Toate rezultatele despre psalm, pagina 7
Psalm de Februarie
procesez o amestecătură de sentimente
drumul bătrâneții este tot mai greu
întâlnesc ostacole, multe impedimente
am temeri prin care mă rătăcesc mereu.
dar am primit și o felie de fericire
mușc din ea cu forță cu ardoare
o împart cu lumea frumoasă dăruire
nu înmulțesc amarul când totul mă doare.
n-am inventat păcatul nu-l crucific pe Crist
poezia inimii produce o iubire pură
din izvorul ei să bea când este trist
omul ce mă străbate setos fără măsură.
sufletul meu e vast ca oceanul Pacific
lumea mea interioară cu lacrimi o purific.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
lacrimi învie în culori
Lacrimile învie în culori,
libertatea pe aripi de fluture.
Tâmpla muntelui soarbe
simfonia cerului din dalbul norilor.
Sfinxul aruncă-n temnița privirii
ultimul apus al soarelui.
Cel din urmă mag rătăcit adună
din stalactite agățate de cer
rugă a Celui ce se naște
în psalm rămas fără amin...
Ființa îmi măsoara timpul
în minutare de suflet
trecute în al doisprezecelea ceas
dincolo de firul de nisip,
lăsat dintr-o altă viață
temelie în cale de valuri,
faclie în calea întunericului...
Ce-mi sapi cu durerea, suflete,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm III
Lui Dumnezeu: să-i iluminezi pe toți oamenii. Începând
cu Skid Road.
Fie ca Vestul și Washingtonul să se transforme într-un
loc mai nobil, plaza eternității.
Iluminează sudorii pe șantierele navale cu strălucirea
lămpilor lor.
Fie ca macaragiul să-ți arunce brațele-n sus de bucurie.
Fie ca ascensoarele să scrâșnească&s[ vorbeasc[, să
urce și să coboare pline de venerație.
Fei ca mila să pogoare asupra ochiului unde-i sălașul
florii. Fie ca floarea hetero să fie dovada rațiunii de a fi
hetero-căutarea luminii.
Fie ca floarea homo să fie dovada rațiunii de a fi
homo-cutarea luminii.
Fie ca hetero și homo să fie dovada luminii.
Fei ca Puget Sound să fie o izbucnire de lumină.
Mă hrănesc cu Numele tău ca un găndac cu o firi-
mitură de pâine-gândacu-acesta e sfânt.
poezie de Allen Ginsberg (iunie 1956), traducere de Domnica Drumea
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Howl and Other Poems" de Allen Ginsberg este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Romanță
iubito, vino mai aproape
să ne-așezăm la dulci povești,
să ascultăm cântecul toamnei
cum bate vântul în ferești.
un psalm cântat duios de îngeri
îngână sferele albastre
și se -mpletesc cu dulci romanțe
din tinerețea vieții noastre.
când luna nnebunea pe cer
și noi într-o iubire sfântă
stăteam la poartă nopți întregi
ascultând frunzele cum cântă.
astăzi când timpul a trecut
și zilele ne par mai grele,
nu ne-au rămas decât povești
și-n degete două inele.
când toamna trece peste noi,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
False suveniruri - II
Nu-mi ipoteca visele
În răni inutile;
Ascunde cruzimile-n tine,
Mă iartă de regăsiri martire?!
Nu-mi ipoteca visele
În poezii juvenile
Și nu mă trăda pe-un psalm
Mă iartă între ce voi fi și ce eram?!
Nu-mi ipoteca visele
După nopți și zile
Ca să mai împărțim în doi
Și stropul ultim din miezul unei ploi?!
Nu-mi ipoteca visele
Cu metafore ce-ard în lire
Falsificând esențe și trufii
Ca și părinții care fug de copii?!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm retro
Cred Doamne dar te rog
ajută necredința mea
căci sufletu-mi este olog
însâgerată lacrima
Ajută necredința mea
căci singură îngenunchează
și-atâtea poate dar nu vrea
din trupul tău trimite-o rază
Când singură îngenunchează
o sufletu-mi este olog
absurdul doar mă are-n pază
cred o Doamne și te rog
Ajută necredința mea
că nici nu poate nici nu vrea
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Psalm din păgâna humă
Cu tine-n brațe, dacă-aș gândi la nemurire,
Chiar gândul veșniciei, n-ar întina mișel?
