Poezii despre mi-as dori, pagina 75
Fetiței mele
Fetiței mele, Corina, cu dragoste
Te-am adorat din clipa-n care
În astă lume-ai răsărit
Și, ca pe o gingașă floare,
Cu dragoste te-am îngrijit.
Îmi amintesc, fetița mea,
Cum gângureai, neobosită
Și, Doamne, bine mai era.
Erai atât de fericită!
Văd chipul tău de îngeraș
Și glasul dulce ți-l ascult.
Tu, dragul mamei copilaș,
Când ai crescut atât de mult?
Apoi, să mergi ai învățat
Și teamă nu-ți era deloc
Și câte trânte ai luat...
[...] Citește tot
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- poezii despre fete
- poezii despre fericire
- poezii despre dorințe
- poezii despre cadouri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Somnul codrilor
La poalele pădurii, Arnulf pe lângă foc
Stă singur. E întuneric și plin de spaime locul,
Arnulf e însă tare, și vesel arde focul.
El și-a încercat departe prin alte țări norocul
Cu regii, cari porniră războiul la Sfântul loc.
Așa dori Hatursa: bărbatul ei să fie
Un braț vestit în taberi și mare-n vitejie.
Și Arnulf de dragul fetei, când fata i-a jurat,
Vândutu-și-a palatul și-n taberi a plecat
Sărac acum se-ntoarce, ci-n fapte mari bogat.
E frânt de multe drumuri, dar somnul azi îi piere;
Și focul arde vesel, e noapte și tăcere.
Dar galbenele flăcări prin codru străbătând
Ajung pe la culcușul de iederă uscată
A negrei Nopți. Și Noaptea de zare deșteptată
Încet ridică ochii, se uită-nspăimântată,
S-apropie de flăcări și aproape-n urmă stând
Viteazului în față, ea lung la el privește,
Domol, apoi cu glasul abia-nțeles, vorbește:
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- poezii despre vânt
- poezii despre cai
- poezii despre bătrânețe
Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Într-o zi, Dumnezeu chemă la el pe Sfântul Petru și îi spuse:
- Sfinte Petru, aș dori să mergi prin lume și să afli ce mai fac oamenii. Le-am dăruit Biblia plină de învățăminte spre a le fi de călăuză și exemplu în viață; le-am adus pe pământ scriitori talentați care să creeze basme pentru copii, povestiri și povești religioase sau istorice, inspirate din istoria popoarelor lor; le-am trimis poeți care să-i încânte pe toți cu magia versurilor lor; le-am creat muzicieni care să-i farmece cu acordurile melodiilor lor; le-am dăruit rapsozi și cântăreți cu har care să glăsuiască și să interpreteze minunat creațiile acestora; le-am oferit actori care să performeze cu dăruire și talent creațiile dramaturgilor. Doresc să știu, dacă oamenii se bucură de aceste daruri ale mele și dacă toate acestea făcute pentru ei din suflet, le-au schimbat într-adevăr viața în bine iar munca mea nu a fost în zadar.
Sfântul Petru porni imediat la drum lung. Urcă din greu pe cele mai înalte vârfuri muntoase, unde ascultă doinele, baladele melodioase și istorisirile minunate ale păstorilor, coborâ pe plajele cu nisip auriu și fin ale apelor, întinse și adânci, auzind cântecele și snoavele pescarilor, străbătu orașe și sate, încântat de înțelepciunea proverbelor și a zicătorilor populare și privi alături de oameni reprezentațiile actoricești, participă la serbările organizate în lume cu diferite prilejuri, fiind fermecat de bogăția spirituală a ceremoniilor organizate, îi însoți pe oameni la biserici, la slujbele religioase, participând cu aceștia la rugăciuni și călătoria sa ajunse la sfârșit.
Se întoarse direct în Rai și pentru că avea multe de povestit, despre cele văzute, se prezentă așa cum trebuia, înaintea Domnului.
- Sfinte Dumnezeu, am cutreierat lumea în lung și-n lat, am ascultat versurile minunate ale oamenilor și melodioasele lor cântece, am mers și m-am rugat alături de ei în biserici, am privit scene de teatru impresionante și am participat la sărbători fermecătoare. Am ascultat snoave, povești și povestiri care bucură urechea și mintea oricărui ascultător. Am citit cu plăcere basme pentru copii, povești de tot felul - magice, fantastice, istorice, filozofice, religioase, romantice, satirice... Am totuși o nedumerire. Nu știu ce fel de povestiri sunt acelea care conțin elemente fantastice sau miraculoase, brodate pe fondul unui motiv istoric sau al unei închipuiri mistice, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe, caracterul aparte al unui eveniment istoric, al unui erou mitic sau al unui fenomen. Pentru că sunt deosebite de celelalte, ar trebui să aibă un nume special.
