Poezii despre zbate
Rezultate pentru zbate în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Mi se zbate
mi se zbate
sangele in vene
danseaza navalnic cand
te apropii de mine
inima se loveste de
peretii pieptului si
tipa
speriata terifiata ingrozita
atunci cand ochii tai
isi infing privirea in mine
si sapa in adanc
pana cand pasari albe isi
iau zborul
spre zarea in care soarele
se revarsa rosiatic
mi se zbate sangele
in vene
de atata timiditate ma narui
ca un castel de nisip
spulberat de vant.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorul
Spânzurat de aer printre ramuri
se frământă în mătasa-i
un păianjen.
Raza lunii
l-a trezit din somn.
Ce se zbate? A visat că
raza lunii-i fir de-al lui și
cearc-acuma să se urce
până-n ceruri, sus, pe-o rază.
Se tot zbate îndrăznețul
și s-azvârle.
Și mi-e teamă
c-o să cadă - visătorul.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorul
Spânzurat de aer printre ramuri
se frământa în mătasa-i
un paianjen.
Raza lunii
l-a trezit din somn.
Ce se zbate? A visat că
raza lunii-i fir de-al lui și
cearc-acuma să se urce
până-n ceruri, sus, pe-o rază.
Se tot zbate îndrăznețul
și s-azvârle.
Și mi-e teamă
c-o să cadă - visătorul.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1918)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vopsitorii de întuneric
o gheară îmi strânge încet lumina
o sugrumă spre întuneric
o mână mi se agață cu disperare
dar numai se zbate
în mine nu vor să tacă vorbe nespuse
în cei fără dreptate răsăritul moare
la mica publicitate sunt numai anunțuri moarte
tăcerea cumpărată se zbate
nu le este rușine
celor care au luat drumul întunericului
să se vopsească numai cu el?
poezie de Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiesc
Conștiința se zbate amar
desfăcând trecuturi.
Le separ în capete...
ruginite,
obosite,
chiar prea comune.
Gura-mi strâmbă
sarcastic strigă
în ape tulburi,
la alte conștiințe
care nu sunt trecut.
Sforarul lumii prin
păpuși,
joacă,
începutul destinelor
ce nu au poate sens.
Până la un timp când...
durerea-mi devine plăcere,
îndoire spre punct
sprijin ca să mă ridic.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra speranței
secunde nisipoase se scurg în clepsidră
în colțul ochiului se zbate un talaz
revine Olimpul cu legendara hidră
îmi vinde iluzii îmi face în necaz.
în umbrele tristeții curg lacrimi zălude
sufletul se zbate între vaste dileme
strig de durere dar cerul nu m-aude
e și el ca tot omul copleșit de probleme.
povara bătrâneții singură o duc
boala mă încolăcește parcă-i șarpe
mă ascund în vers ca în cuib de cuc
așteptând primăvara cu cântul de harpe.
soarele învierii să răsară în piept
să-mi fie călăuză cu sfatul înțelept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
Pe frunte ivește doldor de broboane
Iar vântul vuiește în cer și obloane
Și ploaia se zbate și cade-n vârtej
Din norul năprasnic ce-i galben și bej
La drum a purces pe un cal arămiu
Văiuga-i în spate și drumul e viu
Se zbate gemând sub copitele aspre
Și urlă și țipă în focuri năprasne
Ajunge-va oare la țelul propus?
Acum ceru-i jos și drumul e sus
Se vântură pleava prin norul de colb
Nimic nu mai trece pe cerul cel orb
Prin frunze cum trece tăindu-le-omida
Sfârșit este timpul și-i spartă clepsidra...
sonet de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut mâna România
Sunt o verigă tricoloră
din lanțul lumii infinit
și doar o mână mă adoră
de care sunt înlănțuit
În lanțul lumii infinit
se zbate libertatea mea
și-n inima ca de granit
luminează doar o stea
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dunărea
Frumosa Dunăre se zbate in albia albă
Între malurile vieți, între două țărmuri surori
Așa se zbate în largul oglinzii
Precum visul în miezul nopții.
Dunăre, Dunăre apă rece, apă caldă
Aduci putere celor sortiți să piară
În adîncurile tale vii, pline de necunoscut
Și cunoscut!
Aleargă valuri după valuri
Ținînd viața în alertă și cunoscutul în panică
Pentru viața ce urmează.
La răsărit de munte pe malul dreptății
Și al puterii ce curge din destinul tău
Frumos, Dunăre albastră!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te rog, inimă, șterge-ți lacrima!
E ca și cum s-ar zbate un fluture pe o icoană...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >