Poezii despre apa trece pietrele raman, pagina 7
Vine valul
neanunțat și ne duce cu el
în țările calde cu nisipul auriu
și rechini la mal în apa mică
trece pe sub noi sau peste noi
perie pământul boțit ca o gură
de babă știrbă sau de moșneag
care se ține bățos de toiag
vine valul și toată lumea așteaptă
în genunchi să treacă apa în șuvițe
de fuior groase cât degetele
copiilor care bat toba de tinichea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre nisip, poezii despre gură, poezii despre degete, poezii despre copilărie sau poezii despre Pământ
Ecoul clipei trecătoare
Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.
Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului s-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.
Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
și din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-și caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.
Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veșnicie.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre curcubeu
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre râuri
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
Între maluri umezite, apa curge fără griji,
Peste pietre slefuite și cascade în oglinzi,
Dar, torentele vieții trec printre atâtea uși...
Până când toate se închid,
Și rămân doar spirit mut.
poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață sau poezii despre apă
Melancolie de toamnă
Iubite, mai trece și-această toamnă,
Trec frunzele din nucul cel bătrân,
Iar sufletu-mi obosit mă îndeamnă
Să zidesc vise ce-n urmă ne rămân.
M-a cuprins melancolia dintr-odată
Privind culorile ce plutesc în vânt,
Nu mi-e bine fără tine niciodată,
Nici bine, mereu cu tine-n gând.
Iubite, iubirea ta n-are-un nume,
Este pustie ca și toamna târzie...
Mi-i gândul să fug departe în lume
Să uit, să mă ascund în poezie...
De sub gene-o lacrimă îmi curge
Și-n ea toamna aievea se-oglindește,
Iar nucul desfrunzit începe-a plânge
Văzând că timpul trece, nu se-oprește.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Boț (2 octombrie 2020)
Adăugat de Camelia Boț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre melancolie, poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre poezie sau poezii despre plâns
Zile și morți
Te miri unde se află ochiul,
noi suntem lacrimile lui
risipă de sare,
risipă de apă.
de fier e risipă în cuie.
Vom spânzura de vederea noastră
stele gemânde,
nodul gordian nu-l vom tăia
ca și cum Alexandru Macedon, încă viu
ar fi în fața falangei!
Vom trozni între unghii, pietrele,
ca pe niște păduchi ai munților,
clipind, face-vom ca întunericul
să se zdrobească de atâta vedere!
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Iarna de la sfârșitul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre stele
- poezii despre ochi
- poezii despre nuntă
- poezii despre munți
- poezii despre moarte
- poezii despre fier
Nourii
Privesc grăbiții nouri ce-alunecă pe zări,
Topindu-se departe și revenind întruna.
Parcă-mi trimit tăcute, nostalgice chemări,
Ei, frații cu dreptatea, cu ziua și cu luna.
Oceane mari de apă pe-a cerului genuni
Câteodată-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapă,
Revarsă altădată și trăsnet și furtuni -
Rămân aceleași totuși oceane mari de apă.
Ce chipuri prinde-n slavă al norilor convoi!
Centauri, turme, nave, creneluri de redută...
Noi îi urâm când grindini revarsă peste noi,
Noi îi iubim, cu stropii lor calzi, când ne sărută.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre prăpăstii, poezii despre ocean, poezii despre nori sau poezii despre dreptate
Un șuvoi de apă verde
Am navigat pe Fluviul Florilor Galbene,
Purtat de curenții verzi ai canalului,
Făcând o mie de ocoluri prin munți
Într-o călătorie de mai puțin de treizeci de mile...
Torente susură deasupra grămezilor de pietre;
Acolo unde lumina scade printre pinii deși,
Apele unui pârâiaș vin învolburate cu zgomot de trompetă,
Iar vegetația crește exuberantă pe pragurile fluviului.
... În adâncul inimii am fost întotdeaua la fel de pur
Ca această apă cristalină...
O, să rămân întins pe o piatră însorită,
Aruncând pururi undița în unde!
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre lumină, poezii despre fluvii, poezii despre trompetă, poezii despre pescuit, poezii despre inimă sau poezii despre galben
Ce se poate
Ivit pe lume fără voia mea
o să rămân cât pot sau cât se poate
căci am nevoie de atâtea vize
de-atâta aer, și libertate
Însă la urmă
o să mă fac ceea ce nu se vede
ce cântă-n apă și surâde-n pietre.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, citate de Eugen Jebeleanu despre apă sau poezii despre aer
Apa voalată
Suntem în fața unui zid masiv. O fată trece și se oprește să-și încheie pantoful. E deajuns micul ei gest, e deajuns ca, plecându-se, părul să-i atingă obrazul pentru ca din zid să izbucnească o vână groasă de apă. Nicidecum surprinsă, fata se expune șuvoiului.
Rochia udă i se lipește de corp dându-ne impresia fascinantă a celei mai pure nudități, iar zidul se deschide lent, ca un portal, spre o câmpie imensă și goală.
poezie clasică de Dolfi Trost din Diamantul conduce mâinile (1940)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre rochii, poezii despre păr, poezii despre nuditate sau poezii despre corp
Un singur mine
Dezbrăcați-mă!
Luați-mi mintea și trupul
Atât mi-a rămas un gol rece,
Un punct de aer, un strop de apă,
Apă ce simte,
Apă ce-și schimbă forma din real în ideal.
Dezbrăcați-mă!
Luați-mi ochii și buzele
Atât mi-a rămas un chip mut și orb
Ce prinde-n mână fiecare clipă
Și-o pipăie fără să știe ce-i.
Dezbrăcați-mă!
Luați-mi lacrima și visele
Căci tot ce am e iluzie simplă
Iluzie la viață
Ce s-adapă din suflarea mea.
Dezbrăcați-mă!
[...] Citește tot
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre schimbare, poezii despre idealuri sau poezii despre fericire