaua,
Ba-i clipocea steloiul în amurg.
poezie de George Meniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipă peste clipă
Iubirea nu știe nimic
despre simbolistica cromatică
a secundelor trăite în doi...
la apus, pescărușii zboară în pereche,
epuizați de aceleași rătăciri
în căutarea unui semn nou...
valurile aruncă clipă peste clipă
un mister nedefinit, o mantra lichidă
peste umbrele noastre de cașmir...
dar m-am trezit cu zâmbetul tău
impregnat pe talpa piciorului
acoperit de rochia mea verde (mai singură!)
și-n contrast cu macii rătăciți pe plaja pustie...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Poeme de duminica (8 iunie 2021)
Adăugat de Nicolae Sava
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem numai al tău
Știi, mâinile mele te cuprind ca pe o rugăciune
ce așteaptă înălțarea,
te ating cu blândețea unui curcubeu
apărut din coastele lui Iisus...
Te port în ochi ca pe o duminică
cu ferestre de iarbă înaltă,
mă privesc într-o oglindă de cer
și îmbrac cămașa ta de mire
în care ți-au rămas bătăile inimii,
luminându-mă atât de frumos.
Ah, ce cântec de mierlă trece prin mine,
îmi râd macii de sub pleoapele timpului;
știu că voi ajunge
așchii de ploaie într-un poem
numai al tau...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altfel de maci cu draci
Prin Himalaya am plecat
Să caut maci sălbatici
Auzisem că sunt cu draci
De frumoși.. si ahtiat
Am întrebat un taliban,
Fiind apolitic si neinteresat de ban
Ma primit ca pe un baștan
Si mi-a dat să trag tutun
Eu nebun, nu am refuzat,
Pipa păcii o fii,... in ținut,
Vai doamne ce macii
Plini de demoni si maici
Si ce culori aveau
Unde oare-i găseau..
M-am trezit cu capul în maci
Nu erau cei ce-i căutăm..
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Flandra, pe ogor [In Flanders fields]
Sunt maci în Flandra, pe ogor,
Ce printre cruci se desfășor,
E locul nostru; iar în cer
Sunt ciocârlii cântând stingher,
Căci armele pocnesc de zor.
Noi am pierit.
Dar în trecut
Trăiam, vedeam, era plăcut,
Iubeam, însă acum stăm reci
În Flandra, pe ogor.
Pe inamici să nu-i lăsăm;
Din mâini slăbite noi vă dăm
A noastră torță s-o purtați.
Dacă credința ne înșelați
Când macii cresc, pieriți noi stăm
În Flandra, pe ogor.
poezie de John McCrae, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă voi întoarce
Pe fruntea netedă și arămie
Adie vântul-n lanuri verzi de grâu,
La fel de dragă mi-ai rămas câmpie
Ca și în tinerețea fără frâu...
Prin tine trec țărani râzând la coasă,
Croind cărări în aspră palma ta,
Linia vieții mele de acasă
Firesc se-arată, eu o voi urma.
Mă voi întoarce într-o zi, când macii
Cu guri de sânge grâul vor mușca
Și apoi doborâți vor fi săracii
Sub brațul care îi va secera.
Întrebă-mă de vreau să mai străbat
Cărările știute-n lung și-n lat...
sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pic de mov
Se pierde printre-atâtea veri de ceară,
Pe câmpuri împânzite de culori,
Un pic de mov, o lacrimă de seară
Modestă, printre-atâtea alte flori.
Ascunsă în lăcașul de sihastru
Sub platoșa-i de spini pentru dușmani,
Tânjește după roșu și albastru
De-a lungul nopților atâtor ani.
Mireasma-i delicată naște ură,
Doar macii se apropie, timid
Să îi ofere câte-o picătură
De soare-n arealul lor algid.
Și singuratic își petrece vara,
În alte anotimpuri moare-ncet-
O clipă violetă în Sahara
Uitată într-o viață de ascet...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul iubirii
Ochii se propuneau cu bucurie revederii nesperate.
Într-o lipsă totală de logică a iluziei de ideal,
privirile se hrăneau cu gesturi irepetabile de tandrețe.
Ca o declarație de dragoste,
nestăvilinde nădăjduiri scrijelite pe lacrimi
prefațau integrala iubirii
cu biruința dureroasă a iertării.
Pe portativul raiului,
privighetoarea inimii
reitera partitura suprapunerii perfecte.
Cu instigare tainică la sublim,
gânduri adânci polenizau macii dorințelor
așteptând învelișul luminii
ca o pasăre în cuibul inimii
din cel mai frumos anotimp.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!