apa trece pietrele raman

Cel care aşteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
şi în tot acest timp cerul aşteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
şi în tot acest timp pământul aşteaptă

soarele străluceşte cu sau fără mine
luna tremură cu sau fără mine
ploaia trece cu sau fără mine
vântul cade cu sau fără mine
eu sunt timpul, aşteptarea, tăcerea
eu sunt...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vreme ce ea trece

Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Văd imaginile ei drăguţe în vreme
Ce trece... trece... trece pe-aproape...

Întristarea şi-a aruncat vălul peste mine:
Mai puţin o creatură în acestă lume
Şi un înger mai mult în ceruri.

Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Cred că-i văd imaginea,
Care acum nu mai trece... nu mai trece pe-aproape...

poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studiem golurile

numărăm pietrele
ascultăm mişcarea staticii lor
de parcă libertatea
nu ar fi condiţionată
studiem golurile pentru că
în plinuri ne împleticim paşii

vise nuanţe fără de gust
şi muzica sălcie care răsună
într-o sală de aşteptare
la dentist
totul pare că stă într-un cleşte
şi-n acel instrument de tortură
pentru timpanele obosite

pentru că timpul
smulge dinţii vârstelor
m-am hotărât să aleg o piatră
rămân cu ea încercând să cern
cuvintele

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii apă, prietene

Fii apă, prietene.
Goleşte-ţi mintea.
Fii fără formă, fără contur, ca apa.
Dacă pui apă într-un pahar, devine paharul.
Dacă pui apă într-o sticlă, devine sticla.
Dacă o pui într-un ceainic, devine ceainicul.
Acum apa poate curge sau se poate izbi.
Fii apă, prietene.

poezie clasică de Bruce Lee
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am adunat pietrele

din cartier să le arunc în spaţiul
schengen rece şi neprietenos
ne-au amanetat speranţa
şi pădurile le-am tăiat şi acum
urlă cerul când ne aşteptăm
sentinţa pentru gazele pierdute
şi petrolul din marea cea mare
am adunat toate pietrele din oraş
le-am scos din albia râului
moldova nu mi-a cerut un leu
voi umple schengenul cu pietre
în pieptul meu se zbate ura

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

visul ia apa
podelele patului
râd cu o mie de pesti
de nu s-ar face valul
cearceaful
vela rupta
hogeac de cinci
stele de mare
ursitoare nautice
apa ce sunt
în apa se-ntoarce
înotand

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

31

Mai iuţi ca apa care-n fluvii trece,
Fug zilele, şi vântul le petrece.
Şi totuşi numai două: ieri şi mâine,
Din tot noianul lor, mă lasă rece.

poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

privesc castelul în lacul liniştit
mă invită să plonjez în adânc
apa mă strânge drăgăstos
în faţa ochilor îmi trece viaţa
când dau de zidurile Lumii de Apoi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un capăt de pod

la un capăt de pod
un bătrân cu traista goală
scormoneşte apa
ce se duce la vale
se tot duce...
*
la un capăt de pod
un bătrân priveşte apusul
cum se pierde
în îndepărtata zare
se tot pierde...
*
la un capăt de pod
un bătrân împovărat de ani
ascultă timpul cum trece
se tot trece
fără înţelesuri fără răspunsuri...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea-i de tăciune

Linişte! Noaptea-i de tăciune limpede ca apa,
Ca bobul de struguri.
Licuricii lumii mai zâmbesc la lună,
Povestind în galben, firul înţelepciunii
Icoana de taină cu chip îngeresc
Mai rămâne marea, singura poveste.
Ne lipseşte apa stropilor de ploi
Treaz e orologiul umbrelor-mestecăni
Ce îşi spun adio dezbrăcaţi în ploi.
Un mileniu vine, altul se topeşte-n ani,
Măsurând clipe efemere.
Pietrele marine s-au cioplit în terme,
Obosindu-şi braţul
Octombrie revine ca o stea polară, ca o cântăreaţă,
Mandolină albă arsă dintr-un os,
Pusă în prescură, în rubin, în mare
Clopotul de aur tot crescând în lapţi
Pajuri de ferigi - chipul tău frumos,
Trupul de femeie împlinită.
Mâna ce te mângâie,

[...] Citeşte tot

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!