Poezii despre macii, pagina 7
Fără teama din vorbe
Când streșinile iubirii curg
pe acoperișul ei strălucește soarele,
gândurile mele se întrupează în cuvinte
fără teama din vorbe
se scaldă în oglinzile cerului.
La fel ca-n marginile visului
când se termină totul pe neașteptate
de rămâi cu o părere de rău sau de bine.
străbați apoi ținutul naiului
cu reflexe purtate-n memorie
cum cântecul ciocârliei.
macii câmpiei s-au trezit
ascultă...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furând un amurg
nu știu ce ți-a venit dintr-odat
să răstorni o livadă în paie
înseram sub un măr tămâiat
și obrazul ți-era de văpaie
nu știu, parcă voiai ca să guști
cu buzele macii și altarul
și izvorul de munte să-l muști
să ne curgă pe glezne hotarul
nu știu ce ți-a venit într-un pârg
să arunci peste mine grădina
când plecam să furăm un amurg
și o lună pândea ca jivina
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș îmbrăca în flori
Și dacă macii mă-nconjoară
Pătruns adânc în lan aprins,
Din ei am să îți fac spre seară
O ie sau un brâu de-ncins,
Din sânziene-ți fac cunună
Și rochia din albul crin,
Iar trandafirul vreau să-ți spună
Cât te iubesc și cât suspin,
Aș vrea doar flori însângerate
Să-ți pun în glastra din alcov
Și-n șoapte spuse pe-nserate
Cu iriși să te îmbrac în mov,
Din toate florile din lume
Ți-aș țese voalul fermecat
Iar locul tău, un loc anume
In inimă l-am ferecat.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și s-a făcut liniște
o liniște atât de adâncă
încât dacă întind mâna
sufletul tău o să prindă aripi
dar nu mă mai cred în stare
să mă ridic
din noroiul zilelor
și să-l aduc înapoi
acolo unde îi este locul
în pieptul meu
și s-a făcut liniște
verdele doarme pe câmpuri ude
păsările ciugulesc din zarea albastră
macii se înalță în lumina dimineților
doinele mângâie copacii înmuguriți
iar tu
nu-i așa
tu îți continui viața
ca și când nu m-ai fi cunoscut
niciodată
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până să vii
Până să vii, timpul se duce
Și pică frunzele de nuc,
În poala clipelor năuce,
Pe care visele-mi usuc.
De undeva, din depărtare
Se-aud trăirile din noi
Și dau iubirile în floare
La umbra neștiutei ploi.
Până să vii, topesc fiorul
Cu simfonii de stele mii,
Și scutur cerul cu piciorul
Ispitelor... și-așa târzii.
Grăbește-te, mă ia păcatul
Ascuns amantelor de ieri,
Deși de el, știa tot satul,
Necunoscutelor plăceri.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constat
Dacă mâine nu ar mai fi,
Nici soarele n-ar răsări
Și macii roșii
Ca de foc,
S-ar apleca făr' de noroc
Spre arșița din solul rece
Ce a venit și nu mai trece..
Dacă mâine nu ar mai fi,
Nici flori de dor n-ar înflori
Si crinii albi
Ca de rouă,
S-ar lipi duios
De-o umbră ascunsă migălos,
Într-un stejar ce-a inverzit sfios.
Dacă mâine nu ar mai fi
Și florile s-ar ofili...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am adunat toți anii
Am adunat toți anii ce-au trecut
În calendare vechi și fără timp,
Tristeți și bucurii am petrecut,
Iubind iubirea-n orice anotimp.
Am adunat toți macii înfloriți,
Cu fir de iarbă verde i-am legat,
Să-i dăruiesc celor nefericiți
În noul an, c-un zâmbet nepătat.
Am adunat ninsorile târzii
Și pozele găsite prin album,
Speranțele, tăceri în poezii,
Cuvinte nerostite pân'acum.
poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De azi te las
De azi te las cu macii în grădină,
Din cupa lor s-aduni iubiri trecute
Și să te joci c-o rază de lumină,
Găsită-n dimineți necunoscute.
De azi te las la poartă de destin,
O vei deschide doar cu o privire,
Va plânge timpul c-a rămas puțin
Și poate absenta... la întâlnire.
De azi te las să îți întinzi aripa,
Să poți zbura spre orizonturi noi,
Să poți pluti și să-nțelegi risipa
De soare alunecând pe sânii goi.
De azi te las, ești liberă și pură
De lacrimă tu vei uita curând
Și-atunci când sărutările se fură,
Luceferi albi... în suflete pătrund
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am regăsit
m-am regăsit într-un final
aceeași doină din caval
ce-a coborât demult din munți
cu pașii umezi și desculți.
m-am regăsit în fir de iarbă
în ochii tăi ce stau să cadă
pe trupul meu incins de vară
scăldat în râul de la moară
m-am regăsit intr-un târziu
în bobul spicului de grâu
în macii înfloriți in luncă
și-n raza soarelui ce urcă
tot mai aprinsă spre zenit
și-apoi coboară-n asfințit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mac roșu
maci roșii care au răsărit
în lanul de secară.
se unduiesc ușor în vânt
în zilele de vară...
eu îi privesc din mocănița
ce urcă încet un deal
trăgând cu ea două vagoane
și fluierând prelung
că peste șine au trecut
vreo câteva mioare...
privesc prin geamul coborât...
cu părul meu zburlit de vânt
spre luncă...
văd lanul de secară
cu macii roșii unduind
în prag de seară...
și n-am să-i uit nicicând.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!