zdrobit

Dar tu...

..
Prin nori de fum pluteam în van
Şi neştiindu-mi clar, menirea,
Eram nebun, eram profan,
Dar tu m-ai învăţat iubirea.
...
Simţind că traiul e-n zadar,
Zdrobit de cenuşii nuanţe,
Credeam că-ncet o să dispar,
Dar tu mi-ai dăruit speranţe.
...
Spre cer am ridicat privirea,
Chemat de bunul Dumnezeu,
Spre EL mi-am îndreptat iubirea,
Dar tu mă vei iubi mereu.
...
Presat de timpul meu inert,
Jucându-mă cu vagi cuvinte,
Eram tentat să te mai cert,
Dar tu erai mereu cuminte.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte...

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte
Persoane care nu mai plâng
Când făr'delegea se-nmulţeşte,
Şi când făţarnicii înving.

Îl vede pe acela care
Se roagă doar de sărbători
Şi-i dă divină vindecare
Să guste iar cereşti fiori.

Rindeaua Lui e ascuţită
Pătrunde-n cuget şi-n simţiri
Şi într-o inimă-mpărţită
Creează dor şi mulţumiri.

Când e chemat de o fiinţă
Ce a căzut în drum spre Rai
Îi dă deplină biruinţă,
O scoate din tufiş cu scai.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşire

Am băut o cană cu vin
te-am regăsit înşelător în apropiere
conversaţia noastră părea compromisă:
nu îmi doreai inspiraţiile
nu îmi mai hrăneai iluziile
şi tot nu aveam curajul să-ţi spun adevărul
Doar o discuţie începe:
Aţi fost informat din timp... sau
Nu se explică tot ce vedem
alte modificări se impun,
şi simţurile năvălesc amarnic odată cu îmbrăţişările
jinduite dar neformulate.
Astfel ajungi la forma care se transformă universul palpabil
valabil numai pentru cei ce universul în alt anturaj
mai înalt, mai condescendent, mai indiferent faţă de ceilalţi
până rămâi cu sentimentul tanatic
mai apropiat conceptului de stare
identificat cu pierderea sublimităţii
şi îmi vâri în ţeastă aprecierea că sunt cel mai puternic
când eu sunt atât de slab.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

obloane inchise

Ce dacă scaunele stau neaşezate
şi vântul bate cu putere obloanele obosite
de atâtea zile.
Unii îşi caută disperaţi capetele,
iar alţii pierdutele idile.

Niciodată -mi-am spus- nu voi schimba păsările
Indiferent cât de aproape sau departe e gardul,
Azi sau mâine.
Îmi voi creşte liniştit grâul,
Părul meu verde cu boabe din pâine.

Aripile şi-au cântat frângerea
Zborul şi-a împletecit paşii printre nuanţele de umbră.
Clipitele s-au îmbrăţişat cu teamă;
Zdrobirea mă strânge din toate părţile:
E tributul adus de strugure devenind zeamă.

Mă sting!
mi-au zdrobit genunchii de ceară,

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreamer

în visul meu, iată un om,
un bărbat cu suliţa îndreptată
spre soare frigea o bucată de grăsime
din carnea unui urs,
cu mâinile goale,
ucis la ieşirea din iarnă.

i-a sărit în spinare, i-a zdrobit gâtul,
l-a târât la un loc depărtat, cu vântul în faţă,
fără urme de sânge pe frunze,
umbre subţiri de şacali
călcau mulţumiţi să miroasă.

nu voia să fie văzut.
îşi făcea treaba singur,
trăgea de coroana copacilor să astâmpere luna
în apele repezi din creste,
mergea pe ogaşuri
sigur că moartea nu are ochi şi la spate.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urletul demonic al ultimei ninsori

Un gând, sfidând lumina, străfulgeră văzduhul,
Întemniţând puiandri de ochi spintecători,
Cruţându-le vederea, păcatele-şi dau duhul
În albia genunii cucernicei terori.

