Poezii despre dumitru matcovschi iarba, pagina 7
Icoană de iarbă
Inelul de pe deget
în formă de lună
mă strânge.
Ustură lacrima
trecută prin ochi
ca un cuțit
și visul stă agățat
deasupra pleoapei
ca o duminică
ce aduce vindecarea...
Să ne iubim, îmi spui,
să nu lăsăm timpul
să fluture ca un steag prin noi,
ca și când ne-ar închide
într-o icoană de iarbă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre iubire
- poezii despre icoane
- poezii despre fluturi
- poezii despre drapel
- poezii despre degete
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tocirea
Soldatul mărșăluia, mărșăluia,
mărșăluia
până când
până la genunchi
piciorul
i se tocea, i se tocea
i se tocea
până când
trunchiul
până la coaste
i se tocea, i se tocea
i se tocea
pânâ când
până la sprâncene orbea
orbea, orbea
până când
părul lui iarbă neagră era,
iarbă neagră era, iarbă neagră era.
Un cal alb venea
și o păștea
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Operele imperfecte (1979)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sprâncene
- citate de Nichita Stănescu despre sprâncene
- poezii despre păr
- citate de Nichita Stănescu despre păr
- poezii despre picioare
- citate de Nichita Stănescu despre picioare
- poezii despre negru
- citate de Nichita Stănescu despre negru
- poezii despre cai
- citate de Nichita Stănescu despre cai
- poezii despre armată
- citate de Nichita Stănescu despre armată
- poezii despre alb
- citate de Nichita Stănescu despre alb
Rondel de dus
Adio-mi crește iarba a uitare
sunt undeva că nu mai sunt pe-aici
un fel de alba fără de pitici
cu țigla de pe casă-n demolare.
Mă duc încet în hârșâiri de bici
și-aud în mâini tălăngi de ursitoare
adio-mi crește iarba a uitare
sunt undeva că nu mai sunt pe-aici.
Iar dacă nu-s ce mi-ar păsa în care
(mi-ai fost sau nu mi-ai fost și poate nici)
din cele șapte vieți și trei hectare
te-am rătăcit printre atâtea frici
și iarbă ce-mi tot crește a uitare.
rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre mâini, poezii despre frică sau poezii despre creștere
Rondel de dus
Adio-mi crește iarba a uitare
sunt undeva că nu mai sunt pe-aici
un fel de alba fără de pitici
cu țigla de pe casă-n demolare.
Mă duc încet în hârșâiri de bici
și-aud în mâini tălăngi de ursitoare
adio-mi crește iarba a uitare
sunt undeva că nu mai sunt pe-aici.
Iar dacă nu-s ce mi-ar păsa în care
(mi-ai fost sau nu mi-ai fost și poate nici)
din cele șapte vieți și trei hectare
te-am rătăcit printre atâtea frici
și iarbă ce-mi tot crește a uitare.
rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de soare-n România
Printre tufe de jăratic
Se strecoară soarele,
Este un apus tomnatic,
Poleinnd ogoarele.
În zare cerul s-a roșit,
Pădurea e de aramă,
Câmpia s-a aurit,
Totul miroase a toamnă.
Norii cerului se-aprind,
Se aprinde și câmpia,
Culori aurii se-ntind
Peste toată România.
Iarba s-a uscat pe coastă,
Frunzele-au îngălbenit,
Florile-n grădina noastră,
De mult timp s-au ofilit.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (30 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre păduri, poezii despre nori, poezii despre muzică, poezii despre galben, poezii despre culori, poezii despre aur sau poezii despre Soare
Zăpezi de liniște
Luna stă infiptă
Intr-un fir de iarbă
De as putea-o prinde
Dar iarba nu se desprinde
E atât de tare
Cât pe inimă o doare
Să rupă acestă mirare
Privind cum in floare de păpădie
Se duce pe cer
Răsfirând puf de păpădie
In zăpezi de liniște
In trupuri de lut adormite
In vise
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre somn, poezii despre lut, poezii despre inimă sau poezii despre flori
Unde-s?
Într-un câmp cu iarbă deasa,
Sub un cer prea-nalt să fiu.
Cât de dor îmi e de casă
Rătăcind într-un pustiu.
Nu-i pustiu unde nu-i ploaie,
Și nici casă unde-s pereți.
Ce eu caut n-are culoare,
Tu îl simți și nu îl vezi.
Nu am torbe grele-n spate,
Și nici ochi prea obosiți,
Doar o inima ce-mi bate;
Lângă locuri de prin minți.
Mie-mi pasă, batăl vina,
Doru-i dor și dorul doare.
Eu mai sunt, deci o sa vină
Fiul vitreg la cap de cale.
poezie de Dumitru Palanciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre dor, poezii despre ploaie sau poezii despre minciună
Sărutul
se închide apusul de soare
oră neliniștită, tăcută
plutește un timp peste ape
iarba se frânge sub pasul rămas
în mâini dansează un suflet
ce dulce'i clipa în care dormi
liniștită, goală în soare
pe covorul de iarbă, verde-crud
așternutul dorului în lacrima cerului
suspină un gând între pleoape
în zori, suavă, albă și pură
te apropii de mine cu teamă
în iarba te aștept
mâinile dansează în ploaie
un dans împletit, a visare
se scutură stropii de ploaie
pe sânii dezgoliți, pe trupul fierbinte, pe pleoape uscate
mlădie în vânt, sclipeai în lumină
buzele tale închise
se aprindeau sub sărutul primar
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut sau poezii despre sâni
Copil cu peceți triple
îngheț lumina-n mine
ca pe-un monstru
pe care nimeni nu-l cunoaște-n
bunătatea lui
cresc prin inele litera albastră
și-n fiecare colț de stradă-mi
strig
și clovnul
- copil cu peceți triple
care prin cruce îmi vorbește simplu
drept
dezgheț lumina-n mine
să-mi asculte
glasul necopt în seva
din pământ
se-agită umbra
vrea să mă desprindă
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre gheață, poezii despre dezgheț, poezii despre cruce, poezii despre copilărie, poezii despre bunătate sau poezii despre albastru
Cararile ierbii
Peste poveste,
în liniște,
a crescut iarba
secole, aștri necunoscuți
au răscolit universul
după semințele ierbii:
peste toate
creștem noi și cuvântul,
ca doi prieteni,
ca doi dușmani,
mușcând din aceeași zi
dăruită
de Dumnezeu,
tolăniți
pe iarba Raiului.
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre prietenie, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre dușmănie, poezii despre cuvinte sau poezii despre cadouri