puternic firav

Doină

Rugăciune-n scut de dor,
Mai sculpezi nemărginirea
Sufletelor care dor,
Izbăvind nimicnicia.

Doină, care arzi mocnit
Peste oameni în nuclee,
Cânt firav, calm adormit,
Într-un suflet de femeie.

Rămăşiţă de-acatist,
Zaci în mădulare zvelte,
Cântec viu, cu zbor închis,
Îngerii să te îndrepte.

Şi de-o fi să adăstăm
Înc-o dat' la raiul vieţii,
Haideţi doine să intonăm,
În lumina dimineţii!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues îngeresc

Se leagănă seara
de pe genunchiul crud
pe genunchiul copt mai devreme
şi îmi trece prin sânge
un tren marfar
încărcat cu poeme.

Se leagănă seara
de pe braţul firav
pe braţul vânjos
iar sunetul
crapă în două
lemnul vechi
noduros.

Se leagănă seara
între o planetă şi alta
de jos în sus
acolo unde îngerii mei
cântă blues...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paris

Bastard - creolă cu breton
Şi-aici ajunse: muşuroi,
Cocioabe fără zid. Noroi.
Un soare firav şi aton.

- Curaj! La coadă... Un planton
În şir de-mpinge - înapoi!
- Foc stins; hârdaie prin noroi,
Trec goale-ori pline în cordon.

Ici, biată Muza lui fecioară
Făcu trotuaru domnişoară.
Spuneau: Ce vinde ea de-a rândul?

- Nimic. - Zăludă sta ca zidul,
Neauzind cum sună vidul,
Uitându-se cum trece vântul...

poezie clasică de Tristan Corbiere din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Taşcu Gheorghiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

SENECTUTE

Bătrâne păstrează
În suflet,
Amintiri albe,
Ca părul tău.
Albul te va face
Mai puternic,
Pentru a continua
Paşii în timp.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia curge ca un râu de smoală

din pieptul tău
mă ademeneşte
îmi umple degetele de cuvinte
şi lupt
da
lupt
să te adun în pumnul meu de sare
să te amestec cu tăcerea
şi nu pot
când ea curge din pieptul tău
degetele mele nu se împotrivesc
pentru că stigătul tău este mai puternic
mai clar
şi lupt
da
lupt
să te scot din ochiul meu
să te abandonez
ca pe un bărbat oarecare
dar strigătul tău este atât de puternic

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie rătăcită

Din copilărie, cât am colindat,
N-am întâlnit iubirea sufletească,
Ce i-am dus doru-n casa părintească,
Unde orice sentiment a îngheţat.

În piept duceam povară nefirească,
A fiului nedorit şi aruncat
În vâltoarea vieţii, care l-a marcat,
Doar din mila Domnului să trăiască.

Un chip firav, de copil maturizat,
Se îndârjea să supravieţuiască
Lângă mamă cu destin împovărat.

Statut umilitor să-şi depăşească,
La şcoală, an de an a fi premiant,
Învăţa noaptea, ziua să muncească.

poezie de Maria Filipoiu (12 februarie 2022)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pescarii ştiu că marea este periculoasă
şi că furtunile sunt teribile,
dar n-au considerat niciodată
aceste primejdii un motiv îndeajuns de puternic
pentru a rămâne la ţărm.

poezie celebră de Vincent Van Gogh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp...

Timpul fuge, timpu-aleargă,
Şi e firav ca o vargă,
Timpul nu stă... c-ar fi bine,
Are-un scop dar fără fine;

Dă fiinţă, te îngroapă,
Din dorinţe se adapă,
El îţi spune, te arată
În imagini de-altadată;

Camarad îţi este timpul,
Totodată, ca şi ghimpul,
El te iartă, dă uitarea,
Poa' să-ţi fure alinarea;

Nici nu vine nici nu pleacă,
Timpu-i socotit să treacă,
Ori eroare, ori oroare,
Oricum, n-are resetare!

poezie de Vasile Zamolxeanu (26 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mâine

de mâine
n-oi mai înrăma ninsori

le-oi despuia
de alb cu miezul jilav
în sălcii sidefii
le-oi alunga
şi-n aripi de cocor
cu trupul firav

le-oi scrie-n vifore
şi-n căni cu vin
şi în colinde
lerui-ler
nuntite

le-oi presăra
pe umăr de cais
şi-n florile
în fruct neumilite

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurgul serii

Amurgul serii se lasă uşor,
Peste pleoapele, falnicilor codrii
Numai izvorul se-aude niţel,
Şi freamătul lin al dulcelui vânt.

E seară si noi ne-ntindem pe iarba,
Cu colţu-i firav, de-un verde deschis,
Spre cerul albastru si luna cea plină,
Acum ne-ndreptăm privirea în sus.

Sunt stele ce par şirag de mărgele,
Întinse pe bolta eternului cer,
Şi luna se-aprinde cu a ei strălucire,
Şi astăzi şi măine, magia-i la fel.

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!