Poezii despre inspira, pagina 8
Remember, 2019
La Steaua ce străluce, de-i zicem noi Luceafăr
Mă-închin în zi de iarnă, smerit, mărunt și teafăr...
Aștept să mi se spună, pe Lacul lunecos
Că sunt pierdut în toate, Luceafăr sus și jos...
Și vreau să știe lumea că Teiul mă inspiră
Copou-mi e aproape, cuvintele-mi răsfiră...
În vremuri pe când Luna de El știa anume
Eu nu eram aievea, eram pe altă lume...
Înfrigurat și singur, pe lângă plopi impari
Știam ades să sufăr, copil iubit, Cotnari...
Azi Bolta Rece-mi pare mai caldă ca nicicând
Nemuritor și rece, la pas ușor urcând...
Sunt amintiri pe care ca să le uita aș vrea
Nu pot, eu mă cutremur, privind în sus la Stea...
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fat Frumos castrat
Lucrand cu ardoare sa sparga un mit,
sa-i dea alte sensuri, forjand la balada,
se strica zelos ce-am iubit si-am pazit,
sarac si ghebos, Fat Frumos de parada.
Estetii pe-artisti cand ii cheama la ei
le dau indrumare, naturii-mpotriva,
le dau despre Fatul Frumos noi idei,
sa fie-o persoana deplin pozitiva.
Il iau din poveste, il smulg din folclor,
de orice defect si mister il castreaza
si astazi portretul Frumosului lor
inspira manie si sila si groaza.
Ce chip remaiat si ce maini de natang,
vorbeste ce-i spun decisiv papagalii,
nu inima are sub umarul stang,
ci niste insigne si-un pumn de medalii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina curge cu solzi
În frunze de un verde luminos
seva rădăcinilor capătă culoare
în chimia îndumnezeirii din trunchi,
de pădurile se îmbracă frumos
în culori nebănuite.
Întomnarea cu ploi reci, vânturi și brume
dospește năbădăios,
lasă din ramuri căderea liberă
un fel de moarte lividă.
Lumina curge senină și aspră
cu solzi lichizi
prin aerul răcoros și violet
peste o întinderea deluroasă
pregătită pentru o altă înfățișare
cu răbdare de invidiat.
Târziul cu aura somptuoasă
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădina publică
Uvertura lui Souppé la "Cavaleria ușoară"
În foișor, în ritm cu caii, fanfara tropotea
Câte un trombonist golea alama de salivă
Iar cavalerul de la roșiori, prin gând, gonea
Grădina se bucura de-a verii toridă ultimă zi
Uite-l pe poetul Tonegaru cum trage din Kent,
Se inspiră la greu din decadenții din Montmartre,
Deși în liceu la franceză a rămas corigent.
N-aveam pretenția pe Alexandru suit pe Ducipal
Să-l evoc. Îmi trebuia un contemporan mai cu fler
Dar am aflat că-n trapul din Mai de la Băneasa
L-a trântit o iapă pe-acest gomos domn cavaler
Lăzăristele se hârjoneau pe spațiul verde interzis
Exersând săruturile din filmele de Hollywood,
Cum a putut să moară prințul operetei, Leonard,
Și-atâtea lepre să trăiască, destinule crud?...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Constant Tonegaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tangou stelar
Îmi ești, iubito, minunată liră
Cu gâtul fin și umeri lucitori,
Privirea ta poeme îmi inspiră
Iar când te-ating în suflet simt fiori.
Îmi ești, iubito, fascinantă harfă,
Cum te ating cum scoți un sunet nou,
Doi sâni semeți zâmbesc de sub eșarfă
Stârnind în mine un adânc ecou:
E trupul tău o caldă adiere
Purtând parfumul unui anotimp,
Te-ating, iubito și îmi dai putere
Să tranzităm prin spațiu și prin timp.
Porni-vom spre Eden în astă seară
Pe-o scară spiralată în urcuș,
E trupul tău ușor ca o vioară,
Al meu e încordat ca un arcuș.
[...] Citește tot
poezie de Marius Coge din Vis și armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara și toamna
Același farmec verde
Și ochiul nostru viu
O primăvară verde
Și-o toamnă-n arămiu.