Că nu săruți cristalul, iubirea sorbi din el,
Cu gust ca din eternul la prima lui rodire.
Când îți răsuflă sânii sub greul ispitirii,
N-aș fi nărod, Nirvana să-ți spun c-o am în gând?
Nu Stingerea, frumosul stă inimii la rând,
Cu roșu-n semnătură pe-osândele iubirii.
Cum te iubesc, vrăjmașo, cu sfânta-mi nebunie!
Cu-atât mai mult mi-ești dragă că-n sâmbur de tristeți
Slobozi din cer prin suflet azur de Voroneț,
Dar faci din ochi lui Dante, Infernul să ți-l scrie.
La Tine vin, Iubireo, cu flacăra păgână:
Cred că din toate, iadul Ți-a cam scăpat din mână!
sonet de Dumitru Ichim (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Tu stii ca te iubesc" de Dumitru Ichim este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Psalm de luminare a lemnului
''Se luminează lemnul sub daltă și gealăuri'',
Așa-mi mustra Teslarul întregu-mi trup nemernic.
De slab te lași Iubirii, atunci îi ești puternic.
Au fluierul dă cântec din cioturi, sau din găuri?
Sămânța-i rege florii, cocon de rămășaguri.
Petala, ca aripă, e doar răscumpărare
Spre zborul ce dă fructei gust acrișor de soare,
Iar cifrei opt sigiliul poienilor din faguri.
Că n-a gândit ca omul, vreun crin, la patru scânduri!
Adânca-nțelepciune-i când de frumos ți-e frică.
Nu încruntând sprânceana ești cuib de rândunică,
Sărutul din lumină se-nfruptă, nu din gânduri.
Iubirii, tâlc de flutur, din oglindiri cunoaște-i!
Altfel, ce toarce gândul e doar mătasea broaștei.
sonet de Dumitru Ichim (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm cules din spini de cactus
Pustia spre-nflorire profetului i-e dată,
Că-i văzător de pildă: În cactus, ce spun țepii
De zodia Iubirii? că-n spini floarea-și arată,
Cum jertfă e cerneala ce-a curs cândva prin sepii?
Cum aș putea la alta-n răsfăț de catifele,
Să uit că nu-i ca tine, chiar dacă-și schimbă blana?
Tu nu-nțelegi că stihul străpuns de ukulele
'Nainte de-a fi rouă l-am cântărit cu geana?
Cum te iubesc? Întreabă stihii, furtuni și mare,
Că întru tot le suntem chip al dezlănțuirii.
S-a întrupat Cel-Veșnic cumva-ntr-o întrebare,
Sau lut luă să soarbă genunile Iubirii?
Răspunsul Lui e focul ce-l încifrează sperla:
De n-ar fi suferința, din ce s-ar naște perla?
sonet de Dumitru Ichim (13 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm de suspun metafizic
Ce mândră porți în lesă și-n ochi sălbatici, tigrii,
Zăludele safire bârfindu-te-n colan!
Banală? Nu! lascivă, chiar și atunci când vii, gri
Spre violet nostalgic penumbrei de mărgean.
În toate - Salomee, din sadic dans, plăcere...
Dă-i gloatei isterie, pâine și circ, și fumul!
Nu cu oțet prinzi zborul, ci cu-nșoptiri de miere,
Cum își dezbracă mintea de noaptea ei, parfumul.
E sete, foame, flăcări, când sfâșie felina...
Cherchez la femme? Dar unde, din scenă, e poetul?
De ce-ai dat frâul liber otrăvilor, lumina?
Metafora nu-i strâmbă, când ceri pe ea profetul?
Sunt curva ordinară, dar și Botezătorul...
De-ngăduit-ai tava, au n-ai uitat zăvorul?
sonet de Dumitru Ichim (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!