propozitii cu cuvantul azu

Veac de tăcere

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "dacă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "nu"
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "însă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "hai"
Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai.
De ecouri mari de piatră vei fi răsă, vei fi plănsă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "pleacă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul"taci"
Prin albastrele troiene să fim liberi şi săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuşi", să uităm ce-nseamnă "dacă".

Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veveriţe fără nume ne predea curate legi,
Cănd se va răsti furtuna vorba mea s-o înţelegi
Cănd vor susura izvoare află c-a murit mînia.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei - Editura Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac de tăcere

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "dacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "nu",
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu,
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "însă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "hai",
Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai,
De ecouri mari de piatră vei fi râsă, vei fi plânsă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "pleacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "taci",
Prin albastrele troiene să fim liberi şi săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuşi", să uităm ce-nseamnă "dacă".

Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veveriţe fără nume ne predea curate legi,
Când se va răsti furtuna vorba mea s-o înţelegi,
Când vor susura izvoare află c-a murit mânia.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1984)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golgota cuvântului

Doamne Iisuse al limbii române
iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul
viaţa trece numai visul tău rămâne
îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
este trup din trupul tău preasfânt
de-l rostesc se-nfiorează găndul
fără tine nu există nici un gând

Este trup din trupul tău preasfânt
viaţa trece visul însă mai rămâne
niciodată azi şi mâine şi oricând
Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
îi dau viaţa-n mine răstignindu-l

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce cuvântul DA este atât de scurt?

De ce cuvântul DA este atât de scurt?
ar trebui să fie
cel mai lung, cel mai greu cuvânt,
astfel încât tu să nu-l poţi pronunţa imediat;
ajuns la mijlocul lui, după o clipă de reflecţie,
dacă este necesar, să ai timp suficient pentru a nu-l mai rosti.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început de cuvânt...

La început a fost cuvântul, fără de formă, o idee
Cristalizată-n interjecţii ce defineau prima scânteie,
Şi mici scântei extrapolate în doruri, vise, în imagini
Au conturat cuvinte varii în cartea cu-nsorite pagini,

O simfonie de culoare, la începutul de cuvânt,
Era cuvântul celor care au germinat pe-acest pământ.
Crescând, o mare de senzaţii au generat o rapsodie,
Fragment din epopeea lumii, cântând a vieţii... poezie.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 17

Sunt litere doar treizeci şi una,
Însă cuvinte sunt nenumărate
Ca boabele de rouă-n care luna
Aruncă scânteieri de-argint în noapte.
Şi ele-n propoziţii se adună
Şi fraze de tot felul se creează
Ce uneori ne par ca o furtună,
Iar alteori ca o plăcută oază.
Şi curg discursuri lungi, plictisitoare,
Sau altele ceva mai inspirate,
Care vor trece iute în uitare,
Căci a le ţine minte nu se poate.

Şuvoiul de cuvinte curge, curge,
În dragoste, un "Te iubesc!" ajunge.

poezie de Octavian Cocoş (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intensitate

clipele străbăteau distanţe lungi
între două propoziţii fierbinţi,
eu rătăceam cuvintele
între două emoţii,
privirile tale căutau o intensitate
pierdută demult,
când o aură îţi înconjura încă
Luna,
şi faţa ei nevăzută.

gândurile mele se dispersau în neant,
se agăţau disperat de o pendulă
în spaţiu,
acele de ceasornic îmi cenzurau
secundele
şi-aşa efemere,

te căutam pe o hartă imaginară
în inima unui deşert,
într-un crepuscul,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplă biografie

Nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar arderea lui
care-ţi atinge obrazul
în semn de supunere,
în semn de protest;

timpul e răstignit
în ochiul bolnav al păsării,
iar amintirea
ca un fruct decojit
prin amiezele tot mai amare,
îşi muşcă ţărmul;

nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar izbăvirea lui
pe muntele acela nevăzut.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

CUVÂNTUL

"La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu,
şi Dumnezeu era Cuvântul". (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)

Cuvântul este gând care a fost rostit,
iar gândul exprimat devine mai energic,
când din plămada lui mentală şi-a croit
veşmânt sonor vibrând cu altele stigmergic.
Prin magice vibraţii ele ne transmit
tumultul sentimentelor ce ne frământă
în câmpul existenţial nemărginit
clădit prin truda grea a celor ce cuvântă.

Şi exprimând cuvintele redefineşti
o atitudine prin care se consacră
avutul moştenit prin genele fireşti,
curgând necontenit prin tine ca o apă.
Iar mintea, reclădită-n spaţiul cerebral,
prin gândurile exprimate se transformă

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedepseşte cu o privire

De parcă nu ai şti cuvântul
cu care ai descuiat, altădată,
lacătul fermecat de la scrinul
în care ţineai scrisori parfumate.
Pe frunte - tot pala de nour trecător,
zâmbetul - lumina feţei ovale şi
cântecul care cerea drum liber.
Repetă cuvântul şi acum când
primii nouri vin fugari pe cerul de
toamnă. Pedepseşte cu o privire,
barem, pe trădătorul dintâi sau
pe adoratorul din urmă. În rest, lasă
totul pe seama amintirilor noastre.

poezie de Mihai Munteanu din Nord. Antologia poeţilor botoşăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!