Că dacă primăvara, cu voci de păsărele
Ne-nveselește-n cântec de paseri neînvinse,
Și toamna calmă, tristă, cu vânturile grele,
Ne liniștește-n taină cu umbrele ei stinse.
O veselie albă
Ce nu cunoaște haos;
Pe când toamna în salba
Îmbie la repaus.
Inspiră fiecare o altă nostalgie
Și-n caldele miresme ne-am vrea mereu ascunși:
Cele de primăvară - ne-îmbată: o orgie;
De cele ale toamnei suntem mereu pătrunși.
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu (3 octombrie 1887)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
De-odată, văd fotografia ta și mă inspiră
Îmi doresc să fiu scafandrul ce te explorează.
Scufundat în marea ce se oglindește în ochii tăi
În căutarea perlelor negre...
Aș vrea să fiu nisipul ce-ți încălzește trupul dezvelit,
Ieșit din marea vieții învolburată.
Așvrea săa fiu chiar palmierul plajei tale,
Să-ti desfăt corpul cu umbra mea,
Protejându-te de căldura razelor de soare!
Aș vrea să fiu chiar frumusețea ta
Și să mă simt privit și iubit întocmai ție, femeie.
Off! Natura, cu atâtea frumuseți în jurul meu!
Aș vrea să fiu, aș vrea să fiu, aș vrea să fiu...
Dar tu? Tu, ce ai vrea să fii?
- Vreau sa fiu Marea!
De vrei sa fiu a ta,
Cuprinde-mă cu brațele-ți vânjoase și uită că ești om...
Transformă-te în țărmul meu!
Așteapă-mă să fiu și fluxul și refluxul tău.
Mareea ta, mireasa ta de valuri,
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelegând deșertăciunea vieții
Înțelegând deșertăciunea vieții
Încă de pe vremea când eram doar un băiețel pofticios
Și până-n ziua de azi, când sunt bolnav și bătrân,
Lucrurile care mă interesau au fost diferite, în perioade diferite,
Dar, fiind OCUPAT, pentru mine păreau întotdeauna aceleași.
ATUNCI pe plajă construind pagode de nisip;
ACUM la Palat, acoperit de jad zornăitor.
Aceasta și aceea jocuri la fel de copilărești,
Lucruri a căror substanță trece-ntr-o clipită.
Atâta vreme cât mâinile sunt ocupate inima nu înțelege;
În absența textelor sfinte, Doctrina este sănătoasă.*
Iar dacă cineva se străduie plin de zel să învețe Calea,
Acea străduință nu va fi decât o greșeală în plus.
[...] Citește tot
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui miliardar corupt care și-a făcut la Cimitirul Bellu un cavou regesc, din marmură de Carrara și metal aurit, cu sisteme antifurt, sistem de încălzire iarna ș.a., care a costat mai mult decât mausoleul lui Lenin
Cei cinstiți n-au ce mânca,
Când e frig, n-au ce-mbrăca,
Iar tu ți-ai făcut palat
Pentru hoitul tău umflat.
Ai făcut regesc cavou,
Pentru stârvul tău de bou.
Om corupt, un biet pigmeu,
Ți-ai făcut mausoleu.
Tot din aur de l-ai face,
Viermii tot or să te-nșface
Și, oricât ești de bănos,
Te vor roade pân' la os.
Orișicât l-ai decora,
Viermii tot te-or devora;
Colcăi-vor, lighioană,
Și le vei servi drept hrană.
[...] Citește tot
poezie satirică de George Budoi din Pamflete și satire (6 iunie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buticul de flori
Buticul de flori
Vai...!
Zâmbete roze
Cu aripi egale...
Ce leagăn ciudat va născut?
Ce mâni de iubire,
Ce farmec de zare
Din tainicul dor va făcut?
Atâta lumină
Pătrunde în suflet,
Atâta elogiu se-nvârte în nări,
Parfum de speranță
Cu ultimul sunet
Deschizi elocvența în văi!
Minune-a minunii...
Extaz și candoare!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ghidora (19 februarie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!