don juan

Neruda I

În Insula Negra se iubeşte
Atât se mult Neruda.
Ce se scrie pentru el
Se scrie pentru Lună.
Ei spuneau versetele lor:
Pot să scriu în versuri şi
Să contemplez din afară
Aştrii infinitului,
În această noapte orbă.
Pot să scriu în versuri,
Neruda cânta,
În cântecele sale triste
Şi speranţa lui spulbera
Mările şi cerurile,
În noaptea aceea întunecată.
Pot să scriu în versuri,
Neruda a recitat,
Pescăruşul tandru şi
Luna frumoasă.
În fiecare noapte întunecată

[...] Citeşte tot

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2018), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi ani, la lumea de Ioani!!!

Alo, alo, "La mulţi ani" John,
Pierdut prin ţara lui Ion,
Din fratele "soit dit et Jean",
Recunoscut "Ich been Jo, Jan".
Ai aer jun, de la Giovanni,
Ori slav Ivan, italul Vani,
Ori răspânditul drag Johnny,
Din Iehohanan... Ioni, d-aci!

Atot multiplicat Ioan
Zhana, Janina, Nelu, Yoan,
Strigată în croat Johana,
Catalan Jana... a noastră Oana.

Din Jahve Ian, ori din hanan
E spus Jeannot, Yannick, Yoan,
Hannes, Hans, Yanni, ori Iohannis,
Ivo, Yanko, Yanni sau Yannis...

... Şi Joanahawn, Jane, Joana,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitologii subiective

Piramidele sunt goale, repetă unii cu încăpăţânare şi tristeţe, în vreme ce Don Quijote, fericit şi eroic, porneşte, scoţând un strigăt de tiumf, spre altă moară de vânt. Îndoielile, ca şi iluziile, se întâlnesc în vârful piramidei.

.......
N-am fost capabil niciodată să discut despre moarte perfect liniştit şi fără contradicţii. Şi, probabil, ar trebui să mă mulţumesc că în deşert piramida nu înseamnă mai mult, dar nici mai puţin, decât înseamnă catargul de care se leaga Ulise; pentru a nu ne ucide sirenele dansând pe nisip...

Trebuie să mă reîntorc la Œdipe şi la sfinxul grec. Vârful piramidei e un zeu provizoriu. El mă lasă singur cu tentativele mele de a deprinde arta dificilă a măsurii, cea care îmi lipseşte de câte ori mă încurc în propriile mele declaraţii despre fericire.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-i, Doamne?

Unde-i, Doamne,
bucuria cerului de vară?
Sub zăpezi îngenunghiată plânge;
O sărmană-abandonată ţară
Lutu-n palme de bătrâni
şi-l frânge.

Risipiţi prin lume,
Don Quihoţi
Au plecat, voinici,
să cucerească vara,
Morile de vânt
i-au depărtat, pe toţi,
Şi-au uitat unde se află ţara...

Iarna vieţii ş-asmuţi ogarii
În ogorul ţării
şi-a rămas beteagă...
Umbră peste pe vatră fac stejarii
Cei bătrâni şi-atât de fără vlagă...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fals tratat de fericire

Sunt sincer când îţi spun că fericirea
E un cuvânt puţin zaharisit,
Chiar dacă e un risc direcţia aleasă,
Sigur sacrificiul merită trăit.

Poţi fi un accesoriu la trena cu paiete
Sau poate, dimpotrivă, poţi fi decapitat
Să te storci de propria ta piele
Sub duşul care spală morţii de păcat.

Ori să-ţi pui masca sub care te pretinzi
A fi un Don Quijote întors dintr-un turnir,
Învingător de mori cu tâmplele albite,
În cruciada sfântă a marelui delir.

Poţi face în oglindă mii de reverenţe
Şi ceaiul să ţi-l bei în budoarul ei,
Pe urmă să aştepţi să vină fericirea,
Întinsă pe o tavă cu nuduri de femei.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Georgescu din Citadela inocenţilor (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Dănel, Kant nu e KENT ca să te poţi baza pe el în orice situaţie/disertaţie! Tot deontologic pot să [...] | Citeşte tot comentariul

Banchetul reginelor

Regină şi damă,
Regină silfidă,
Regină aleasă,
Regină perfidă.

