Poezii despre william shakespeare citate, pagina 7
Sonetul 21
Eu nu sunt precum Muza aceea snoabă
Ce fardul frumuseții-n vers cinstește,
Ce folosește cerul drept podoabă
Și-un chip frumos cu altul îl unește,
Făcând un cuplu demn de-asemănare
Cu soarele și luna și pământul,
Cu florile de-April, cu lucruri rare,
Și cu-acest cer frumos, care-i veșmântul.
O! Fă-mă fidel în dragoste și-n scris
Și crede-mă că am iubire-aprinsă
Ca pruncul pentru mama lui de vis,
Dar nu ca aștrii de pe bolta-ntinsă.
Flecarii pot vorbi în gura mare
Eu n-o să laud ce n-are valoare.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 122
Cadoul tău, caietul, e în minte,
Acolo unde-s amintiri bogate
Ce fi-vor mai presus de-orice cuvinte,
Căci vor dura pentru eternitate.
Sau cel puțin atât cât e posibil
Ca inimă și minte să existe;
Și până vor pieri e imposibil
Ca amintirea ta să nu persiste.
Iar de caiet nu am nicio nevoie,
Nici de răboj, ca să-ți înscriu iubirea;
De-aceea eu l-am dat de bunăvoie,
Că-n cap și piept păstrez azi amintirea.
Fiindcă în mine s-ar lăsa uitarea
Dacă-n caiet ți-aș consemna valoarea.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 9
Te temi să nu faci văduva să plângă,
De-aceea viața-ți irosești burlac?
Ah! Moartea, că n-ai prunc, o să te frângă,
Iar lumea va jeli un prostănac.
Și lumea va vărsa lacrimi amare,
Că e vădana ta, n-a procreat,
Când orice altă văduvă prunc are
Și-l vede-n ochii lui pe-al ei bărbat.
Iar cel ce cheltuiește cu larghețe
Nu e statornic, fiindcă lumea-l vrea
Dar risipește mândra-i frumusețe
Ce astfel piere fără a crea.
Și-acela ce pe alții nu-i iubește
O crimă rușinoasă săvârșește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 140
Nu fi doar crudă, ci și înțeleaptă
Și nu-mi disprețui răbdarea mută;
Fiindcă tristețea mea abia așteaptă
Să spună-n vorbe jalea ei cea cruntă.
Aș vrea să te învăț să fii deșteaptă
Și să mă minți, chiar de nu simți iubire,
Că cei bolnavi, ce moartea o așteaptă
Vor să audă doar de lecuire.
Căci te-aș putea bârfi, Doamne ferește,
Înnebunit de-atâta disperare;
În lumea asta care se-nrăiește
Smintiții cred în gurile flecare.
De-aceea, ca să nu fii terfelită,
Privește drept când inima-ți palpită.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 150
Oare din ce putere-ți tragi vigoarea
De a-mi porunci atât de dușmănoasă?
Cum de privesc fără să văd eroarea
Și jur că nu lumina-i luminoasă?
De unde-ai luat această conduită
Și cum faci că și-n faptele meschine
Ai mult elan, ești foarte iscusită,
Iar eu cred sincer că e totul bine?
Cum m-ai făcut să te-ndrăgesc mai tare
În loc să te urăsc, că am motive?
O! Cei mai mulți de tine au oroare,
Când ești cu ei nu-mi spune invective.
Dar te iubesc chiar și-n nevrednicie
Și vrednic sunt de-a ta iubire vie.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 115
Cândva, în versuri eu am cam mințit
Spunând că nu pot să iubesc mai tare,
Dar mintea mea apoi s-a dumirit
Că flacăra devine tot mai mare.
Iar Timpul trece și al lui hazard
Schimbă decrete, ce-ai jurat zdrobește,
Distruge țeluri, spală al feței fard
Și neclintite minți el rătăcește.
Oare de ce, când Timpul e tiran,
N-am zis atunci, "Eu te iubesc fierbinte"
Știind că el se scurge an de an
Și numai la prezent să iau aminte?
Iubirea-i un copil, n-am făcut bine
S-o las să crească mare pentru mine?
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 48
Când am plecat la drum, prevăzător,
Eu după gratii pus-am orice fleac
Să pot să-l folosesc și-n viitor,
Și mâini perfide să nu-l aibă-n veac.
Dar tu ești ca o piatră nestemată
Mă bucuri, dar acum mă simt mâhnit
Că fiind scump, a mea e grija toată
Să nu te fure hoțul nepoftit.
Însă pe tine-n cufăr nu te-am pus
Căci tu lipsești, deși te simt prezent
De parcă-n pieptul meu te țin ascuns
Unde tu vii și pleci în mod frecvent.
Dar și de-aici, mă tem, vei fi furat,
De-așa odor și-onestul e tentat.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 90
Deci poți să mă urăști oricând dorești;
Și-acum, când lumea-i împotriva mea,
Doboară-mă, necazul să-mi sporești,
Iar că mă pierzi, să n-ai inimă rea.
Și dacă am scăpat apoi de chin
Să nu vii pe la spate să m-ataci,
Căci dup-o noapte grea ar fi hain
Ca ziua în picioare să mă calci.
Dacă m-alungi, n-o face la final
După ce rele mici m-au săcâit,
Ci fii tu primul, ca să simt brutal
De la-nceput, cum soarta m-a lovit.
Jale mai mare nu este, socot,
Decât să știu că te-am pierdut de tot.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 49
Mă pregătesc, că poate vreodată
Te voi vedea că îmi găsești cusururi
Fiindcă iubirea fi-va consumată
Și-un greu bilanț va prinde-atunci contururi,
Când tu ca un străin pe drum vei trece
Și-ți vei feri și ochiul ca un soare,
Iar vechea ta iubire va fi rece
Și va găsi motive de uitare.
Eu de pe-acum m-ascund adânc în mine
Știind că va veni și neputința
Și mâna mi-o ridic, c-așa e bine,
Să te susțin când îmi pronunți sentința.
Mă lași sărac, căci legea este lege,
Iar a iubi, eu nu mai pot alege.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 63
Când dragul meu va fi cum azi sunt eu
Zdrobit și zdrențuit de-a vremii mână
Cu fruntea-n riduri și cu trupul greu,
Când zorii tinereții lui se-ngână,
Apoi în noaptea bătrâneții trec;
Și frumusețile ce le slăvește
Dispar și-n depărtare se petrec,
Furându-i primăvara mișelește;
Pentru-acel timp acum mă pregătesc
Să-nfrunt al vârstei crunt cuțit ce taie,
Ca să nu-mi ia ce vreau să-mi amintesc,
Al lui chip mândru cu sclipiri vioaie.
Dar frumusețea lui nu se va pierde,
Că-n slove negre va rămâne verde.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!