ascultarea unui acatist

Cadastrul omului cu lumea

e un simplu cadastru al omului cu lumea, dragă domnule
un pasaj din viaţa unui vetust scriitor orb
o memorie a timpului care se desfăşoară periodic într-o obnubilaţie
şi catrafusele candidei linişti ale beţivului din zilele noastre
prăfuite la periferia unui oraş murano
lâncezesc vremea coatelor tocite
mai spune ceva despre asta
cum din cap ne sar cartonaşe colorate
semn că senectutea se înrudeşte prin culoare cu lipsa de văz
sunt o poliţă de care mă sprijin ca de mama
umbra unui tată neştiut
creator de vieţi aici sau în altă parte
un punct desprins de sol prin neuroni

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patima înaltului

Umbrele prind penajul naşterii,
Ploaia necuvintelor mimează curcubeie,
Despre patima înaltului ştie carbonizarea
Ovulelor urcate în scânteie.

Clapele pianului sparg degete de gheaţă,
Imagini difuze încântă urechi,
Lumina vibrează în muguri hrăniţi
Cu suflete vrajă ce-ngână perechi.

Ascultarea păşeşte pe-asfaltul de vene,
Sângele luminii se-ncheagă în stele,
Urmele se pierd în memorii
Turnate ca dor în ulcele.

Mă înjunghie hârtia pe care nocturn
Luceafărul scaldă un cer de igrasie,
Cerneala curge pe stalactite beton,
Pe hoteluri de vertebre mizând a poezie.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelul ceasului tău

În tic-tac-ul unui ceas
Are timpul tău un glas;

Ţi-aminteşti de-o oră veche,
Dar ignori ce ţi-a rămas;

Drumul e spre veşnicie,
Pe pământ doar un popas;

Între naştere şi moarte
Stă secunda în impas

Şi n-accepţi că viitorul
Va fi doar un parastas,

Anunţat acum de timpul
Din tic-tac-ul unui ceas!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaima unui vis

Merg, Doamne, pe calea ce-ai deschis,
şi darul tău de viaţă l-am preschimbat în vină,
calc cu putere piatra, mă-ndemn către lumină,
dar tot mă doare cerul cu spaima unui vis.

Zadarnic răsucesc în suflet suferinţa
cu mâinile de carne, de sânge şi de duh,
nu ştiu să-i torc din caier "firul de văzduh",
ştergar de glorie să-şi facă pocăinţa!

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimii paşi

Clopotul hrănit cu sufletul unui prunc
se zbate între cer şi pământ

bătăile ca o flacără mută
răsfiră suferinţi pe vorbe de duh

sânii secaţi ai femeilor bocitoare
agaţă pustiul de uşi cariate de lacrimi

liniştea plecată în cuvinte spre cer
îndoaie genunchii întru binecuvântarea zilei

cerul pregăteşte nunta unui înger

cineva umblă prin mine cu o întrebare...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Pe câmpul reavăn zăpada s-a topit,
Şi-ndată verde a încolţit speranţa,
Culorile zambilelor s-au răspândit,
Pictând cu măiestrie cutezanţa.

Pe crengile unui bătrân cais,
În alb şi roz a înflorit credinţa,
Din mugurii crăpaţi ai unui vis,
Renaşte înmiresmat fiinţa.

Albinele poartă în zborul lor,
Nectarul bucuriei înspre vară,
Soarele străluceşte-n viitor,
Şi aduce în suflet primăvară.

poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă unui om

El a intrat în companie asemeni unui aprinzător de lămpi –
iată, minţile greoaie, una după alta,
au început să vadă, să iradieze
o lumină benefică.

El a intrat în companie asemeni
unui polizor – iată, minţile greoaie
trimiţând scântei, unele către celelalte,
devenind ascuţite, devenind folositoare.

El a intrat în companie
fiind doar el însuşi – dar acum a devenit unul
din multitudinea de morţi a companiei,
unde nu sunt individualităţi.

Cu timpul, luminile benefice devin palide,
dar nu dispar. Lamele ascuţite
devin tocite, dar încă mai taie. El nu mai este:
dar tu îi poti vedea încă urmele – prin zăpada lumii.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miza unui risc

se risipeşte vraja
ciclopul îşi ia partea
o mână la scadenţă
la toţi ne-nchide cartea

adună-mă cuminte
din mii de risipiri
prin carnea mea trec fragezi
cohorte de fachiri

de cele două lumi
silit sunt să iau act
frizând ademenirea
şi teama de impact

o teamă de mister
o geană de menisc
lumină şi-ntuneric
şi miza unui risc!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori nemuritoare

Pe costişa unui mal singuraticele flori
Gingaşe se oglindesc în a lacului splendoare,
Cu privirea lor senină înspre cerul fără nori
Frunţile îşi descreţesc îndreptându-le spre soare.

Veşnic păstrează în taină ale iubirii fiori,
Luptă şi răzbat din greu prin coline, prin ponoare,
Pe costişa unui mal singuraticele flori
Gingaşe se oglindesc în a lacului splendoare.

Soarele coboară-ncet înroşind întreaga zare,
Se-nchid ale lor petale supărate uneori
Că nu ştim să preţuim florile nemuritoare,
Luna tremură pe lac, dorm în dulce alinare
Pe costişa unui mal singuraticele flori.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecută

prin ciurul cel mai fin
cu încăpăţânarea unui cui
bătut în cap în perete
joacă un rol de vampă
mazetă eternă
- n toate
ne antrenează simţurile în lu
mina unui stâlp
tu-n culise admiri
cum creşte iarba călcată de ea
îşi arată dinţisorii sub buzele
roşu carmin umede puţin
te-nvârteşte pe degete
te roteşte te ameţeşte
eşti beat de-a dreptul
pari a nu-nţelege că te umileşte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!