Regină de rouă,
Regină de pică
Să vă dea vouă
Un Lear, spaimă, frică?!

Regină şi rege
Şi tură de var,
Nebunul, pionul,
La clownul precar.

Othelo şi Hamlet
Şi-Ofelie bună,
Cunună de spini
Şi crinul cunună.

[...] Citeşte tot

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strop de veselie

Ciripel e-un vrăbioi,
Cenuşiu, vesel, vioi,
Şi desculţ şi certăreţ,
Cântăreţ şi săltăreţ.

Cip-cirip! pe ramul gol,
Apoi zboară rotocol,
Se aşează, iar şi iar,
Se ceartă imaginar...

Un cioroi cu pana-n tuş,
A ieşit taman din duş,
Şi zburlit şi răguşit,
Şi-a dres glasul, a tuşit,

Şi începe versul lui,
"Nani, nani..." puiului,
Colo, într-un vârf de plop,
De veni un nor galop,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru vânt

Nu te cunoaştem nimeni!...
Şi totuşi, te simţim cum mergi cu noi alături, pe câmp şi prin oraşe, şi cum îţi schimbi fiinţa - proteic anonim - cu suflet de duhovnic şi gesturi de cravaşe...

Nu te cunoaştem nimeni!...
Dar ştim că tu respiri prin noi şi-n orchestrarea naturii, când s-agită, tu eşti când piculina cu scurte ciripiri, când toba unisonă cu răcnete de vită...

Nu te cunoaştem nimeni!...
Dar ştim că ne eşti frate, deşi, mergând alături, rămânem tot străini, şi când ne mângâi fruntea şi holdele bogate, şi când ne smulgi copacii din câmp şi din grădini...

Când negrele corăbii cu pântecele pline te simt în pânze, gata cu ele să porneşti, noi ştim că-ndestularea soseşte, şi cu tine sosesc şi mateloţii, şi noile poveşti...

Şi tot aşa, pe dealuri, când morile-şi iau zborul, şi aripile-ţi cântă un imn de preamărire, noi ştim că Don Quijote e-nvins, şi-nvingătorul eşti tu, ce ne-aduci pâine, belşug şi fericire.

poezie celebră de Ion Minulescu din Rampa, nr. 379 (1 ianuarie 1919)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pravila toamnei

Sub căutătura-i de Don Quijote de la Istru,
zăgăzuit în nepăsare maiestuoasă,
cu mult lărgita-i albie patriarhală,
când soarele dă în pârg,
fluviul îşi şerpuieşte molcomit istoria milenară
ce curge îndărăt
spre Cetatea Medievală a Severinului.

De când şi-a tras (b)arca pe uscat,
la fiecare început de toamnă,
de ziua lui,
încercând să sfideze uitarea,
îşi descarcă prinosul de singurătate.

La umbra castanilor
– ce se toropesc năuciţi –
pe o bancă parfumată cu arome de prune
– din recolta anului trecut –
asistă neputincios la solemnitatea
– ostentativ de timpurie –

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemografie

Ieşeam din propriul meu contur, aceasta este încercarea poetului?
Este o încercare. Respiri scriind, tăcerea te sufocă.
Nu lipsa aplauzelor, premiilor ucide un poet.
El nu poate fi ucis. Are şi el nevoie acolo de un Horatio,
Ca Hamlet, de un Sancho ca don Quijote,
Aceştia nu sunt laudacii de serviciu,
Sunt călăuze, aţi văzut un tablou ieşind din ramă
Şi umblând pe sălile muzeului? Asta este arta.
Cândva am plecat cu Harap Alb în lume,
Eu am revenit, el a plecat în lumea largă,
Alţii pleacă să-l caute pe Moby Dick, fie norocoşi,
Eu mă scufund ca Edgar Poe în iadul meu intim,
Acolo or fi comori sau numai morminte?
Mi-am căutat cuvintele precum Gulliver
În Laputa, Balnibarbi, Luggnagg, în Ţara Cailor.
Credeţi că am găsit ce-mi trebuia?
Dar pot să fiu martir ca Gregor Samsa?
Nu ştiu, nu pot, nu vreau.
Trăiesc cu o speranţă pe care nimeni nu o mărturiseşte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!