vertical

Numai azi, plouă cu trandafiri

N-are cerul unde plânge, plânge iarăşi peste burg,
Mări, oceane, fluvii, râuri, iar, de jos în sus, se scurg.
În genunchi scâncesc copacii, mor statuile sub ploi,
Umblă visele năuce printre nori cu umeri goi.

E noiembrie mai jalnic decât orice lună-n an-
Plouă sadic, fantomatic ca dintr-un imens ocean,
Care-a strâns durerea lumii din secunda de-nceput.
Plouă-ncet lacrimi amare, ce-n ochi n-au mai încăput.

Plouă vertical pe viaţă, vântul încă-i rătăcit
Într-o gară-n care-aşteaptă trenul ce n-a mai venit.
Mai fumează o ţigare, mai comandă o cafea,
Plictisit, mai ciufuleşte câte-un gând de catifea.

Plouă-n mine picătura unei clipe ce s-a stins,
Când spre tine, veşnicia, braţele şi le-a întins.
Şi de-atunci, plouă întruna cu potop de amintiri,
Numai azi, plouă cu stele şi miros de trandafiri...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg

de la stânga la dreapta ecranului - imaginea se repetă
până obosesc.
Dincolo de ecran, cineva
derulează
aparatul de proiecţie, cu viteza paşilor mei.
Se spune că dacă îmbinaţi două sau mai multe
celule adiacente în orizontal sau vertical,
ele devin o singură celulă care se afişează
de-a lungul mai multor coloane sau rânduri.
Conţinutul unei celule apare în centrul celulă îmbinată,
după cum este afişat în următorul exemplu:
"Un băieţel s-a întâlnit cu o fetiţă - băieţelul
s-a aplecat să o sărute - fetiţa s-a ferit şi i-a tras o palmă -
băieţelul s-a aplecat din nou să o sărute -
fetiţa s-a ferit şi i-a mai tras o palmă -
băieţelul a prins-o de mâini şi a sărutat-o -
fetiţa s-a supărat şi a plecat plângând -
după ce a trecut de colţul clădirii, a zâmbit."
Însemnând că aveţi posibilitatea să scindaţi
la loc o celulă îmbinată în celule separate,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Ciupureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ore dezarticulate

lumea pe aleile căreia îmi plimb
câinii neliniştii este mirifică
verde vântul adie dinspre sălcii
răsfoind amintiri
cu părinţii mei nebuni de frumoşi şi de tineri
arome de tei învăluie noaptea care îmi urcă în piept
când topită liniştea urlă pe asfalt ca o primadonă: eşti atât de frumoasă, femeie, încât îţi leg firul vieţii de Carul Mare!

soarele şi-a întins orele dezarticulate alene
aerul încins adie a somn sau a moarte
cu degete roşii de spaime sap în secunde
cum ar săpa o cârtiţă tunel vertical în pământ
este atât de albastră vara aceasta cu atentate
încât am în gură gust de pământ
mi-ai cusut rana dintre omoplaţi cu fir de lumină
sunt vie! ţi-am zis, dar ca niciodată era hemoragie de cuvinte

fosforescentă singurătatea alunecă în nisip liberă ca un cal de pustă
într-o lume care joacă la cacealma suflete

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu vertical... de opt ori!

Nu se stinseseră încă,
Ecourile strigăturii: ole, ole!
Că românul nostru a şi început să viseze frumos,
Cu ochii larg deschişi,
La îmbogăţiri peste noapte-
La ochiul dracului!
Ţărani şi orăşeni, deopotrivă,
S-au îmbulzit la Cluj,
(că de la Cluj vine potopul cu de toate!)
Să-i lase lui Stoica agoniseala.
Ţăranul i-a dus o vacă,
Stoica i-a dat opt pe hârtie,
Ţăranul le-a lăsat pe hârtie,
Visând ca Stoica să-i dea şaizecişipatru de vaci fătătoare
Şi să devină fermier.
Orăşeanul n-a plecat cu uşa în spate precum Păcală,
I-a dus întreg apartamentul,
Recent cumpărat de la stat pe bani puţini,
Ca fost chiriaş.
Apartamentul i-a fost primit cu bucurie

[...] Citeşte tot

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adunate

Am câştigat timp laitmotiv,
Am câştigat independenţă,
Am câştigat o existenţă...
Am câştigat, definitiv.

Am câştigat miros de flori,
Am câştigat mers vertical
Am câştigat amor frugal...
Am câştigat, etern, fiori.

Am câştigat pe veci părinţi,
Am câştigat dus la morminte,
Am câştigat spus de cuvinte...
Am câştigat urme de dinţi.