- Adevărat grăiești, Sfinte Petru. Și eu m-am gândit de mult timp la acest lucru. Am meditat îndelung și doresc ca începând de astăzi, aceste povestiri deosebite să se numească "legende", spuse Dumnezeu.
- Doamne, atunci aceasta va fi cu siguranță "Legenda legendelor", pentru că narează tocmai apariția legendei, glăsui Sfântul Petru.
poezie de Cornelia Păun Heinzel din The Alternative (2017)
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre muzică, poezii despre poezie, poezii despre istorie, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre teatru, poezii despre talent sau poezii despre sfinți
Povestea în versuri a Alessiei
Dacă la unsprezece și jumătate dimineața
vei deschide fereastra familiei Paoli,
în partea opusă, pe balconul acelei clădiri galbene fără tencuilă,
o să poți vedea o fată tânără cu părul șaten,
și gri care-ți aduce aminte de o pânză de păianjen.
Alessia are douăzeci și șapte de ani și nu se iubește pe sine.
Lucrează la o patiserie în centru orașului,
lucrează pe tura de după-amiază, și câștigă foarte puțini bani,
prea puțini pentru a închide ferestrele balconului pentru totdeauna.
Când în ochii ei nu se reflectă micile pizze și prăjiturile
dacă-i privești pupilele îndeaproape
poți vedea tramvaiele de pe strada Padova,
fructe în lăzi, rochii, travestiți
(pentru ea mult prea bătători la ochi, ca sânii
transexualilor care îi par ca niște bombe)
sau poate picioarele femeilor frumoase,
netede, netede sub fustele mini.
La vârsta de șaptesprezece ani Alessia visa
să devină avocat,
dar tatăl ei a murit în urma unui atac de cord
[...] Citește tot
poezie de Menotti Lerro din Poeme alese, Genesi, Torino, (2013), traducere de Simona Sămulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre pisici, poezii despre picioare, poezii despre dimineață, poezii despre copilărie, poezii despre botez sau poezii despre încălțăminte
Nu inteleg
Fetelor din lumea-ntreaga
O-ntrebare pentru voi
O familie se leaga
Cu o suta sau cu doi?
O chestiune cam neclara
Pentru mine om modest
C-a ajuns normal sa-mi para
Chiar si actul de incest.
Vina s-o purtam.. barbatii
Penrtu ca asa-i mereu
Mai bine plateasca altii
Culpele in locul meu.
Va prezint gandul femeii
Sub aspect contemporan
Ar da tot sa-si ia cerceii
Pe barbat n-ar da un ban.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fete .... femei! Intr-o buna zi, vei descoperi diferenta. La fel ca si intre baieti si barbati! Nu e necesar [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre moarte, poezii despre femei, poezii despre bani, poezii despre vorbire sau poezii despre virginitate
Scrisoarea III - Parodia imigrantului
Imigranți, copii de suflet ai lui ăla cu A mare
Nu puțini, milioane, după ultima estimare,
Răspândindu-se în roiuri întind corturi uriașe
Și ascunzându-se în ele fac planuri ucigașe.
Iată vine-un imigrant ce părea mai descurcăreț
Johannis privind la dânsul îl întreabă cu dispreț:
- Was ist das?
- Was? Și de mai știi și românește
Domnul nostru vrea să-ți spună ceva ce te privește.
La un semn deschisă-i calea și se-apropie de Cotroceni
Un imigrant atât de simplu că se pierdu printre bucureșteni.
- Tu ești Johannis?
- Da imigrante!
- Am venit să-ți cer să ne primești,
România e frumoasă, e o țară ca-n povești.
- Orice gând ai imigrante și cu orice planuri vei fi sosit
Cât suntem încă la pace eu îți zic du-te de unde-ai venit.
Despre partea cu primitul, noi și-așa suntem săraci
[...] Citește tot
parodie de Rozsnai Zsolt, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rozsnai Zsolt
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imigrație, poezii despre România, poezii despre președinte, poezii despre frumusețe, poezii despre șefi, poezii despre viteză, poezii despre sărăcie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Cugetările sărmanului Dionis
Ah! garafa pântecoasă doar de sfeșnic mai e bună!
Și mucoasa limânare sfârâind săul și-l arde.
