de+ziua+profesorului

Întoarcere

Noi ne-am întors din iadul de durere,
Unde scrâşnesc măselele şi dinţii.
N-am înjunghiat nici coastă de muiere
Şi nimănui nu i-am furat arginţii.

Livizi, sleiţi de vlagă, de putere,
Ne-a lins amarnic bezna nefiinţei,
Am înghiţit oftaturi în tăcere
Şi-am mestecat anafura credinţei.

De inumana noastră sfâşiere,
Plângeau în cer şi îngerii şi sfinţii
Şi ne turnau în suflet mângâiere,
Sub roşul viscol de tortură-a minţii.

Am fiert în mări de smoală şi de fiere,
Încrezători în ziua biruinţei.
Noi ne-am întors din moarte la-nviere
Şi-am pipăit abisul suferinţei.

poezie clasică de Ionel Zeană din Aceşti mari poeţi mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă gândesc la A..., mi se pare ca mi-am rupt stupid piciorul alunecând pe o coajă de pepene şi în jurul acestei meschine întâmplări mi-am adunat toată energia, toate gândurile, toate emoţiile... Dar iată-mă vindecată. Umblu pe stradă ca un om întreg... Văd acum totul altfel, de la o altă înălţime, cu alţi ochi... Mă întrebam odată cum va fi ziua în care nu mă voi mai simţi agăţată de el ca iederă de zid. Şi iat-o!... E poate prea devreme, dar simt că nimic nu mai poate opri primăvara din drumul pe care a pornit...

Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu spatele

Ceasul s-a-ntors cu spatele la timp.
Era bolnav ceasul şi, simţindu-şi sfârşitul,
Poate că s-a gândit şi el
La un rai al obiectelor care mor,
Unde ceasurile se potrivesc singure
După inima lui Dumnezeu
Şi deşteptătoarele sună şi ziua şi noaptea
Învierea stelelor.

A văzut însă cu limba cea mare
Că e absurd
Şi a murit simplu, de tot,
Întorcându-se cu spatele la timp.

Iar eu, sufletul răposatului,
Voi mai rămâne în preajma lui
Trei zile,
Să văd cum continuă să-i crească
Părul şi unghiile.
După care voi pleca şi eu.

poezie clasică de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriam despre Afganistan, oamenii erau mai sinceri, mamele plângeau şi ţipau. Nu e doar frica, e un amestesc complex. Oamenii sunt dezamăgiţi de ce s-a întâmplat în cei 20 de ani care au trecut de la destrămarea URSS. Noi, "elita", voiam perestroika, dar poporul tăcea. Am descoperit acum, când Putin le vorbeşte pe limba lor, că oamenii preferă trecutul viitorului. E cea mai groaznică descoperire a ultimilor ani... În ziua de azi, un Putin colectiv trăieşte în fiecare rus. Imperiul Roşu a dispărut, dar oamenii au rămas.

Svetlana Alexievici în interviu (15 mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai fost mereu al meu

Si daca viata mi te-a dat,
Si Bunul Dumnezeu a vrut,
Sa fii al meu neincetat
Sa ne iubim, de la-nceput.
De din-nainte sa ne stim,
Sa ne vedem, sa ne simtim,
Si-n ziua aceea de-nceput
Sa stim ca doar ne-am revazut,
Caci ne iubeam demult, demult,
Cand nu ati fost voi pe pamant
Si Doamne cat ne-om mai iubi,
De-acum Tu lucrul asta-l stii,
Caci doar iubirea noastra unica
Poate avea "viata vesnica".

poezie de Lusiana Drăguşin (30 ianuarie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu..

... eu ştiu că v-a veni o zi de toamnă, poate
sau zi de primăvară timpurie
şi-n mine totul v-a cădea în toate
şi vor porni încet spre veşnicie

şi-ncă mai ştiu că-n ziua sorocită
tot biologicul din mine, instabil
v-a curge cum curg apele prin sită
şi prin dârmoane cânepa, tiptil

mai ştiu c-am să revin iar la esenţă
şi-ncă mai ştiu că iar voi fi trimis
prin alte lumi să scot din decadentă
subtilul rătăcit şi compromis...

poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

El încă n-a venit

Am rămas aici mult timp,
Aşteptând cu
Cu lumânări aprinse
Şi cu vin înspumat,
Bătătorind cărări
Până la poartă şi înapoi,
Aşteptându-l până când
Aproape s-a luminat de ziuă.

Acum a asfinţit luna,
Iar stele au rămas puţine,
Dar el încă n-a venit.

Deodată în ceaţa străvezie a zorilor,
O bătaie de aripi în sălcii;
O gaiţă îşi ia zborul.

NB. În China gaiţa este asociată ideii de fericire, iar în acest caz fericirea poetei

[...] Citeşte tot

poezie de Yau Ywe-Hwa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am născut singuri şi murim singuri. Dar, cât timp suntem pe lumea asta, trebuie să acceptăm şi să slăvim actul nostru de credinţă în alte persoane. Comunitatea înseamnă viaţă: de la ea ne vine puterea de a supravieţui. Aşa era când locuiam în peşteri, la fel este şi astăzi. Respectă-i pe cei care au crescut şi au învăţat împreună cu tine. Respectă-i pe cei care te-au învăţat. Când va veni ziua, spune la rândul tău poveştile lor şi du-le mai departe – astfel comunitatea poate dăinui iar tradiţiile vor rămâne aceleaşi.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut nume

Caut nume - fie-o mie -
să-ţi arăt ce-mi eşti tu mie.

Noaptea-mi eşti, când dormi în casă,
inul lunii şi mătasă.

Ziua, pentru alte feţe
caut grai, să te răsfeţe.

La alegerea de nume
las mireasma să mă-ndrume

şi aroma ce te-ngână
anu-ntreg şi-o săptămână.

Nume dulci şi nume-amare,
mulcome sau sunătoare,

le culeg din ceas, din cale,
nume multe cum sunt ale

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Simt genunchii grei în univers,
Ochii au podoabe de cristale,
Pe pământ însămânţez cuvinte
Lipite pe-a statuilor petale.

Miroase noaptea a ţărână crudă,
Ziua abureşte-n Dumnezeu,
Simt genunchii grei de nemurire
Şi mă închid profund în crezul meu.

Până când voi răstigni în vene
Greierii uitaţi pe flori de sânge,
Până ce lapte cald din sân
Pe crucea mântuirilor va curge,

Până atunci voi scruta universul
Cu ochii răsăriţi din noi izvoare,
Pe-o rază de Luceafăr poezia
O voi purta în univers nemuritoare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!