stefan klein

Sărutul

Ca frunza ce se lasa pe izvor iti tulbur sufletul c-o sarutare, si gura ta, sorbindu-ma, tresare cu valuri care nu mai stiu ce vor.

Nici focul nu cutremura mai tare, nici vantul nu imbata mai usor. primesti pe umeri un frunzis sonor care se scutura dintr-o cantare.

De ce suspini?
Ce nour te patrunde?
Pe frumusetea ta ca peste unde se lasa lenes un umbros vesmant.

Ah!
Frunza mea se face scrum pe gura
Dar, putrezind, salbatica nervura isi zgarie profilul
in pamant.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să ne botezăm mişcările

ea
este londoneza mea de apă
are pardesiul ţuguiat la buze

bricheta ei ascunsă în deget
trezeşte ţigara din somnul lung

parcă plouă de când m-am născut
sunt sigur că
în noaptea asta visele vor veni înot

în dormitorul nostru fereastra va da înăuntru
unde
lumânarea va pipăi galben
tavanul

numele ei va sta întins pe spătarul scaunului
al meu ghemotoc la glezna patului
vom avea o singură carapace de piele
sub bolta cearceafului

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul ploii

Îi lucesc în iarbă ochii adânci de ploaie,
Cred că e rănită pasărea-văpaie...
Când răsună glasul muntelui de fier,
Inima vântoasei tremură în cer.

Poa' să fie duh căzut din paradis -
Ce să fie, mamă, pasăre ori sfinx?
Cum zice legenda, s-a întâmplat odată,
Duhul prinse viaţă într-un fir de apă...

Nu este nălucă din vremuri uitate,
E sufletul ploii venit de departe.
E demult acolo, l-am văzut cândva,
Era piatră seacă, pământ nu era.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Copilul şi Norul
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de verde, dor de mamă

Auzi cum îmi cade lacrima pe iarba ta?
Şi eu nu ţi-am adus măcar un colţ de pâine.
Doar tu coaci bine pâinea, cu cântec, cu ceva -
Acasă e amar, aici eşti verde mâine.

E vremea şarpelui de oţel pe linii de marfare,
Şi tac şi taci, române, când trenul şuieră în gară!...
Stejarul simte veacul tragic, şi negreşit se moare;
Copaci cu suflete tăiate s-au ruşinat şi au plecat din ţară.

Ruşine mi-e de moarte, de voievozi şi de haiduci,
Că România îngenucheată ajunse cuib de cuci.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de Marian St. Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu vreau nimic altceva decât să fiu disperat. Asta e dorinţa şi ambiţia mea. Şi e dreptul meu să fiu lăsat să fiu ceea ce vreau să fiu. Dacă eu vreau să fiu cal... să fiu lăsat să fiu cal. Dacă îmi arde buza să fiu maşină de formula unu... e normal să fiu lăsat să mă simt maşină de formula unu. Pe nebunii mei eu îi las să fie ce le pofteşte sufletul: Napoleon, Ştefan cel Mare, bicicletă sau ac de pescuit...

Gheorghe Truţă în Marea brambureală (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe cunoscute

fereastră-n mine, ochilor tăi du-mă
şi contopiţi nu ştii de cine, care...
cerşea la porţi de plânşi înlăcrimare
acelaşi Dumnezeu de taine-n sumă...
privirea noastră plod de ape are
a stinge foc de sânge şi de humă
că unu-n altul căi amor ne-ndrumă
în răstignite dimineţi pe zare...

&

iubirea-i existenţei atrofie
din ea păcatul de e amputat,
un strai în care s-au înveşmântat
şi sfinţi de Sus, ori încă-n lut, pe glie...

&

îmi răsucesc mustaţa-n văz la tine,
cafeaua-mi beau acolo, pe retine...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artistul a venit cu NOUL, amânat în mai multe rânduri de situaţia creată azi în lume, iar surpriza a fost pe măsură: un spectacol impresionant care a trecut uşor de EXCEPŢIONAL datorită a ceea ce artistul a fost pe scenă: sufletul spectacolului, sufletul marelui public, Sala Palatului fiind plină-ochi ca în vremurile de odinioară.
Fuego a trecut ‘'artisticeşte'' de febra raţiunii, permanent ‘'lipit'' de scenă şi totodată dinamic pe durata întregului (super)spectacol, susţinut de corul Accoustic şi Orchestra Metropolitană Bucureşti sub bagheta Maestrului Daniel Jinga.

Ştefan Radu Muşat în Paul Surugiu – Fuego în Concertul Pop Simfonic de la Sala Palatului - 15 Mai 2022 (16 mai 2022)
Adăugat de Nicoleta Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentele autentice ale spectacolului au curs, oferind grandoare şi eleganţă întregului, însă momentul forte a fost duetul artistului cu regretatul Aurelian Andreescu, coborât din stelele reci pentru a-şi interpreta şlagărul de referinţă, Copacul, unde sincronizarea cu Fuego a fost perfectă; momentul a fost unul în care orice descriere este de prisos: Fuego şi-a demonstrat cu brio ''clasa artisticească'', aşa cum maestrul Geo Saizescu obişnuia să se exprime faţă de ceva ce însemnă artă lipită de suflet cu sufletul lipit de artă.

Ştefan Radu Muşat în Paul Surugiu – Fuego în Concertul Pop Simfonic de la Sala Palatului - 15 Mai 2022 (16 mai 2022)
Adăugat de Nicoleta Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa vie

Când ani şi secoli or să se strumute
ştergând din amintire pe poet
şi-aceste versuri, licărind discret,
vor sta-n răscrucea graiurilor mute;

când alte stele-n cer, peste făget,
îşi vor aprinde tânăra virtute
şi dragostea va înflori mai iute,
şi vârstele vor trece mai încet;

când fiecare clipă, nendurată,
va pune peste lucruri o durată
de patimă şi vis, sub zmalţu-i mat:

cenuşa mea, în urna de pe stâncă,
fidelă ţie, tresări-va încă
în flăcările ce m-au consumat.

sonet de Ştefan Augustin Doinaş din Ovidiu la Tomis (1956)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zeu al hotarelor

Un zeu al hotarelor sta intre noi.
Sarutul ramane pe umerii lui si zace uitat, putrezind ca marul pe care candva l-am muscat amandoi.

Ne-aducem aminte c-a fost amarui.
Pe sanii de bruma, pe solduri apoi bogat palpaia cu flacara-i parul, asa cum de-atunci neincetat il vazui.

Acum esti departe, iar visul e scrum.
O unda bogata-n fum si dezastre trecand spala lespedea unde sezum.

Acum inteleg ca pana la moarte de varsta de foc, de inimi, de astre un zeu al hotarelor ne desparte.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!