dumitru matcovschi iarba

Culcat în iarbă

ai dormit vreodată
în iarbă?
covor verde
răcoros uşor umed...
ai auzit glasul pământului
din adâncuri
venind spre tine
cu şoapte nedesluşite?
ai văzut
răsărit de soare
şi boabe de rouă
la margini de pădure?
ai alergat
să prinzi fluturi albi
sau petalele unui mac
răvăşit de vânt?
ai strâns în mâna ta
în dimineţi calde
peşti micuţi
din râu de munte?

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-ai văzut

Dacă n-ai văzut cum creşte iarba,
privirea nu e cu tine.
Trăieşti pe pământ degeaba,
faci umbră la mărăcine.
Dacă n-ai văzut cum creşte grâul,
tu nu simţi miros de pâine.
Dacă n-ai văzut cum curge râul,
n-ai să ştii de unde vine.
Dacă n-ai văzut cum ciocârlia
se înalţă-n zbor spre soare,
N-ai să cunoşti bucuria
zilelor în sărbătoare.
Dacă n-ai mintea cu tine
în zadar te străduieşti.
Răul peste tine vine,
ferice, nu dobândeşti.

poezie de Dumitru Delcă (14 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii acolo

Să fii acolo unde,
cerul sărută pământul,
acolo unde
poţi rosti cuvântul.
Să fii acolo unde,
seninul îmbrăţişează iarba,
acolo unde
departe de tine-i graba.
Să fii acolo unde,
miraculoase sunt faptele,
acolo unde
nu te ating păcatele.
Să fii acolo unde,
poţi să admiri imensitatea,
acolo unde
poţi învinge moartea.
Doar acolo
poţi îmbina
viaţa spirituală
cu cea materială.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă iarbă...

Fă-mă Doamne aluniţă
Sau măcar şuviţă
Să simt cum-i bate inima...

Fă-mă iarbă... bob de rouă
Să fug pe coapsă
Si să ard pe buze
Cu cuvintele nespuse...

Fă-mă soare, rază...
Când de dor o muri
Să o pot încălzi...
Fă-mă Doamne orice
Să o pot atinge
Si dorul mi-l stinge...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cosit

- Maica Domnului, ţi-am adus şi Ţie
păpădie cosită proaspăt,
s-o atingi, că ştiu cum e
să stai
pe un scaun, în Cer,
şi să nu poţi să atingi, iar, iarba,
florile, spuse copilul din
scaunul său, cu rotile.
Mie aşa mi-aduc, uneori,
când îi rog şi
ce bine e, Stăpână!
Şi ce mai plâng
când mi se ofilesc în poală!
Şi-aşa aş vrea
să mă răstoarne – odată şi-odată-
în iarba necosită!
(...)
-Tu ai vrea, Celesto, întrebă Poetul,
să cazi în iarbă ca orfanii care nu...
nu pot să meargă,

[...] Citeşte tot

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşterea

Eu mi-am cunoscut iadul...
e o pajişte cu iarba grasă în care în loc să coseşti
eşti cosit!
Şi raiul mi l-am cunoscut
e o pajişte cu iarba stearpă în care coseşti
coseşti
şi strângi o mână de moarte!
Dar încă nu m-am cunoscut!
Încă nu!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte

O să fii piatră
O să fii iarbă
O să fii smarald
Nu contează – iarbă, apă, ceară, smarald
Aici elementele sunt aceleaşi
În adâncul lor.
Cât despre durere şi viaţă
Doar literele par să le despartă
Şi atunci altundeva va fi căutat
Începutul de poem
În lumea de dincolo a pietrei şi a focului
Unde meşterii aşază-n rânduri
Rugă, lacrimă, tăcere.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonii stinghere

A-nceput, de-o vreme,
Iarba să răsară
Peste-nsingurarea clipelor boeme
Din adâncu-n care se mai nasc poeme.

Şi se-nalţă-n lume
Mlădiindă, oarbă
Care s-ar întinde cerul să-l sugrume
Cu întunecatul răsărit de iarbă.

Îşi înfige spice
Într-un zbor de fluturi
Care sângerează-n ropotul de bice
Stropi de buze arse-n roiuri de săruturi.

Rădăcina ierbii
Sapă, sapă, sapă,
Ca în sânii toamnei, prin pădure, cerbii,
Când împlântă coarne-n ochiul ce-i adapă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul sfânt

Se roagă în grădină, desculţ printre legume
Şi ciufuleşte iarba săracă şi bătrână
Când duhul lui se plimbă cu un asin prin lume,
Ţăranii îi sărută sudoarea de pe mână.

Câteodată merge cu vacile la iarbă
Şi când îşi duce singur cămăşile la râu,
Intră în apă simplu şi gol, până la barbă;
Seara-n hambare doarme cu somnul peste grâu.

poezie de Alexandru Robot din Somnul singurătăţii (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba verde

Astazi plec la mine-n sat
Internet.... deconectat
Vreau sa vad paduri, livezi
Vreau sa vad doar pomii verzi
Vreau sa-mi sufle vantu-n plete
Vreau desculta pe-ndelete
Sa ud florile-n gradina
Sa fac baie de lumina

Vreau sa am gaini in curte
Sa-nsiram vrute, nevrute...
Vreau s-aud mierla in prun
Vreau sa vad ariciu-n drum
Nu vreau strada si asfalt
Vreau pamantul desfundat
Mustind apa sub zapada
Colt de iarba in ograda
Vreau s-aud cucul in deal
S-ascult fluier de cioban

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!