Poezii despre folosit, pagina 8
Sunt cam demodat?
Nu înțeleg această lume, recunosc,
În care toți golanii-și au un rost
O existență-n care din păcate
Valorile umane sunt uitate
Nu mai accept să fiu sfidat
De parveniți și potentați
Sau de analfabeți cu doctorat
Cu funcții mari în stat
Trăim o lume cu multe mofturi
Nu mai există viață fără softuri
Să mergi la teatru sau balet
Este plictisitor și desuet
O lume fără trecut sau viitor
Este o lume doar a lor
A nulităților ajunși eroi
A celor ce se scaldă în noroi
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, inima...
M-aș duce la reparat,
Un cârpaci ca să mă dreagă,
Că-s o inimă beteagă,
Căci de când m-am separat
De creier, un iscusit,
M-am muiat și sunt naivă,
O bleagă vegetativă...
Mulți perfizi m-au folosit!
Și m-aș duce, am mai fost,
Să-mi cârpească o bucată,
Să mă țină ferecată,
Undeva, la adăpost.
Să-mi croiască petec dur,
Fără milă și căldură,
Că mulți semeni mă vândură...
Să fiu strong, fără cusur!
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carte, trup și fiară
Mă săturasem să fiu femeie,
mă săturasem de suferințe,
de irelevantul amănunt al sexului,
de propria mea concavitate
mereu flămândă și parcă fără rost,
și întotdeauna mai goală atunci când era umplută,
și completată-n final
de propriul ei vid,
căutând grădina singurătății
și mai puțin bărbații.
Patul alb
în grădina verde
abia așteptam să dorm singură,
așa cum cineva
tânjește de multă vreme
după un iubit.
Și chiar atunci când ai apărut tu,
am încercat să te alung
[...] Citește tot
poezie de Erica Jong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lambert Hutchins
În afara acestui obelisc de granit, mai am două monumente:
Unul, casa pe care am construit-o pe deal,
În spirale, cu ferestre interioare și acoperiș din rocă metamorfică.
Altul, lacul din fața metropolei Chicago,
Unde calea ferată își are depoul,
Cu motoare fluierând și roți clăncănitoare,
Și fum și funingine aruncate peste oraș,
Și zgomotul mașinilor de-a lungul bulevardului
Un loc pentru un depozit de deșeuri în portul
Marii metropole murdare ca o cocină.
Am pus umărul ca aceasta moștenire să fie dată
Generațiilor încă nenăscute, cu votul meu
În Camera Reprezentanților
Scopul acțiunilor mele a fost punerea la adăpost
De la niciodată încetânda teroare a nevoilor.
Mi-am crescut fetele în blândețe
Încercând să le dau un sentiment de siguranță în viață.
Dar, vedeți, deși aveam măreața casă,
Libertatea de a intra oriunde și distincție locală,
Puteam să aud șoaptele, șoaptele, șoaptele,
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt egoist
ai perfectă dreptate
dar ce pot face
lumea mea începe cu mine
și se termină asemenea
nu e o pretenție absurdă
e doar lumea mea
până când voi mai ține minte ceva
până când uitarea mă va uita
până când moartea mă va despărți de ea
un jurământ frecvent
la fel de folosit precum eternitatea
în a defini o boală gravă
nu ca o tromboflebită de sinus cavernos
dar la fel de letală
în niciun caz contagioasă
deși se ia prin sărut
de la o inimă la alta
sau prin atingere de suflete
nu e religie deși este esența dumnezeirii
dar și a păcatului
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor sau abis
Oamenii sapă altora
pentru a părea în fața lor
înalți...
Pentru a te face să întinzi mâna
să te ridice unde te-au scufundat...
Devenind dependent de dorințele lor.
Și părând că ești tras
ești de fapt împins
pentru a părea și mai inalt
cel ce vede în tine
un lucru ce poate fi folosit
pentru plăcerile lui egoiste!