Cad blocuri zdrenţuite, în tencuieli de sânge,
Pe braţul stâng al păcii, zdrobit în os, de flori,
La sânul unei roabe un prunc, în lapte, plânge,
În urletul demonic al ultimei ninsori.

Se-ntunecă amurgul, iar movul cade pradă,
Încenuşând în buncăr banchete, reci, de nori,
Se zbat zăgani de tablă, în gemete de sfadă,
Zdrobind dezlănţuiţi alt răsărit de zori.

Dorm clipele confuze prin vreascuri de ruine
Şi nu tresar de gloanţe şi nici de fumul gros,
Sfârşesc nevinovate, sub scârţâit de şine,
În pulberea uitării, de-un vultur odios.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu nu ştii...

Te prind fiori, te simţi murdar...
Te-a prins păcatul la răscruce.
Şi tu nu ştii, copil fugar,
c-am fost lovit cu-atât amar
şi-am stat în locul tău pe cruce.
Te uiţi la Cer, te-ntorci zdrobit.
Nu-i nimenea să te-nţeleagă...
Şi tu nu ştii, n-ai auzit
că pentru tot ce-ai săvârşit
Eu am primit pedeapsa'ntreagă.

O, cât ai vrea să fii curat
şi să începi o viaţă nouă!
Şi tu nu ştii, tu n-ai aflat
că pentru tine Mi-am lăsat
străpunse mâinile-amândouă.

Ţi-a spus un duh neînţelept
că nu mai poţi găsi iubire.
Şi tu nu ştii că tot ce-aştept

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înviat

Am spus: "Mesia s-a născut!
Uitaţi-vă spre empireu
Cum cad speranţe pe pământ,
În boabe mici de curcubeu.
'Şi-apleacă fruntea Dumnezeu,
Plângând în taină Pruncul Sfânt,
De naşterea ce L-a durut,
De viaţa grea ce-a început..."
Iar magii-au spus ca-ntr-un descânt:
— Adevărat că s-a născut!

Am spus: "Vai, Mielu-I condamnat,
Se mută Templul la Calvar
Şi crucea plânge pe altar!"
Şi-atunci un cui hidos, murdar,
Chemând ciocanul ce-a lovit
În mâna mea s-au aşezat,
Unite cu al meu păcat;
Şi-o şoaptă pieptul mi-a zdrobit:
— Adevărat, e condamnat!

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Mariniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă vinului

Licoare fermecată, de zei lăsată nouă,
Dulceţa-ţi delicată ne gâdilă papila,
În rubinii culori sau chihlimbar ca rouă,
Aroma-ţi preţioasă ne stimulează "bila".

Te-a-ncins toridul soare, când un ciorchin erai
Din primăvară-n toamnă, te-a copt şi te-a-ndulcit
Sub teasc ai fost zdrobit apoi, (coşmar ce nu-l visai!)
Şi-ai fermentat în butii largi - uşor, te-ai limpezit.

Eşti rege la petreceri, nu eşti doar băutură,
Pe menestrei la cântec, mai mult ‘i-nsufleţeşti,
Balsamul pentru suflet – băută cu măsură,
Licoare destinată plăcerii omeneşti.

Înspiri deopotrivă poeţii şi chibiţii,
Destinul tău e nobil/( parşiv când prisoseşti!)
Poţi stimula talentul, în adâncimea nopţii,
Sau poţi în mreaja ta, pe om să-l înrobeşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Nelu Preda din Actualitatea Intelectuală (25 septembrie 2014)
Adăugat de Nelu Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii larg la inimă

Fii larg la inimă şi darnic,
fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.

Ascultă sfatul şi-ndrumarea,
îndreaptă-te când eşti mustrat.
Că nu asculţi, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai ascultat.

Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Isus.
Că nu te-ai dus, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi că prea te-ai dus.

Fii răbdător până la moarte,
oricât de-adânc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!