Poezii despre zbate, pagina 7
Cum calci in scrum
Ascultă glasul iernii, cum mi-a-nghețat în vers,
Privește golul nopții, când ziua nu s-a șters,
Și simte-mi neputința, dar nu te-opri din drum,
Ci calcă-mi peste suflet, așa cum calci în scrum!
Iar dacă se mai zbate și mâna ți-o întinde,
Ucide-n el speranța, căci numai ea îl minte,
Și du-te înainte, și nu privi în urmă,
Căci va găsi un altul ce viața tot i-o curmă!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Iubire, a nopților fecioară
Litere pe o bucată de hârtie
Cuvinte pe tâmplele timpului
Secunde în paharul meu de vin
Parfum în flacără de lumânare.
Sau patul viselor mele!
Gene închise,
Un strigăt de plăcere
Miere în urechi
Dulce adiere
Iubire, toartă potirului însetat
O piatră ruptă dintr-un munte
Un sunet,
Un zbor spre comete
O mare care în gându-mi se zbate
Doar la țărmul ei.
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi înțelepți
Bună seara, dragul meu...
Tu ce crezi? Crezi că sunt eu?
Ce-ți trece prin mintea dragă
Și prin ochii înțelepți?
Dacă-ți arde tot de șagă
Gândul meu e-n poziție de drepți!
Sus se zbate o părere
Jos e marea-mi la picioare
Ochii-mi dau pe gât o bere
Dar răcoarea ta mă doare...
Bună seara, dragul meu
Nu te chinui,-s chiar eu!
poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheile Altarului
Ochii vopsesc Piatra Altarului
Cu lacrimi de aștri.
Sângele neamului meu
Între hotare se zbate,
Cheile Altarului zumzăie legate
De gâtul lui Dumnezeu.
Desăvârșim istoria
În vatra cu pâine din Piatră,
Munții se-nchid în rugăciuni,
Sângele neamului în mine înoată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
E toamnă, iubite,
Și plouă cu lacrimi;
În suflet furtună
Și vânt.
Sunt pasărea tristă
Cu aripa frântă,
Culcuș căutând
Pe pământ.
Iar inima ca o maree,
Se zbate in valuri
Ce plang,
Aștept pescărușii să vină
Pe cordul rănit
De cuvânt.
Zăpezi vin se-așează
Pe frunte;
Și anii nu-i știm
De mai sunt.
Dar lasă-mi iubite
Astă toamnă,
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (31 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Curier necalificat
Optimism care se zbate
Precum flama-n lumânare.
Ce-anceput ca o poveste
E o nouă incercare.
Să scapi de bagajul personal
Și-al altuia-l preiei în cale.
Ce fragile aceste ființe
Atât de sine-ncrezătoare.
De la vărsare pân' la sursă,
Întregul l-am străbătut,
Și la fiecare cotitură,
O nouă dilemă m-a făcut.
Dubiul, un izvor de nesecat.
In apele tale tulburi, înecat.
sonet de Andrei Vernacum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi cenușie [A gray day]
Nu-s pescăruși, căci ziua-i cenușie,
Iar ceața-i peste soare draperie.
Parâma geme, pânza e vioaie,
Puntea-i udată bine de o ploaie,
Valuri lovesc necruțătoare-n chilă,
Corabia se zbate, instabilă.
Dar marinarii strigă-n ceața deasă
Și cântă veseli, fiindcă nu le pasă
Că vântul suflă cu sălbăticie
Și că pe mare ziua-i cenușie.
poezie de Ruby Archer, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maicile
O salbă de stele
împodobind izvoare,
lin, una după alta
trec maicile
cu brâuri de ninsoare.
Un pui de stea
se zbate neputincios în ape,
tăcute, trec maicile și mai departe.
Izvoarele în cântec se-nfioară
un nou potop de stele
coboară-nfășurat în iz de primăvară
Pe dedesuptul lui
cu poale de izvoare
trec iarăși maicile
cu pași tăcuți, de floare.
poezie de Carmen Tania Grigore din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia"-1977
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe tăcute
Topesc depărtarea
din ceața groasă
între maluri de vise
țes în cuvinte
priviri nenăscute
se zbate chemarea
în zvâcniri nebune
tremură noaptea-n
arcușul viorii.
Departe la poarta lumii
bătrâne anotimpuri
aleargă.
Dă-mi o fărâmă de nemurire
să fiu iar cu tine
pe dealurile albe
când ceața dispare
cu pasul grăbit
răsare luna
eu mă ascund
în dorințele tale.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu mă țin
în brațe după această fugă
mă împiedic de pipa din colțul
străzii și această piedică
este echilibrul ce cască atent
cerul ca un vas ciobit ce tremură
un mic izvor de unde răcoresc
versul când voi cădea în noapte
alerg ținându-mă de mână
pe sub geamurile iubitelor trec
ca un tren accelerat în urletul
furtunii ce smulge flori spre iadul
în care dragostea se zbate
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!