Și câteodată îti dau drumul
nemaistiind unde ți-e fundamentul
zbătându-te să găsesti sprijinul
unde să meditezi
la ce-ai greșit
in râsul ascuns celui rămas acolo sus
vorbind cu altă victimă
a propriului egoism...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numele pisicilor
Să dai nume pisicii e o treabă spinoasă
Nu-i ceva ce te joci în concediu când ești;
Poate crezi c-a mea minte e plecată de-acasă
Dacă-ți spun că pisica cu TREI NUME O CREȘTI.
Cel dintâi e un nume folosit zi de zi
Precum Petru, Augustus, Alonzo sau James
Ori ca Victor sau George sau Bill, ce o fi
Toate sunt de bun-simț în acest univers.
Sunt și altfel de nume, ce mai dulci vor părea
Pentru domni, pentru doamne, după caz precum vezi
Cum sunt Platon, Admetus sau Electra cea rea
Dar și ele-s banale dacă le cercetezi.
Dar pisica mai are și un nume al ei
Un nume specific și mult mai concret
De-aia coada-i stă dreaptă când merge pe-alei
Și zburlește mustața și se plimbă șiret.
Eu astfel de nume pot să-ți dau cu duiumul
Munkustrap, Quaxo sau Coricopat
Bombalurina, Jellylorum sau vreunul
Ce doar o pisică pentru sine l-a luat.
[...] Citește tot
poezie clasică de T.S. Eliot, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tizele
Unde-i drifterul cafeniu plecat pe mare singur-singurel?
Navighează, leagănă-te-n larg, drum bun
Numele meu e Peggy Nutten, numele pe care-l poartă el.*
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!
Cântau în acea noapte, "Mola și zarea, vlăjgani!"
Au îndreptat prova spre vest, spre-apele mari;
Alte nave se întorc, iar vântul... șfichiuie mii de telegari.
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!
Femeile-aplaudă seara pe cheu și flutură din mâini
Navighează, leagănă-te-n larg, drum bun
Așteptându-și iubiții zile lungi, lungi săptămâni.
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!
Se întorc acasă-n amurg, mateloți și pescari,
Dar e-o navă micuță... Mola și zarea, vlăjgani!
Inima mea e acolo, o inimă pentru dușmani.
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!
Nell și Maggie, și Joan, și Ruth,
Navigați, leagănați-vă-n larg, drum bun
[...] Citește tot
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.
Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.
CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.
Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea in editie de lux
sunt foarte îngrijorat de faptul că Elisabeth a acceptat să își sărbătorească ziua de naștere în mijlocul unui lan de grâu,
e atât de sensibilă încât mirosul viitoarelor pâini îi poate provoca un sentiment de inutilitate.
acum stă cu mâinile înțepenite pe volan și mă pândește cum scriu versuri nesperat de lungi despre tristețea ei.
dincolo de portiera argintie e o lume nouă, așa o mint, ne putem tăvăli prin praful pierdut de hainele unor zei șchiopi, va fi minunat...
sunt prea lungi versurile tale, țipă Elisabeth, trena rochiei mele se încurcă în prepozițiile compuse și verbele tale îmi ard fața
așa să știi...
am văzut asta, nu e nevoie să te repeți la fiecare oprire în lanurile aurii,
trena rochiei tale oricum e de mult timp sfâșiată de colții geloziei iar versurile mele sunt lungi, da, foarte, foarte lungi...
până la urmă am aruncat-o cu forța în mijlocul toamnei, șampania s-a revărsat peste sânii ei domolindu-i panica
în loc de cupele cu un singur picior am folosit palmele aspre ale disperării...
gustul băuturii s-a schimbat de parcă ar fi fost prea devreme să ne strigăm pe nume,
ciudat,
foarte ciudat...
la plecare, ploaia ne-a murdărit inimile cu fulgere,
am evitat să ne privim fețele
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!