Și-n această sărăcie, te inspiră, cântec barde
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.
Un regat pentr-o țigară, s-umplu norii de zăpadă
Cu himere!... Dar de unde? Scârțâie de vânt fereasta,
În pod miaună motanii - la curcani vânătă-i creasta
Și cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă.
Uh! ce frig... îmi văd suflarea, - și căciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă,
Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă
De năvod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.
Cum nu sunt un șoarec, Doamne - măcar totuși are blană,
Mi-aș mânca cărțile mele - nici că mi-ar păsa de ger...
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,
Un palat, borta-n părete, și nevasta - o icoană.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre poduri, poezii despre zăpadă sau poezii despre urechi
Enghidu
A murit Enghidu, prietenul meu,
care ucise cu mine lei.
(din poemul Ghilgameș)
I
Privește-ți mâinile și bucură-te, căci ele sunt absurde,
Și picioarele privește-ți-le, seara, drept cum stai,
Atârnând spre lună.
Poate că sunt mult prea aproape ca să mă vezi,
Dar și aceasta e altceva decât nimic.
Mă voi face depărtare, ca să-ți încap în ochi,
Ori cuvânt, cu sunete de mărimea furnicii,
Ca să-ți încap în gură.
Pipăie-ți urechea și râzi și miră-te că poți pipăi.
Pe mine însumi mă dor, în scurtă trecere.
Mi-am întins privirea și ea a întâlnit un copac,
Și el a fost!
Umerii privește-mi-i, și spune-ți că sunt cei mai
Puternici pe care i-ai văzut, după iarbă și bivoli,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Dreptul la timp
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre râuri, poezii despre prietenie, poezii despre mâini, poezii despre dans sau poezii despre cuvinte
Din prag
O, dar e mișelnic lucru singur zilele să-ți curmi!
Ce cumplit îmi vânturi mintea, și cu ce-ndârjire-mi scurmi
Noaptea gândurilor mele, Moarte, când îți stau în față!
Simt că-nnebunesc... Mă turburi. Fugi cu neagra ta povață.
Înțeleg, împărăția ta, cu veșnica-i odihnă,
Este singura-mi scăpare. O să fiu acolo-n tihnă:
Nici urât, nici dor; nici cobea neprielnicelor gânduri
N-or mai răscoli cenușa rece, țintuită-n scânduri.
În sicriu dormi somn de piatră. Nici un zgomot, nici o grijă;
Viermii nu te mai întreabă de-ai fost aur, de-ai fost schijă,
Cap de geniu, ori de vită tot o hârcă scofâlcită,
Goală, batjocoritoare gură, pururea rânjită.
Ș-o să dorm, în întuneric și în liniște eternă.
N-o să-mi pese căpătăiul de-mi va fi pietroi, ori pernă.
De-mi va putrezi sicriul și găteala de pe mine,
Pentru galbenele-mi oase nu va fi nici rău, nici bine.
Neastâmpărații șoareci dacă-n capul meu și-or face
Cuib, nesupărați de nimeni, vor petrece-acolo-n pace.
Poate-o lacrimă, pe piatra ce-mi va coperi mormântul,
Va cădea din ochii mamei, poate scutura-va vântul
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă, poezii despre întuneric, poezii despre negru sau poezii despre mamă
Călătorul obosit și însetat
Ce toamnă ar fi, timpul frunze de-ar avea;
Prin frunze că ne-am iubi: și din pom frunze-ar cădea,
Dar timpul are primăvară, cu flori frumos mirositoare
Să tot îți pierzi vremea pe-afară, țopa țop, din floare-n floare.
Bate-un vânt călduț de vară, și eu văd un călător
Se grăbește, este seară, este scumpul cititor,
Pare obosit, agale, dar pășește mai departe
A parcurs o lungă cale, citindu-mi această carte.
Acum bate la portiță, a văzut lumină-n casă
A văzut că am guriță, și am vocea foarte groasă;
-Așadar, este bărbat, este-n casă, nu greșesc
Și mai tare am să bat, să iasă, să îi vorbesc.
-Cine bate, cine bate, cine bate-n poartă tare,
Intră, că am descuiate, și-ncuiate și se pare?
-Nu vă supărați, sunt eu, sunt un simplu călător
Sunt trimis de Dumnezeu, sunt bolnav, și simt că mor.
[...] Citește tot
poezie de Paul Preda Păvălache (7 aprilie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre ploaie, poezii despre papagali, poezii despre lene, poezii despre lectură sau poezii despre flori