Am câştigat un pic, copii,
Am câştigat onestitate,
Am câştigat o libertate...
Am câştigat drept să revii.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leacul

răsari în gându-mi uitat pe noptieră
c-o mirare înaintea mirării de ieri,
purtată sub corset aproape de gâtuire.
goleşte patul de amintirile antologice
pe care ai presărat naftalină ieftină destul,
până ce eu ţ-oi veni din aspiraţiile dragi ţie
destrămate-n suspin.

învaţă-ţi bibeloul martor să tacă vertical
nimic lumii nu a spune
de plecările tale în distanţe gri,
ori de fluturii ce-ţi sorb
rezervele surâsului roz.

eu sunt leacul sentimental
ce sare direct în inimă şi undă
invitat să ucid dorul năuc deodată,
mai repede decât săgeata mângâiată
de venin.
sunt o stea înaintea nopţii apărută

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea...

Mintea dragoste-şi impune din 'nălţimi adânci sorbind-o
Şi nespus se îmbogăţeşte a ei slavă adorând-o,
Noi sintagme înviorează epifiza, iscusind-o,
Trupul expandează-n slavă adorarea ascuţind-o
Şi lumina-i radiază un belşug deplin privind-o.

Mintea nu stă să rezume existenţa la esenţă
Căci ea însăşi e esenţa de-infinită existenţă.
(Datorită circumstanţei suferi lipsa unui dinte
Dar în mai puţin de-o clipă ţi l-ai pus la loc în minte,
La puţin timp după aceia, altu-i stă în loc cuminte.)

Cam aşa funcţionează existenţa în esenţă,
Tot ce influenţează mintea ia din minte influenţă
Şi-n subconştient produce în esenţă existenţă
(Conştient şi înafară de a noastră conştienţă),
Astfel că inconştientul e-o imensă evidenţă.

Mintea neîncetat lucrează... şi de vrei s-o odihneşti
("Culcă-te într-o ureche") că şi-atunci când dormi gândeşti!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Ana Bolodea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea helicopter

"Întreabă dobitoacele, şi te vor
învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune..
Cine nu vede că mâna Domnului
a făcut asemenea lucruri."
Iov 12:7-9

Pasărea cât un bondar
Are zbor staţionar
Da, colibri mulţi nu ştiţi
Cum zboară mulţi nu gândiţi.
În zborul făcut pe loc
Lâng-o floare sau boboc
Bate-n aripi pe clipită
Cam optzeci, aşa-i grăbită
Şi ea stă având ca har
Să consume pe nectar
Cea mai mică păsărică
Nu face rău şi nu strică
După ce nectar a luat
Înapoi are plecat.

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor prietenii

Aud iar voci pe scena ce devora destine,
Prietenii ne pleacă, prietenii ne mor,
Văd rătăcind trei stele prin zare cenuşie,
Cu inimile triste, vorbind de moartea lor,

Şi simt cum vertical vibrează-n cor poeţii,
Sub cerul vlăguit de-atâta imprudenţă,
Păşind printre fantome, pe coridoare sumbre,
Zâmbesc nepăsători spre noua existenţă.

Îngenunchind cuvinte sub tălpile de sănii,
I-au râs în faţă morţii, poetic, mai mereu,
În ritm de tarantela, acum fără vreo teamă,
Se plimbă-n nemurire, doar ei cu Dumnezeu.

Au strâns, aici, în inimi, puţine anotimpuri
Şi-un dor mă amăgeşte la modul singular,
Recidivând cuvinte îşi vor urma destinul,
De-atâta disperare căzând rectangular.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Alexandru Muşina

Calmează-te, dragă, vei ajunge un VIP
căruia prostimea va dori să-i asemene amantele
cu o plasă de pescuit cu ochiuri rare, ca şi tine, de altfel,
atunci şi ele se vor zbate fericite şi se va vinde salata de icre
cu marca ta, neţinându-se cont că tu braconai
la râu doar duminica, poemele tale
vor răsplăti la sfârşit de an premianţii, iar babacul
şi tataie vor scăpa câte o lacrimă de alcool, fetişcanele
se vor da în bărci doar cu cheii cu chei de la maşină
posterul tău ţinând interogativ reportofonul
iscodind la Pucioasa ce drăcii a mai născocit vulgul
se va vinde ca talisman
cămăruţele în care ai creat, procreat şi mai
ales, mai ales te-ai recreat
vor reţine pe scări trecerea-ţi. Muierile pe care le-ai adulmecat
vor povesti tuturor cum a fost şi desigur vor exagera
la proporţii apocaliptice, susţinând că ele doar pe Alex
dar ci însă pentru că fata de s-ar fi totuşi destul de precar
vişinii vor da în floare
visând "vii-şi-ne" şi intimitatea atomului

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexandru Muşina
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!