de+ziua+profesorului

Scut

Iubirea ma apara,
de aceea port
fruntea sus, in exil printre oameni.
Cand ziua decade si cand, spre apus,
Cumpana linistita se-nclina,
o, atuncea, de sus,
primesc o tristete senina.

Ochii mei in extaz ratacesc
spre adancul fantanii unde stelele scapara.
O, de al stelelor dor ma topesc
si m-as duce la ele,
dar Iubirea ma apara.

Cu graiuri nebune ma cheama,
in lunci, cantatoare Undine.
Si cand sa le ajung, Piaza Rea
ma trage la dansa: la mine, la mine!
Dar ma insoteste acel Cineva,
Iubirea, pururi cu mine.

poezie celebră de Emil Botta din volumul: Pe-o gură de rai
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

prin mine cresc frunze
prin mine cresc ramuri
prin mine cer a rodit
în mine se-ascunde
vuiet de mare
şi glas strămoşesc
ce-a doinit.

prin mine izvoare
îşi varsă tumult
în râuri ce vin
dinspre munţi
prin mine cresc muguri
de viaţă în iarbă
şi roşul în ie cusut

ce tristă-amăgire
bat clopote-n vale
şi doarme bunicul in deal
veni-va o zi

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea tonului potrivit

- îngere! – am strigat fără
a-mi drege glasul
şi coarda vocală
dreapta
mi-a plesnit
- îngere! – am strigat şi-a doua oară
fără să-mi dreg glasul
şi coarda vocală
stânga
a plesnit
colorând aerul
cu sunete roşii...
- îngere! – am mai strigat
de data aceasta cu cu privirea
goală de ochi
nu din teamă
ci cu sfiiciune
- îngere! bună ziua! – voiam eu să spun
adică
să-mi salut politicos îngerul...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Jorz din Suflecarea trupului de pe suflet
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet smălţuit

Sunt
tardiva presimţire
şi vocea
somnului cosmic,

oprite la poarta zeilor.

Să fiu altceva,
dacă mi-aş dori,
nemiloasa viaţă
ar muri,

jucându-se

cu ultimele
imagini nescrise
de bunul meu Dumnezeu,

cu sufletul meu smălţuit,

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anii fizici omul îşi corectează puterea sa fizică, pentru a-şi înnoi forţele pentru ziua de mâine. În anii spirituali, omul îşi transmite sufletul corecţiei deosebite, la nivelul Creatorului şi, pentru aceasta, el primeşte putere şi instrumentul deosebit care îl ajută să câştige o nouă dimineaţă, o nouă lumină. În principiu, nu este deosebire fiziologică între un înţelept şi un om de rând, însă înţeleptul, chiar dacă merge să doarmă în mijlocul zilei, pentru el noaptea a fost o acţiune spirituală şi nu o situaţie fizică, iar el se va folosi de ea pentru a primi instrumente noi, să le corecteze în lumile superioare.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, XXVII - Ora corecţiilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rai de crini

În ziua ce soseşte
cu raze de foc plină,
pluteşte lin în aer
aroma-Ţi cea de smirnă,
ce-mbată orizontul
cu străluciri de stele
şi poartă-n vis albastru
mirul tăcerii grele.

În seara ce îmbie
cu chipu-i de tăciune,
ce-mbracă cu mătase
întinsul peste lume,
Te-aştept lângă fereastra
ce stă deschisă larg
pe Tine - dulce vis
al cerului meu drag.

Te port mereu în suflet
ca pe-un rai de crini

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe A. Stroia (28 august 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia izvorul vieţii

Femeie, când mă uit în ochii tăi,
Văd cerul plin cu stele,
Femeie, când ascult cum bate inima ta,
Văd viitorul vieţii mele.

Femeie, când eşti departe,
Sufletul mi se aprinde de dor.
Când eşti lângă mine,
Dorul mi se preschimbă în amor.

Femeie, când sărut mâinile tale
Albe ca miezul pâinii,
Atunci înţeleg că tu eşti
Speranţa mea în ziua de mâine.

Căci fără tine, femeie, lumea ar părea
O frunză bătută de vânt,
Dar cu tine e ca o grădină a raiului,
Unde îngerii niciodată nu plâng.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet floare

Sunt suflet floare sau undă de mare,
şi ploaie sau vânt, trecător pe pământ
venit întâmplator cu al meu cânt
sufletul duios să pot să vi-l încânt.

Ce poate fi mai frumos decât o rimă
o privire a sufletului sau o pantonimă
ce ziua vă-nsoţeşte cu a sa glumă?

Ce înfloreşte şi vă vorbeşte, ce suferă
şi iubeşte, simte şi trăieşte cu toată
suflarea de suflet floare pe undă de mare,
zi de primavară, toamnă ori iarnă unde...

fiecare frunză cu a sa culoare pare
o floare.

poezie de Nicola Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E douăzeci şi doi...

E douăzeci şi doi: ce surd decembre
îmi bate-n lungul oaselor deşarte
şi-aruncă-n mine orologii sparte,
când Timpu-mi trage disperat de membre.

Din cerul var sarcastic El împarte
pioase rugi şi alb curat de febre.
E noapte-n zi şi-n ziuă sunt tenebre,
descoperind în tot secunde moarte.

Ce gol de iarnă... - mi-e tocită gheata,
când ironia-mi scutură grumazul.
Un nor anemic îşi revarsă pleata,

şi-n atmosferă simt cum trece gazul
dintr-ún plămân ce-a găzduit săgeata
momentelor din care-am tras extazul.

sonet de Ionuţ Popa (22 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vioara roşie

Cel din urmă arcuş
Cea mai aprinsă vioară
Vor picura din surghiun
Sângele-n brumă ca hrană

Cel mai tăcut dintre nori
Smuls din orbite cu-n cleşte
Viaţa şi ziua sau moartea
Nici n-ar mai şti că-l priveşte

Cel mai străin din străini
Umbrele feţei pe strune
Va coborî-n amintiri
Cea mai străină minune

Iar spulberândelor note
Duse de vânt prea departe
Le vor rămâne să-ncheie
Ciclul acesta în noapte

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!