Poezii despre copaci, pagina 8
* * *
ninge în lăuntrul meu
cu stele.
trase de îngeri
albastrele sănii
îmi lunecă stranii pe piele.
din coșul pieptului
bătaia inimii răbufnește
ca o stirigie albă
peste copaci,
peste case.
începe simfonia nocturnă,
recviem pentru fluturi și oase.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venirea norocului
Norocul a venit și-a luminat acoperișul casei mele
Ca o ninsoare tăcută sau ca roua, noaptea, sub stele:
Puțin câte puțin, nu tot deodată, așa cum frunzele-n copaci
Sunt alintate rând pe rând de razele soarelui vraci.
poezie de Robert Herrick, 1591 - 1674, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul
Blestemate voi negre otrăvuri,
Somn alb!
Această grădină preaciudată
Amurgiți copaci
Plini de șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci.
Străinule! Umbra-ți pierdută
În roșul amurg,
Sinistru corsar
În a mâhnirii apă sărată.
La marginea nopții reaprinse păsări albe
Peste prăbușite orașe
De oțel.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Rămas bun
rămas bun foști copaci,
pe curând,
vă mutați emigranții spre sud
când prezentul acesta sordid
se conjugă la timpul trecut
rămas bun frunza mea,
te-am iubit,
dar te las să mai crești înc-un an
un poem incognito foșnind
și-anotimpuri de păsări pe ram
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul sufletului
În fiecare duminică
cafeaua are alt gust,
a merișoare mestecate de înger,
apoi strecurate în ceașca mea.
O beau, sorbitură cu sorbitură,
strangulându-mi singurătatea
cu cea mai scurtă rugăciune-
aceea în care îi cer lui Dumnezeu
să mă strige pe nume,
atunci când plantează copaci în rai.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De parcă...
De parcă-ar fi un vuiet de furtună,
de parcă-ar fi un mers de-arici,
pe fiecare clipă, pe fiecare urmă
tu ai lăsat parfumul tău aici.
De parcă lumea se termină,
de parcă iarăși mă împaci,
halucinant mi-ajunge la fereastră
privirea ce-ai lăsat-o prin copaci...
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul
Blestemate fiți voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb
Această prea ciudată grădină
De copaci în amurg,
Plină cu șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
În roșul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopții se ridică păsări albe
Peste orașe de oțel.
În prăbușire.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Noiembrie și-a pus amprenta
Pe oameni, câmpuri și copaci...
Aș îndrăzni să-ntreb, iubito,
Cu glas de brumă: "ce mai faci?"
Privești pe geam copaci scheletici,
Sau sub povara toamnei taci?
Ori, înfrângând răceala brumei,
Prin parc, pe frunze moarte calci?
Eu? Stau privind strada pustie
Albită de-al brumei argint...
Și primăvară-aș vrea să fie
Și-ncerc mireasma să i-o simt.
Dar vântul rece-mi dă de veste
- Cu sârg, să-mi spulbere visări
Că nori, cu mohorâte creste,
Mi-aduce dinspre alte zări.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Nisipul faptelor
Orice punct negru pe pomul vieții
se mărește, ucigând bineții
faptele ce-ți sunt absorbite
ca un vortex plin de termite
măcinând copaci răsădiți
celor in cale ce erau prăbușiti
ce-ți vor fi crud acele omizi
doritoare în nisip să te scufunzi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziuă mustind
Se lustruiesc păsările de albastrul prăfos.
La demisol e inundație de cutii muzicale
dirijorul în sus și-n jos
pășește pe notele sale.
Sunt urme de copaci pe frunze.
Dansează crengile nude
cu pământ la gust
Între buzele crude
mușcatele
învechesc roșul crud
prin parfumul dulceagului must.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!