vertical

Spre Inalt

Iubire pe verticalã
dinspre jos înspre Sus,
dinspre omenesc înspre Absolut:
-Altar înã lţat prin Cuvânt.

Iubire pe verticalã,
dinspre Sus înspre jos,
dinspre Nemã rginit înspre cei mulţi:
-Luminã revã rsatã în noi
spre Înalt.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde vertical

Visez

Şi
când
mă
trezesc

Iar
sunt
fericit

că-s
român

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (20 septembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

paşi adormiţi
obosiţi de astenica stare
a mugurilor
prinşi între soare şi frig
târăsc ghete mari
în mers incert de copil
grăbit să treacă
peste mersul de-a buşelea
direct în zbor vertical

ghetele tatei

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate

Voi clădi din cuvinte
un trup gânditor...
Atât de viu, încât înainte
ne va străluci tuturor

Nu va fi vertical,
nici sferă nu va fi...
E numai cu sine egal,
şi nu-l vom putea privi

E o stare de început,
care să piară nu poate...
E întrupare de absolut...
O voi numi Libertate.

poezie de Emil Almăşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

despre minuni (6)

jumătate din lingură – tăiată
pe lung, vertical, în secţiune
este cu bucurie – gustă
dacă poţi!… amaru-i
tot aşa, cealaltă jumătate?!
…inspiră-expiră; gestul mâinii tinzând
«vectorii»
descriu o hartă, priveşte-o de aproape, ştie
despre o minune

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă durere

pun pariu că voi supravieţui
deşi nu mă voi îmbolnăvi
de corona
virusul făcut ca să ucidă o gra
vidă care e mama şi e
deja moartă bătrâna e prea
multă durere
aş sta în faţa ta vertical
ca un cal
aş da din copite aval
de galopul turbinei pe bega

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dudul

În cătunul Rotuleşti
de unde au zburat,
toate frâiele gândurilor,
coagulate,
a existat un dud înalt,
unde se adunau toate metaforele
şi cântecele lumii...
Acolo, schimbau caii,
păsările cerului...
era un cuib vertical,
De-acolo s-au desprins focuri,
flăcări de dorinţi policrome.

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarelă

În pădurea de cristal
Ca un alb decor de teatru,
Stau copacii vertical
(Trei plus douăzeci şi patru).

Înger trist de abanos,
Înger mic
S-a trezit cu faţa-n jos
Într-un cuib de borangic.
Un luceafăr ideal,
Verde i s-a prins pe gene,
Ca un fulg de papagal
Din păduri braziliene.
Iar căpşunii de pe jos
Îi trimit în nări mireazmă
De tămâie şi aghiazmă,
Pruncului de abanos.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăinuire

Cine-i raza frumuseţii
Ce adapă căprioare,
Din adâncurile cetăţii
Unde stau aripi să zboare?

Aş fura-o-n clipa rară
Să încălecăm un cal,
Să fugim pe drum de ţară,
Unde doru-i vertical,

Să plecăm în lumea mare
Păstrând sfântă tăinuire,
Ea, o minunată floare,
Eu, poetu-i din iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vertical

Să-mi dai nişte palme de frunze
Copac verical şi umbros
Că-s fiu al iubirii confuze
Din lumea cu susul în jos.

Să-mi dai o bătaie să cresc
În sus, ca şi tine, spre cer
Să mor în picioare, firesc
Să râd, în uitare că pier

Să-mi dai nişte umbră să fac
Pe pământ ceva de folos
Mă-nvaţă la urmă să tac
Şi drept şi bine şi frumos.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!