Toate rezultatele despre psalm, pagina 6
Echilibru primăvăratec
viața își extrage energia din iubire
țesătura luminii sufletul îmbracă
timpul mi-e prieten mereu mă împacă
dacă vre-o problemă mă scoate din fire.
rapsodia primăverii la inimă ajunge
arterele sangvine nu țin cont de orgolii
mintea se liniștește în parfum de magnolii
dragostea în doi tristețea să alunge.
crește fericirea când sufletul e calm
jocul amintirilor liniștea aduce
grădina bucuriilor farmece produce
natura-i înțeleaptă ca un divin psalm.
aș vrea să trăiesc echilibrul perfect
gândurile-n fapte să aibă efect.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm despre șoim
Ia-ne memoria, scoate-ne ochii chiar
nările și limba freacă-le cu sare
Se duce-ncet prin noi târziul car
și tare dor absentele picioare.
În minte casa Masa lângă pat
Pe masă-așteaptă abia-nceputa pâine
Băiatul s-a întors s-a descălțat
Cu acul din călcâi își scoate-un mărăcine
Băiatul s-a întors din codri din ape
din piatra în fluviu aruncată cândva
Să nu-i așezați palma peste pleoape
Voi spinii noștri alfa și omega
El se va ridica Deja aleargă
Plutește-n jur miros de flori strivite
Un câine e cu el și bolta largă
șoimul memoriei noastre obosite.
poezie clasică de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm 2
Mă doare umărul de sfera în care,
Albine sau furnici lucrăm cu disperare,
Duc oiștea căruței chiar fără de resteu,
Mă împinge de la urmă Dumnezeu...
Mă doare umărul de cubul stabil,
Ce are în colțuri un aer mizerabil!
E plin de mâzgă, de noroi, guzgani,
Se infiltrează zilnic șobolani,
Iar eu le mișc căruța, o împing cu silă
Și-o dau de-a dura fără nici-o milă!
Dar Doamne, dacă eu mai fac păcate,
Cum de mai ai atâta bunătate,
Ca să mă ierți, când eu întrec măsura
Și dau cu mizerabilii de-a dura!?
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm de primăvară
O, Doamne, când tăcerea mă deprimă,
Înmugurește-mi primăvara-n minte,
Căci nu mai cred în fremătarea primă
Și mă transfer, cu totul, în cuvinte.
Iubirea ta mirării fie-mi sită,
Să cern, în suflet, noaptea dintre stele,
Vorbirea de metafore ticsită
Și visele, de la un timp, rebele.
Eu nu mai cred în fremătarea crudă,
Lipsită de mister și fără boltă!
O mai păstrez duioasă paparudă!
Să-mbujoreze lirica revoltă.
Un secol se dilată-n scurta clipă,
Când, Doamne, Tu, îmi ești vecin și rimă
Și, cum gândirea-i pururea-n risipă,
Irigă-mă cu mierea ta sublimă!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesaj duios
(lui Alexandar Petrov)
te rog caută-mă mai târziu iubite
când lacrimile tale vor ajunge pe buză
când dorul tău se va scurge pe frunză
să freamăte vara povești înverzite.
până atunci te recompun din vis
cu ochi de stea mă apropii de tine
în mătase albastră îndrăgostit de mine
pajiști cu licurici mi te-au descris.
amintirile noastre sunt treceri prin viață
astăzi osteniți cărăm crucea în spate
azi nu ne mai dorim decât sănătate
am străbătut geruri și apusuri în ceață.
te aștept iubite încrezător și calm
ca o mângâiere din litere de psalm.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
Oriunde plec Tu esti mereu cu mine
Unde-as fugi sa nu pot fi ajuns
Sunt singur e noapte vinsa ma ruine
Nelegiuri cu cate te-am strapuns
De fata Ta nimic nu ma ascunde
Oriunde cer azil sunt prigonit
Oceanul nu are indestule unde
Sa-mi dea odihna nemarturisit
Nici lacrimile nu ma mai incearca
De teama Ta si ele-au amutit
Pounca-ai pus in toate sa ma-ntoarca
Sa ma predea unde te-am pangarit
Stiu ca o faci din mila Ta cea mare
Ce nu iti da odihna sa ma uiti
Sa-mi treaca zilele fara lucrare
Cu fata Ta de-acuma ma confrunti
poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Imnul lui Constantin Brancoveanu" de Ioan Alexandru este disponibilă pentru comandă online la numai 18.01 lei.Psalm
mă-nvăluie superbe perdele de lumină
când inima-mi acopăr cu liniște și pace
în veghea lunii cu candoarea lină
visez că iubesc că fac tot ce-mi place.
săptămâna patimilor o trăiesc intens
Cristos poartă și crucea mea în spate
viața cu credință are magic sens
izvorul mântuirii mă spală de păcate.
după orice suferință învie bucuria
și trăiesc împăcată minunile vieții
steaua dragostei depune mărturia
în fața cerului unde cântă profeții.
eu nu-l tradez pe Iisus la Cina cea de Taină
îmbrac lumina Lui ca pe o sfântă haină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm de August
frământ în coca zilei raze cu gust divin
nu târziu să crească o pâine de lumină
în foamea de cultură gândurile tot vin
fluide, transparente curg în adrenalină.
trăiesc într-un punct absolut de frumos
îmbrățișez iubirea de la zeci de prieteni
dar cel mai splendid lucru mă reazem de Cristos
să îmi dea energie pașii să fie sprinteni.
să-mi așeze în suflet sănătatea iubirii
de lume de viață de tot ce mă-nconjoară
El este mântuirea și suflul dezrobirii
este lumina sfântă din zori până-n seară.
El este mângâierea din sensul vorbirii
blândețea cerească care nu o să piară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas
Cu glas alunecă, în veșted timp de iarnă,
Pastele mlădioase pe umerii tăi goi,
Și cântă-n clape-adânci toți fluturii cei moi,
Magia dezghețând un psalm din foi de marnă.
Diamantine vrăji aprind mătăsuri albe;
Un paradis plutește topind în firi năpaste,
Și șerpuie idila adânc în gene-albastre,
Când îți arunci prihana-n duioasele silabe.
Ne-am înecat tăcerea în lanul alb de nea
Și picură-n șoptiri vibrări din gene ude,
Amurgul iernii doare-n genuni de catifea
Și-n părul tău de valuri o taină se ascunde!
Cu degetele moi subțire-un glas cânta,
Vibrând în inimă, pe chipul tău surâde!!!
sonet de Aurel Petre (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grăbește, Doamne, de mă scapă Psalm 143
Grăbește, Doamne de mă scapă
Și nu-mi ascunde fața Ta
Că aș ajunge-atunci în groapă
Cu cei ce nu se pot scula.
Mi se topește duhu-n mine
Când vreau în brațe, Doamne sfânt
Să Te păstrez ascuns mai bine
Și să mă satur de Cuvânt.
Grăbește, Doamne, de m-ascultă
Mă-nvață voia-Ți s-o-mplinesc
Și dă-mi din bunătatea multă
Să pot pe toți să-i răsplătesc.
Și nu intra la judecată
Cu oamenii și robul Tău
Că nu e nimeni fără pată
Și nimeni să nu facă rău.
Arată-mi Calea, mă-ntărește
[...] Citește tot
poezie de Adriana Cristea (22 mai 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!