duce

Stele vechi

Oriunde mi-ai purta iubirea,
nimic nu poate-a mă lega de-acest Pământ
în afară de obişnuinţa sau făgăduirea
unui orizont ce ne duce departe, râzând,
făcându-ne să ne pierdem în iluziile unui cer
ce continuă să cadă în spaţiile sale surâzând,
ca ramurile puternice, albe de acer.
Suntem încă aici...
Întinşi pe această plajă încercând
imensitatea albastră să întrevedem,
acel ceva din care facem parte vrând-nevrând
în timp ce vântul târăşte valurile mării gemând.
Inutile sunt cuvintele...
În ochi doar ne privim continuând
să simţim toate aceste stele vechi
ca fiind propriile noastre poteci.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biata doică

Rotindu-se, planeta
ne duce zile şi nopţi în braţe,
o doică iubitoare care face
greşeli înfricoşătoare. Suntem loviţi de vulcani,
tornade, cutremure.

Ruşinată, ea ne oferă buchete de flori
şi răzoare cu cântece de păsărele,
şi apusurile lui Turner.

Biata doică, doar atâta ştie...
Ea, chiar dacă s-ar opri, legănând landoul
într-un părculeţ din spaţiu
şi conversând cu alte doici,
despre ce-ar putea sporovăi?

... despre crizele de nervi ale plodurilor
şi singurătatea de-a fi o doică
al cărui unic copil, draga ei Lună,
se află la mii de mile distanţă?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul vieţii

Ceru-acoperă pământul cu o mantie de ceaţă
Zorii tinereţii noastre parcă nu se mai ivesc
Raze dulci ne înfăşoară şi destinul ne răsfaţă
Dar m-afundă sărăcia şi necazuri ne-nvedeţesc

Rămuros e pomul vieţii, însă unde-i rodul?
Mâine frunza se usucă şi în vânt îşi duce dorul
Ne-ntrebăm adesea: oare care-n viaţă ne e scopul
Oare ce în lumea asta ne rezervă viitorul?

Vreau ca pruncii să zâmbească. Vor lumina să răsară
Toţi copii lumii noastre. Sufletul să nu ne doară
Că n-are haine sau mâncare, mutilaţi sunt... orfani
Vreau să fie pace-n lume, să rămână mii de ani.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaime

iubite,
fug ca o laşă de viaţă,
de iubire, de cântece
am spaimă de cutremure,
de moarte, de tine,
de braţele tale îndrăgostite de mine,
de cuvinte, de sângele meu
plin de poezie şi de candori.
mă despodobesc de dantelele
care-ţi fură ochiul-zeu,
de cuvintele care scapără în atingere
cu trupul meu devenit pâine şi apă
şi apoi cuminecătură,
în timp ce tu urmăreşti lupul alb
prin pădurea de ispite
moartea, noapte de noapte,
mă fură şi mă duce la iazul
unde vin stelele să mă culce până-n zori
la răscruce de destin,
unde se logodesc vieţile noastre

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abatorul

german e gata gata să în
ghită muncitorul român eva
dat
din carantină direct în abatorul
cinci şi mitruţ din copălău
e billy pilgrim - nu e al doilea
război mondial e germania
secolului 21 - kurt vonnegut jr
a lăsat cruciada copiilor
realitatea abatorului îl lasă
la mun
că
pe mitruţ dănuţ şi alţi bărbaţi
(?!) 12 ore zilnic şapte zile din şapte
poţi să scrii experienţa abatorului german
dacă scapi viu
sau
dacă scapi de malaxorul lui
billy pilgrim îl con
duce de mână pe mitruţ la ieşirea

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri în penumbră

mă chinuie foamea unei iubiri neîmplinite
ce aşteaptă-n penumbră de lume ascunsă
apare uneori în ochii tăi
e o licărire verzuie mai aprinsă
o scânteie ce tălpile-mi aprinde
as vrea să fug spre tine
e ca o chemare in braţele ispitei
e ca o mângâiere ce parcă o simt
dar luna-şi plimbă stelele şi te duce iar în umbră,

mă chinuie foamea unei vieţi netrăite
ce zace în mine şi tot creşte acum
mai mult ca oricând te vreau lângă mine
să-mi cunoşti lumea ce nu mai pot s-o ascund
ajunge o şoaptă, un pas mai aproape
doar atât ca la tine s-ajung.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce zile trăim azi

Vai! Vai de tine ţară fară lege...!
Umblăm în beznă de vreo trei decenii,
Primim cuvinte dure şi ciomege,
Ajuns-am rău, sămânţă-a buruienii!

Lovim, lovim în semeni şi în bestii,
În palme, singuri ne vom bate cuiul!
Uitat-am dansu' lebedei prin trestii
Şi caprioarei să îi iubim puiul!

Dar ce greu o să ne mai ducem crucea
Şi nu vom mai privi spre cerul azuriu,
Deja paşii ne poartă spre răscrucea
Cu drumuri ce ne-or duce în pustiu!

Ce zile trăim azi în ţara fără lege...
Şi Dumnezeu, curând, o să ne nege!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţul

Dulce muză divină
mă îmbată cu vin
mă duce departe
de teroare şi chin
ăsta-i momentu' sublim
cer înstelat şi senin
că vreau s-o cer de nevastă
că poate nu mai am timp
şi frica de am s-o pierd
mă consumă încet
cele mai negre gânduri ies la
suprafaţa şi cred
că totul e un coşmar
să mă trezesc n-am habar
şi aparent dispar treptat
sub oceanul amar
e clar că n-am invaţat
să inot pe uscat
eu sunt cel ce poartă vina
din cauza mea cad

[...] Citeşte tot

poezie de Eduard Palade din Sursa directă (26 mai 2013)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aleea cu trandafiri

Pe aleea cu trandafiri
Parcă m-aş tot duce
Simt în suflet şi-n priviri
Fin parfum din vii trăiri
Care farmec vieţii aduce.

Dar şi spinii-i simt ades,
Şi-al lor rost e sfânt
Când pricep acestea ce-s,
Pricep ce-i mai ne-nţeles
Pe acest pământ.

Şi cu cât pe-această alee
Îmi urmez eu drumul
Spinu-adânc să-nfigă vree
Dar atunci îi simt eu ce-e
Tot mai mult parfumul.

Doamne, ajută-mi să-nţeleg
Rostul vieţii mele

[...] Citeşte tot

poezie de A. Cornel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legaţi vom fi şi dincolo de astre

Te-aş duce pe la babele din sat
Să te descânte de urât şi teamă,
De farmecele care eşti legat,
De dragostea şi vocea-mi ce te cheamă!

Să te descânte de deochi şi rău,
Ulciorul să îl spargă-n faţa uşii,
Să lege busuiocul de clănţău
Suflând în pulberea udă-a cenuşii.

Dar Nastasia a murit demult
Şi Stanca este oale şi ulcele
Şi nimeni nu mai crede-n acest cult,
Rămas-ai numai în mâinile mele.

Te-aş descânta şi te-aş lega mai strâns
Decât în prima zi a nunţii noastre,
Dar uite cât de mult anii ne-au nins,
Legaţi vom fi şi dincolo de astre.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!