duce

De vrei să vii

Te-am aşteptat în gând la miezul nopţii,
La cea mai tainică-ntâlnire,
Te-aş fi lăsat să intri, dar momentul
Era ca strigătul iubirii.

Nici uşi deschise sufletului nu aveam,
Doar o părere sub un cer de stele,
Mi-ai arătat cărarea dealtădat',
Să-mi laşi iluziile să mai spere.

Priveam pe lângă tine toată clipa,
Ca un balsam ce împletea o dimineaţă,
Simţeam îmbrăţişarea nopţii ce se duce,
Şi ploi de lacrimi îmi curgeau pe faţă.

De vrei să vii din nou, să vii în zori,
Şi-am să deschid ferestra inimii rănite,
Un basm aş scrie, cum adeseori,
Noi ne-am pierdut în lucruri diferite.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne aflăm

Ne aflăm mereu pe drum
Când la vad, când la răscruce,
Apa-i foc, şi ceru-i fum
Drumul, nu ştim unde duce

Semne nu-s, iar hărţi lipsesc,
Ghizi, de mult nu se găsesc.
Batem pasul în cerc mic
Alegând când drept, când dreapta
Impingând ba scut, ba dric
Şi nu-i cugetul ca fapta,
Ne certăm, ca orişicine
Că nu ştim că ştim mai bine

Drumu-i strimt şi e spinos,
Noi, bălângănind pe jos
Pe ţurloaie prea firave
Ne-mproşcăm în culpe grave
Cum că drumu-i drum de dos

[...] Citeşte tot

poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spun...

Azi ploaia îmi va şiroi prin gânduri,
Nu tu, iubire care nu mai vii
ca să îmi ştergi torentele din rânduri...
Nu-mi mai citeşti cuprinsul, nu-mi mai scrii

poeme pe bărcuţe de hârtie,
nu-mi mai împachetezi niciun refren
în foi albastre de melancolie
şi nu cobori senin din niciun tren

în gara noastră..., singura în care
au mai rămas zorele la fereşti...
Azi ploaia îmi va duce la culcare
umbra tăcută, depănând poveşti

din ghemul unei veri tot mai ciudate
ce înrămează arşiţi şi răcori
dar mâine... îmi vei fi din nou în toate
speranţele, iubire ce mă dori...

poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facă-se doar voia Ta!

Mama mea, când m-a făcut,
n-a ştiut că sunt de lut.
A sperat că sunt din stâncă
şi că stânca n-o să plângă.

Am plâns mult, dar m-am oprit
şi lutul nu m-a-mpietrit,
lacrimile mele toate
de TINE au fost uscate.

Zice-o vorbă din bătrâni:
"Greul ne face mai buni
şi Dumnezeu nu-ţi dă cruce
pe care să n-o poţi duce".

Stai cu mine, Doamne, TU,
şi mângâie-mi sufletu',
că de-acum sunt pregătită
să înfrâng orice ispită!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planuri de amurg

un vis din tinereţe mi s-a împlinit
universul a deschis o poartă pentru mine
eliberată din sclavie zbor spre infinit
urmând supusă lumini diamantine.

iubirea de vers departe o voi duce
unde nu sunt bezne unde nu sunt furi
voi întâlni mântuitorul la răscruce
El poate să se-ndure şi de trubaduri.

cu turma de vise voi trece şi munţii
precum oaia cea blândă voi urma Păstorul
cu tâmplele albite la marginea frunţii
am să ating steaua să îi simt fiorul.

înalţ zilnic spre Iisus rugăciunea minţii
până când moartea va răpi din mine viitorul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

Ne amăgim că-ntregul este număr par,
nu căuta din izbăvire risipind candoare
iubeşte-te ca pe întreg, altar
ce vieţii dureros-duios îţi eşti... o răsuflare.

Din bangul vieţii îţi hrăneşti avântul
şi pui şirag mărgăritare din trecut,
curând din nori culegi destin, gândul
rămâne singurul ţignal, avut.

Glisezi între nenumăratele oglinzi de oameni,
ce-şi duc poveştile ca pe o cruce
şi moşteneşti greşeli ce devin datini,
din suflet doar un scâncet, atât... duce.

Dar ce te ţine prizonier în propria-ţi celulă,
ce îţi lipseşte ca să zbori?
Să ştii că viaţa e o aventură
Iar Dumnezeu veghează, dincolo de nori...

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glisando

Ne amăgim că-ntregul este număr par,
nu căuta din izbăvire risipind candoare
iubeşte-te ca pe întreg, altar
ce vieţii dureros-duios îţi eşti... o răsuflare.

Din bangul vieţii îţi hrăneşti avântul
şi pui şirag mărgăritare din trecut,
curând din nori culegi destin, gândul
rămâne singurul ţignal, avut.

Glisezi între nenumăratele oglinzi de oameni,
ce-şi duc poveştile ca pe o cruce
şi moşteneşti greşeli ce devin datini,
din suflet doar un scâncet, atât... duce.

Dar ce te ţine prizonier în propria-ţi celulă,
ce îţi lipseşte ca să zbori?
Să ştii că viaţa e o aventură
Iar Dumnezeu veghează, dincolo de nori...

poezie de Şomandra Sorin
Adăugat de Şomandra Sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici măcar

Te-aş schimba prin târguri mâine pe un car cu patru boi
Sau pe-un codru vechi de pâine şi o traistă-n patru foi
Te-aş schimba c-aşa mi-e felul te-aş schimba la o adică
Te-aş schimba cu muşeţelul ori cu verdele-n urzică
Te-aş schimba pe-un şase şase cu iluzia din zar
Cu trei ţigle de pe case cu un pod şi nici măcar
Nu te-aş lua nu te-aş întoarce nu te-aş duce nu te-aş... da
C-ai aşa pe vino-ncoace şi eşti cel mai cel cumva
Te-aş amesteca-n culori folosindu-mi trafaletul
Ca apoi prin zece sori să îţi trec arzând portretul

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metanier

Ce rost are o cale care nu duce la tine?
Ce noimă are un cuvânt care nu este numele tău?
Ce iubire se poate numi iubire
atunci când nu eşti cu mine?
Timpul trece ca un joc de cărţi
pe care-l ştii dinainte pierdut.

Uneori, într-o cârjă
are loc toată libertatea din lume.
Aşa cum Tatăl adoarme
în inima unui neprihănit,
fără să-şi pună ceasul.

Cât adevăr este în filme?
Te naşti
motor ai râs, motor ai plâns.
Ajungi acasă
motor ai râs, motor ai plâns.
Ajungi la cimitir,
motor au plâns, apoi au râs

[...] Citeşte tot

poezie de Costin Tănăsescu Ştefăneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sentiment frugal

Se duce toamna, vântul m-apasă
Îmi spulberă şi zilele din an,
În poartă un trandafir îmi plânge,
Îi dau dreptate, soare nu mai am.

Începe-a ninge-n ochi cu toamna gri,
E pe sfârşite verdele din noi,
Pe-alei din ani veni-va timp târziu
Şi ierni ce le-am aduce amândoi.

Mi-e dor de mare, de talazul ei,
Pe fire de nisip aş desena
Să uit de ploi, de vânt şi de ninsori
S-aduc iar vara-ntreagă-n viaţa mea.

Mi-eşti vara ce-a trecut din calendar,
Te-am decupat din gândul meu de ieri,
Încerc să-ngheţ un sentiment frugal
Şi să-l acopăr, să nu mi-l oferi.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!