cine-i omul

Om simplu

în fine nu sunt omul ideal
sunt omul cu idee
şi-n mine nu-i chiar totul infernal
mai sunt şi căi lactee
mai am şi suflet, uneori chiar vise
şi lacrime sub gene
şi deseori ţin uşile deschise
în nopţi cu sânziene
în rest-nu sunt eu omul ideal
nici prinţ nu sunt să vin aşa, călăre
şi să te iau cu mine în astral
în viaţa asta. Poate-n viitoarea..

poezie de Iurie Osoianu (30 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul

Căţeluş, hoţ de lăptic,
Cu nesaţ tu ai sorbit
Tot laptele ce era-n oală,
Căci acuma este goală.

Cine-i hoţul? Cred că tu
Şi zadarnic spui că nu,
Căci pe labe şi botic
Ţi-a rămas lapte, un pic.

Treci aici! Eşti pedepsit!
(Nici mâncare n-a primit)
Nu-ncerca să mai greşeşti,
Căci bătaie-ai să primeşti.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi pomul din grădină
omul are rădăcină.
Pomul creşte unde-l pui,
omul doar în ţara lui.

catren de Dumitru Delcă (octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul rău versus câinele turbat

Să vă feriţi ca de ciumaţi,
De colţii câinilor turbaţi,
Dar şi mai mult ca de dulău,
Să vă feriţi de omul rău!

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (25 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fiecare suntem omul din glotă. stăm în gât.
fiecăruia. omul regurgitat. reîncărcat. omul
care tremură din glotă. spasmele glotei
sunt spasmele emoţiei
şi seminţiei noastre. glota tremură. se
jeleşte.
se zbate. ca un ochi rău. ca o pasăre. ca
o bufniţă. cucuvea. cântec de leagăn. tu,
cântă, glotă,
iartă-mă, căprioaro! trebuie să cântăm din
ceva. trebuie, cu toţi, să cântăm, din ceva,
gâlgâind de sânge.

poezie de Mihail Gălăţanu din Corpul de glorie (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teleapelul

Mereu inopinată vocea în teleportare
Când chiar neaşteptată, este mereu surpriză
Din poli se contactând într-o electroliză
Fără de rezultat ştiut, o întâmplătoare.

În fond nimic nu este total întâmplător
Căci apelantul ştie în timp ce-are să ceară...
Şi-a programat apel devreme, de cu seară
Îşi repetând în minte scopul, sârguitor.

Este inechitabil însăşi apelu-n sine
Căci cel care-l primeşte şi-n grabă îi răspunde,
Habar nu are cine-i, cui i-adresat, de unde;
Veşnic nepregătit îl întoarce cum îi vine.

Morala-i foarte simplă; când primeşti un semnal
Reflecţia urgentă-i pentru cine-i, ce-l doare
Şi-n timp ce voce asculţi, doar puneţi întrebare;
Spune-i s-aştepte o clipă, aşa doar teatral!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăinuire

Cine-i raza frumuseţii
Ce adapă căprioare,
Din adâncurile cetăţii
Unde stau aripi să zboare?

Aş fura-o-n clipa rară
Să încălecăm un cal,
Să fugim pe drum de ţară,
Unde doru-i vertical,

Să plecăm în lumea mare
Păstrând sfântă tăinuire,
Ea, o minunată floare,
Eu, poetu-i din iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul...

Omul...
A strâns în privirea-i rătăcită
Culoarea;
Apoi a împărţit mulţimii iubirea

Pentru atunci când
Inima lui...
Se va transforma
Într-o imensă cascadă
Scânteietoare...

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ieşit la blajin

... ape la maluri suspin
ape de valuri frânte
au şi ele blajin
au şi ele morminte

surpă din stânсa penin
timpul ce curge cuminte
au şi munţii blajin
au şi munţii morminte

codrii murmură senin
muguri în loc de cuvinte
au şi codrii blajin
au şi codrii morminte

soarbe paharul cu vin
muşcă din tainele sfinte
omul ieşit la blajin
omul ieşit la morminte...

poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

În urma unui rămas bun,
Acolo am prins rădăcină,
Stau şi le judec de nebun,
Să înţeleg cine-i de vină...

Pe calea tristă ce-ai ales,
Eu n-am sa pot păşi vreodată,
Sunt trist că nu te-am înţeles,
Poate voi şti cu altă fată.

Vei fi mereu o amintire,
Şi sunt dator să-ţi mulţumesc,
Din partea mea a fost iubire,
Tu m-ai făcut să o trăiesc.

A fost real sau ireal,
Eu am simţit, a fost divin,
În palma ta, purtat de val,
O întâmplare, un destin...

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!