minciuna are picioare scurte

Vin mascaţii!

Hărmălaie-n bătătură,
Ţipete şi exclamaţii!
Înarmată hoardă dură:
Vin mascaţii!!!!

Nici hunii, veniţi ca roiu',
Nu veneau aşa de mulţi!
-Maică, a-nceput războiu'?
Luăm pruncii, fugim în munţi?

-Nu bre, au venit mascaţii,
Ca să-l umfle pe primar:
Nu-s nici ruşii, şi nici alţii...
-Na, bea apă cu zăhar!

-Doamne, ce sperietură,
Să cad din picioare, mamă,
Să-mi dea sufletu' pe gură...
-Nici de Dumnezău, n-au teamă!

poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori,
Şi câtă bucurie în jurul casei voastre:
Priveşte, vin păunii cu crestele albastre
Şi cozile învoalte ca un ghiveci de flori.

Şi-n urma lor, curate şi lucii ca zăpada,
Păşind pe cărăruia cu albe romăniţe,
Coboar-acum alaiul de mândre păuniţe,
Că de-atât alb, deodată s-a-nveselit ograda.

Şi s-a trezit măgarul zbierând duios la soare,
Vroind să spună parcă ce vede şi-nţelege;
Dar trist îşi pleacă fruntea ca Midas, vechiul rege,
Văzând albastra-i umbră culcată la picioare.

poezie clasică de Dimitrie Anghel din Fantazii (1906)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea ta

Plutesc pe Marea înspumată,
Pe-o plută ce abia se ţine,
Precum iubirea-mi disperată,
Ce te visează doar pe tine...
M-agăţ cu braţe vlăguite,
De ude bârne mişcătoare,
Visând la zilele-nsorite,
Când îţi voi plânge la picioare,
Iar dinspre-ndepărtate maluri,
De-oi auzi a ta chemare,
Pe dată voi sări în valuri,
Şi voi stăbate Marea Mare,
Iar dacă n-oi avea putere,
Să birui Marea nesfârşită,
Rămâne-va trudita-mi vrere,
Să-mi fi mirifică iubită...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va fi lumină de stele ?

Va fi lumină de stele
la noapte, pe cer puzderii de mărgele,
în timp ce ea adună lucruri minunate,
damasc
şi liliac
şi ierburi aromate?

Oare va găsi ea flori
sau va descoperi spini
stând de gardă
rozelor încă neînflorite-între străini?

Va fi lumină de stele
la noapte, pe cer puzderii de mărgele,
în timp ce ea adună-n parfum de chiparos
scoici de mare
şi midii
şi pene de albatros?

Oare va găsi ea comoara sau

[...] Citeşte tot

poezie de Michael R. Burch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbrăcată-n mini fustă (glossă de sezon)

Dezbrăcată-n mini fustă
Pe nisipu-încins la soare
Şi-a bronzat şi mintea-îngustă
De-aia-i azi... rătăcitoare;
Cu gândirea-i de mangustă
Ea se vrea cuceritoare
Din priviri bărbaţii-o gustă
De la cap pân' la picioare...

N-are cap, deci nici n-o doare
E de felul ei... robustă
Deşi suplă ca o floare
Dezvoltată într-o pustă;
E-n continuă schimbare
În ţinuta ei... vetustă
Arătoasă ea se pare
Dezbrăcată-n mini fustă...

Atitudinea-i e frustă
Intră-n bar, e zâmbitoare

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa mea

Mireasa mea de albe catifele,
Cu stele şi mătăsuri la picioare,
De-acum sunt martor al iubirii tele
Şi sufletul îmi este sărbătoare.

Mi-am pus altar şi fiinţa şi destinul
Am evadat în lumea cu poveşti,
Eu sunt paharul spart, iar tu eşti vinul
Din care dacă bei, ai să trăieşti.

Eu sunt altar, tu flamură de stele
Şi universul meu de diamante,
Vlăstar, nădejde a iubirii mele
Lumina cea de dincolo de moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţelul, amicul meu

Într-o curte, la o casă,
Cu flori mândre la terasă,
E-un căţel, ca nimeni altul,
Cred că-l ştiţi şi voi, Băiatul!...
Cu picioarele lui, scurte,
Se tot zbenguie prin curte,
Iar blăniţa lui tărcată
Se iveşte după poartă.

Latră rar şi cum se ştie,
Nu prea face gălăgie,
Nici nu sforăie în somn,
Ce mai, parcă e un domn...
Pe când m-am apropiat
De căţelul, zis Băiat,
M-a luat cu binişorul,
Mi-a adulmecat piciorul,

Ne-am simţit, aşa, deodată,
Buni amici pe viaţa toată.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (8 iunie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 90

Deci poţi să mă urăşti oricând doreşti;
Şi-acum, când lumea-i împotriva mea,
Doboară-mă, necazul să-mi sporeşti,
Iar că mă pierzi, să n-ai inimă rea.
Şi dacă am scăpat apoi de chin
Să nu vii pe la spate să m-ataci,
Căci dup-o noapte grea ar fi hain
Ca ziua în picioare să mă calci.
Dacă m-alungi, n-o face la final
După ce rele mici m-au săcâit,
Ci fii tu primul, ca să simt brutal
De la-nceput, cum soarta m-a lovit.

Jale mai mare nu este, socot,
Decât să ştiu că te-am pierdut de tot.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet banal de toamnă

Un nor se zbate-n tâmplă. Asta-nseamnă
că-mi cresc picioare pentru fuga-n Creta.
Ma-nvârt în ceasul mut din girueta
cocorilor tangenţi la zbor de toamnă.

Din cuadraturi celeste cade
blestemul orologiului, în brumă.
Chircită, vara se-nveleşte-n humă,
şi-n visuri se retrage în Pleiade.

Smerit se pleacă ulmii spre furtuna
ce-n falduri violete explodează
o simfonie-n cer. Nervoasă, Luna

cu voaluri de sonată se fardează
la balul vârcolacilor. Nebuna
s-a deghizat în steaua de amiază...

sonet de Radu Ştefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu dragostea regăsită

Talentul stă în mintea crudă.
Neliniştea-n adolescenţă.
Minciuna este stăpână
la leneşi, prin excelenţă.
Uitarea uită să spună
adevărul despre viaţă.
Sălăşluiesc împreună
în mintea noastră isteaţă.
Dragostea sălăşluieşte
poate-n florile de tei.
Sau poate, doamne fereşte,
arde. Scapără scântei.
O fi în susur de izvor,
în foşnetul frunzelor.
Sau poate că o ascunde
vântul, în a sale unde.
Ne facem griji în zadar.
Dragostea-i chiar lângă noi.
Cu dragostea regăsită
multă vreme vom trăi.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!