puternic firav

Ghiocel...

Ghiocel, floare plăpândă
Ce răsari de sub zăpadă,
Tu faci creanga tremurândă
Să tresară... în livadă!

Ai în chipul tău firav
Nestemată gingăşie,
În parfumuri ceva grav,
O mireasmă mereu vie...

Ai venit, şi-a ta prezenţă
Ne vesteşte primăvara,
Care sveltă, corpolentă,
Va înmiresma iar ţara.

Ghiocel, floare plăpândă
Ce răsari, gingaşă floare,
Te aştept şi a mea pândă
Îţi vine-n întâmpinare...

poezie de Constantin Enescu (10 martie 1992)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Soarele şi-a lăsat toată dulceaţa pe frunze,
Roşii, acum, ca un răspuns de rămas-bun,
Pe trunchiurile gârbovite de seară doar umbre,
Ce-şi caută, prin ceţuri, enigmaticul drum...
Printre norii ce cad, acoperind zarea toată,
O rază violacee răzbate grav –
Un ultim vis pe cerul de toamnă
În amintirea sărutărilor verii pe trupu-ţi firav.
Secundele s-au închis în ochii albaştri
Şi buzele s-au contopit într-un val nesfârşit,
Pe cer, dintr-odată, trei aştri:
Tu, cu mine şi iubirea, la infinit.

poezie de Alexandru Răduţ (2019)
Adăugat de Andreea Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campanulă

indrăznet, având carismă
minunata ta făptură
zilnic mângâie-n poiană
fir firav de campanulă

impasibil trece timpul
făr-a -te băga in seamă
tu te bucuri, strângi in braţe
vis frumos... seară de seară

noaptea vine ca de smoală
doamna toamnă-n pas cu tine
iarna-i rece si ingheaţă
campanula din câmpie

si astfel s-a stins iubirea
dintr-o vară cu mult soare
a rămas doar amintirea...
chipul ei frumos de floare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ca paiul de uscat şi de firav
Şi-ntocmai ca smochinul fără roadă
În lumea ta eu mi-s un fir de praf
Ci tu-mi dăduşi cămaşă de zăpadă

Şi lângă mine pururi adăstând
Ca un stăpân milos peste măsură
M-ai pus la masă când am fost flămând
Iar mâna ta mi-a dat adăpătură

O împăratul nostru din tării
Ci eu dedat la scârbe şi chiolhane
Te vând ca Iuda-n fiecare zi
Şi bat de sârg în carnea ta piroane

Dar chiar dacă-s scalâmb şi îngălat
Tu singur mă iubeşti cu-adevărat

poezie de Octavian Soviany
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umil sau cucernic
Sărac sau un nabab
A fi om puternic?
- A şti când să fii slab!

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem rănit

oricât de puternic ai fi
rănile sufletului
nu le poţi inchide singur
in lumea ce-njunghie în spate
cum îti vei coase
sângerarea luminii
din suflet

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar noi

visele mi le-au aruncat
în adâncul pământului,
de acolo izvorăşte
lumina cerului...

seva copacilor
se prelinge pe trupul
tău firav,
e lacrima mea,
de altfel mult mai
dulce-amăruie ca niciodată...

copacii îţi cântă balade,
îţi cântă dezamăgirea de ieri,
când inima mi s-a oprit,
când nimic nu mai era la fel...

acum stai şi asculţi,
prăbuşirea frunzelor,
din copacul vieţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata – poem diamant

Puternic
dar blând
el este cel
care te supraveghează mereu
te corectează atunci când greşeşti
şi-ţi dă sfaturi despre
cum să te
descurci în
viaţă.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc cu nepăsare patria poetului

plină ochi cu utopii la mâna a doua
şi vise neîmplinite first class
deşi cu o metaforă
pusă drept punct de sprijin pe o iluzie
ar putea răsturna universul
şi poate chiar clădi un pic de neant acolo
sau doar un colţ de nemurire
cât se poate cuprinde într-o viaţă ratată

privesc cu nepăsare un firav licăr de licurici
prin patria poetului care se simte părăsită
ca o piramidă violată decent de un curcubeu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii noştri

Părinţii noştri, ce-s odoare sfinte,
Ai grijă, Doamne, dă-le sănătate,
Duioasă-a noastră aducere aminte
Şi-o inimă ce doar iubire bate.

Când ei trăiesc, suntem şi mai puternici
Şi împreună încet îmbătrânim,
Cu orice zi parcă devin cucernici,
Că drumul se-ngustează şi noi ştim.

De s-ar putea tot tineri să rămână,
Asemenea, de s-ar putea şi noi,
Dar timpul cel puternic nu ne-amână
Şi nu ne dă o clipă înapoi.

Sfioasa vorbă ne înduioşează,
Ce pare-a fi misterios balsam,
În inimă ni se strecoară-o rază,
Gingaşe flori parcă-nfloresc pe ram.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!