Toate rezultatele despre amalgam, pagina 8
Noapte buna
Liniștea de noapte parcă e moartă,
iar stelele au furat toată ceața,
strada goală se termină pe-o poartă
care ne spune: bună dimineața!
O rază ne dă mângâieri solare,
munca neodihnită umple piua,
cu amalgam de vise planetare,
iar un clopot ne cântă: bună ziua!
Mări fără valuri, repaos trecător,
mai aud un fluier și-a plecat romanța,
îngerii cu aripi prinse de un nor
ne roagă parcă să uităm vacanța.
Dar o flașnetă sperie furtuna,
iar soarele pe-un munte-și lasă scara,
povestea de iubire ne-o dă luna
și un greier ne spune: bună seara!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Imaginea ei clară, trupul gol și fraged îmi era lipit pe retină, adânc și tandru ca o atingere umedă de vis stingher. Îmi sărutase în grabă urma legăturilor strânse într-o clipă de extaz și rujul roșu îi contura buzele pline, aroma lor proaspătă și vie în contrast cu pielea albă și netedă. Ecoul suspinelor ei suprimat într-un amalgam de simțuri amortite, răsuna în profunzimi de sine, invadând fărâme de suflet necuprinse în atât de multe căutări si deopotrivă regăsiri trecătoare. Voiam să-i respir amintirea regulat, ritmic, suficient de lent să-i pot aduna emoțiile mute într-un surâs nevăzut. Mirosea iar a fericire și a ispite țesute între cearceafurile albe cărora timpul le răpise graiul, tăinuindu-l în rânduri de șoapte, aliniate pe muchia amurgului.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine mi-a luat cuvântul?!...
era zvelt, cam oacheș și atât de cuminte!
privindu-l din toate părțile părea
o hartă sau simfonie
experiență simplă, amestec de silabe
cu litere în așteptare
amalgam de sunete stinse.
neașteptat, trăindu-și libertatea în tihnă,
părea puțin obosit de înconjurul celor
ce-mi trec prin minte
atât de goale și reci
în această lume cu pielea întoarsă
ba pe față, ba pe dos
mi-a cerut să-l las
într-o formă a gândului
poetizat peisaj nocturn
pe pagina lui să doarmă,
să-și poată lua sensul de la capăt
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umoristul (Parodie după O. Goga, "Poetul")
N-o fie el bard, nici manelist,
Nu-i critic, nici estetician
N-o fi baron, politician,
Nu-i toate-acestea, dar insist
Că pare vesel, dar e trist
Că-n lumea ce i s-a impus,
Tot susu-i jos și josu-i sus
Și-n crud sistemul incomplet
E-un amalgam de violet
Iar la timonă-un lup de mare
Își pune fălcile-n mișcare
Urlâd la slugi și la supuși
I-asmute-ntruna pe sus-puși
Să fulgere cu-nverșunare,
Să uște tot prin buzunare.
O piticanie lividă
Cu șleahta de casapi avidă
Impun dezastrul și urgia
Tronând doar jaful și prostia...
Și-a zis îndată:"Aleluia!
[...] Citește tot
parodie de Sever Purcia, după Octavian Goga
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irreparabile tempus
La o margine de lume îți mai scriu un singur gând-
Este ultimul din anul ce se duce-acum plângând.
Plâng și eu cu el de mână la hotarul dintre vieți,
Eu cu nopțile pe umeri, el cu alte dimineți.
Este liniște la vamă, nici colindători nu sunt-
Plouă anul care vine, plouă sadic și mărunt.
Doar o clipă-și primenește glasul, lângă-un vameș surd-
Un tablou în alb și negru cam retoric și absurd.
Ultima secundă-și strigă agonia la hotar,
Ghilotina-i frânge glasul pe un act testamentar-
Lasă amintiri grăbite-n amalgam de vrășmășii,
Eu adun cu aripi frânte zborurile cenușii.
La o margine de lume, anul vechi și anul nou
Trec unul pe lângă altul într-un nesfârșit tangou-
Infinită legănare, noi vremelnici pasageri
Între astăzi și un mâine cu bagajul unui ieri.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În aer plutea molatic, aroma intensă a ceaiului fierbinte. Aburii se înălțau tainic, pe culmi neatinse de gânduri, într-o înlănțuire a siluetelor slab conturate. Chipul palid îi era luminat de un zâmbet tomnatic și-n tăcerea obscură a zorilor, șoaptele se topeau înfiorându-mi simțurile amorțite. Simțeam nevoia aceea acută, statornică de a mușca din ispită, încet și cu poftă ca și cum lentoarea aceasta nefirească m-ar fi aruncat într-un amalgam de plăceri fără margini. Era tot ce nu avusesem vreodată. Un fel de vis reținut în frâul gândurilor obositor de comune, atins cu sfială de sărutul umed al dorințelor. Mi-aș fi agățat oglinzi în suflet, fără regrete, doar ca să-și poată privi imaginea clară, reflexia vie a sentimentelor mute, pentru care, de prea multă vreme cuvintele erau de prisos.
Andreea Palasescu (3 decembrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate în roz
Un vas din lut trecând am spart
Erau doar visele mele uitate
În grabă mare nici nu m-am uitat
Un amalgam de vise amestecate
Trecând prin pulberea de gând
Găsesc rămase urme relevate
Culori ce se asează-n rând
Ies chiupuri la iuțeală colorate
Încerc să sterg cu o pensulă
Înmuiată în albul ochilor mei
Apar culorile apusului pe o insulă
E chipul meu păzit de zei
Culori de puzzle piesele strigând
Cu ele viața tu mi-ai colorat
Si asezandu-le tu-mi vii în gând
După culoare si ani eu le-am sortat
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E doar o părere
Viata e un joc în culori,
un amalgam de puzzle
într-o cutie de carton,
o tablā de șah cu jucători
tineri și bătrâni, oameni,
de tot felul.
Suntem printi și printese,
avem din toate câte puțin.
uneori sārim calul,
alteori iubim nebunul,
într-un mare joc stupid.
Și de fiecare datā iesim
învingātori în lupta
pentru existentā,
sau uneori apare moartea,
opusul vietii, care nu iartă.
Dar mândria ne împinge
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E doar o părere
Viata e un joc în culori,
un amalgam de puzzle
într-o cutie de carton,
o tablā de șah cu jucători
tineri și bătrâni, oameni,
de tot felul.
Suntem printi și printese,
avem din toate câte puțin.
uneori sārim calul,
alteori iubim nebunul,
într-un mare joc stupid.
Și de fiecare datā iesim
învingātori în lupta
pentru existentā,
sau uneori apare moartea,
opusul vietii, care nu iartă.
Dar mândria ne împinge
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că e important să rupi fărâme din tine și să le împletești cu grijă în cugete blânde sau în adâncuri de suflet sărac în simțiri și avid de iubiri netrăite. În esență, omul este dăruit lumii, cu scopul primar de a întregi energia divină, cultivând binele cu fiecare atom de adevăr, cu micile hibe care definesc perfecțiunea într-un amalgam de emoții menite să transforme constant, propria viziune asupra vieții, într-un mic Univers. Încă nu puteam înțelege dacă dorința de a înfrunta frica, sub toate formele ei, hulpave și năucitoare ar fi constituit întâi un act de curaj și mai apoi progresiv, o virtute meritată. Voiam doar să-mi odihnesc gândurile aglomerate, visele frânte și cerul hazardului în Mâinile pline de Har care mă purtau printr-o poveste străină. Când voi obosi, viața îmi va așterne noi resurse în drum.
Andreea Palasescu (17 februarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!