Poezii despre don juan, pagina 8
Neruda I
În Insula Negra se iubește
Atât se mult Neruda.
Ce se scrie pentru el
Se scrie pentru Lună.
Ei spuneau versetele lor:
Pot să scriu în versuri și
Să contemplez din afară
Aștrii infinitului,
În această noapte orbă.
Pot să scriu în versuri,
Neruda cânta,
În cântecele sale triste
Și speranța lui spulbera
Mările și cerurile,
În noaptea aceea întunecată.
Pot să scriu în versuri,
Neruda a recitat,
Pescărușul tandru și
Luna frumoasă.
În fiecare noapte întunecată
[...] Citește tot
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2018), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre întuneric
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre poezie
- poezii despre oraș
- poezii despre negru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mulți ani, la lumea de Ioani!!!
Alo, alo, "La mulți ani" John,
Pierdut prin țara lui Ion,
Din fratele "soit dit et Jean",
Recunoscut "Ich been Jo, Jan".
Ai aer jun, de la Giovanni,
Ori slav Ivan, italul Vani,
Ori răspânditul drag Johnny,
Din Iehohanan... Ioni, d-aci!
Atot multiplicat Ioan
Zhana, Janina, Nelu, Yoan,
Strigată în croat Johana,
Catalan Jana... a noastră Oana.
Din Jahve Ian, ori din hanan
E spus Jeannot, Yannick, Yoan,
Hannes, Hans, Yanni, ori Iohannis,
Ivo, Yanko, Yanni sau Yannis...
... Și Joanahawn, Jane, Joana,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Ion, poezii despre țări, poezii despre tinerețe, poezii despre iubire, poezii despre bani, poezii despre aer sau poezii despre Klaus Iohannis
Mitologii subiective
Piramidele sunt goale, repetă unii cu încăpățânare și tristețe, în vreme ce Don Quijote, fericit și eroic, pornește, scoțând un strigăt de tiumf, spre altă moară de vânt. Îndoielile, ca și iluziile, se întâlnesc în vârful piramidei.
.......
N-am fost capabil niciodată să discut despre moarte perfect liniștit și fără contradicții. Și, probabil, ar trebui să mă mulțumesc că în deșert piramida nu înseamnă mai mult, dar nici mai puțin, decât înseamnă catargul de care se leaga Ulise; pentru a nu ne ucide sirenele dansând pe nisip...
Trebuie să mă reîntorc la Œdipe și la sfinxul grec. Vârful piramidei e un zeu provizoriu. El mă lasă singur cu tentativele mele de a deprinde arta dificilă a măsurii, cea care îmi lipsește de câte ori mă încurc în propriile mele declarații despre fericire.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fericire
- poezii despre încăpățânare
- poezii despre vânt
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre nisip
- poezii despre mulțumire
- poezii despre moarte
- poezii despre mitologie
Unde-i, Doamne?
Unde-i, Doamne,
bucuria cerului de vară?
Sub zăpezi îngenunghiată plânge;
O sărmană-abandonată țară
Lutu-n palme de bătrâni
și-l frânge.
Risipiți prin lume,
Don Quihoți
Au plecat, voinici,
să cucerească vara,
Morile de vânt
i-au depărtat, pe toți,
Și-au uitat unde se află țara...
Iarna vieții ș-asmuți ogarii
În ogorul țării
și-a rămas beteagă...
Umbră peste pe vatră fac stejarii
Cei bătrâni și-atât de fără vlagă...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre râs, poezii despre bucurie, poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre stejari sau poezii despre plâns
Fals tratat de fericire
Sunt sincer când îți spun că fericirea
E un cuvânt puțin zaharisit,
Chiar dacă e un risc direcția aleasă,
Sigur sacrificiul merită trăit.
Poți fi un accesoriu la trena cu paiete
Sau poate, dimpotrivă, poți fi decapitat
Să te storci de propria ta piele
Sub dușul care spală morții de păcat.
Ori să-ți pui masca sub care te pretinzi
A fi un Don Quijote întors dintr-un turnir,
Învingător de mori cu tâmplele albite,
În cruciada sfântă a marelui delir.
Poți face în oglindă mii de reverențe
Și ceaiul să ți-l bei în budoarul ei,
Pe urmă să aștepți să vină fericirea,
Întinsă pe o tavă cu nuduri de femei.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Georgescu din Citadela inocenților (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Dănel, Kant nu e KENT ca să te poți baza pe el în orice situație/disertație! Tot deontologic pot să [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre victorie, poezii despre sinceritate, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Banchetul reginelor
Regină și damă,
Regină silfidă,
Regină aleasă,
Regină perfidă.
Regină de rouă,
Regină de pică
Să vă dea vouă
Un Lear, spaimă, frică?!
Regină și rege
Și tură de var,
Nebunul, pionul,
La clownul precar.
Othelo și Hamlet
Și-Ofelie bună,
Cunună de spini
Și crinul cunună.
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre visare, poezii despre virginitate, poezii despre spaimă, poezii despre seară sau poezii despre rouă
Strop de veselie
Ciripel e-un vrăbioi,
Cenușiu, vesel, vioi,
Și desculț și certăreț,
Cântăreț și săltăreț.
Cip-cirip! pe ramul gol,
Apoi zboară rotocol,
Se așează, iar și iar,
Se ceartă imaginar...
Un cioroi cu pana-n tuș,
A ieșit taman din duș,
Și zburlit și răgușit,
Și-a dres glasul, a tușit,
Și începe versul lui,
"Nani, nani..." puiului,
Colo, într-un vârf de plop,
De veni un nor galop,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceartă, poezii despre somn, poezii despre rușine, poezii despre mamă sau poezii despre imaginație
Strofe pentru vânt
Nu te cunoaștem nimeni!...
Și totuși, te simțim cum mergi cu noi alături, pe câmp și prin orașe, și cum îți schimbi ființa - proteic anonim - cu suflet de duhovnic și gesturi de cravașe...
Nu te cunoaștem nimeni!...
Dar știm că tu respiri prin noi și-n orchestrarea naturii, când s-agită, tu ești când piculina cu scurte ciripiri, când toba unisonă cu răcnete de vită...
Nu te cunoaștem nimeni!...
Dar știm că ne ești frate, deși, mergând alături, rămânem tot străini, și când ne mângâi fruntea și holdele bogate, și când ne smulgi copacii din câmp și din grădini...
Când negrele corăbii cu pântecele pline te simt în pânze, gata cu ele să pornești, noi știm că-ndestularea sosește, și cu tine sosesc și mateloții, și noile povești...
Și tot așa, pe dealuri, când morile-și iau zborul, și aripile-ți cântă un imn de preamărire, noi știm că Don Quijote e-nvins, și-nvingătorul ești tu, ce ne-aduci pâine, belșug și fericire.
poezie celebră de Ion Minulescu din Rampa, nr. 379 (1 ianuarie 1919)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre pâine sau poezii despre natură
Pravila toamnei
Sub căutătura-i de Don Quijote de la Istru,
zăgăzuit în nepăsare maiestuoasă,
cu mult lărgita-i albie patriarhală,
când soarele dă în pârg,
fluviul își șerpuiește molcomit istoria milenară
ce curge îndărăt
spre Cetatea Medievală a Severinului.
De când și-a tras (b)arca pe uscat,
la fiecare început de toamnă,
de ziua lui,
încercând să sfideze uitarea,
își descarcă prinosul de singurătate.
La umbra castanilor
ce se toropesc năuciți
pe o bancă parfumată cu arome de prune
din recolta anului trecut
asistă neputincios la solemnitatea
ostentativ de timpurie
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre recoltă, poezii despre început, poezii despre zâmbet, poezii despre uitare sau poezii despre trecut
Poemografie
Ieșeam din propriul meu contur, aceasta este încercarea poetului?
Este o încercare. Respiri scriind, tăcerea te sufocă.
Nu lipsa aplauzelor, premiilor ucide un poet.
El nu poate fi ucis. Are și el nevoie acolo de un Horatio,
Ca Hamlet, de un Sancho ca don Quijote,
Aceștia nu sunt laudacii de serviciu,
Sunt călăuze, ați văzut un tablou ieșind din ramă
Și umblând pe sălile muzeului? Asta este arta.
Cândva am plecat cu Harap Alb în lume,
Eu am revenit, el a plecat în lumea largă,
Alții pleacă să-l caute pe Moby Dick, fie norocoși,
Eu mă scufund ca Edgar Poe în iadul meu intim,
Acolo or fi comori sau numai morminte?
Mi-am căutat cuvintele precum Gulliver
În Laputa, Balnibarbi, Luggnagg, în Țara Cailor.
Credeți că am găsit ce-mi trebuia?
Dar pot să fiu martir ca Gregor Samsa?
Nu știu, nu pot, nu vreau.
Trăiesc cu o speranță pe care nimeni nu o mărturisește.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre serviciu, poezii despre religie, poezii despre premii, poezii despre noroc sau poezii despre muzee